O sâmbătă muzicală de istorie…


Mi-am obişnuit, sper, cititorii, cu „sâmbetele muzicale din Cetatea de piatră”. Dincolo de nostalgiile care stau în spatele fiecărei postări, intenţia mea a fost ca prin păstrarea acestui obicei să împiedic uitarea să se aştearnă peste ceea ce s-a creat valoros în muzica pop-rock în trecut. Asta pentru că lucrurile care se petrec în muzica anilor noştri este mult, mult prea departe de ceea ce s-a întâmplat în trecut. Şi se depărtează pe măsură ce trec anii…

Astăzi intenţionez să deschid o mini-serie de postări dedicate muzicii pop-rock româneşti. Căci, dincolo de falsele modestii sau de patriotismul deşănţat care împiedică o judecată echilibrată, muzica pop-rock românească a avut valori. Chiar dacă ele au fost influenţate de curentele vremii (cine n-a fost?), valoarea creaţiei româneşti rămâne notabilă. Instrumentişti de excepţie (i-aş numi doar pe Dan Andrei Aldea sau pe Iosif Kappl – preferaţii mei), compozitori şi aranjori care au dovedit o cultură muzicală mult peste posibilităţile îngăduite de vremurile în care au trăit, aceştia s-au regăsit în lucrări care au marcat definitiv genurile muzicale în care s-au înscris.

Pentru azi am ales cele două albume care, în opinia mea, constituie adevărate vârfuri ale celor două formaţii care vor domina, cel mai probabil, istoria muzicii pop-rock româneşti: Sfinx şi Phoenix.

Chiar dacă aceste două formaţii nu sunt singulare ca valoare în peisajul muzical românesc (să nu uităm trupe precum „Roşu şi Negru”, „Pro-Musica”, „Progresiv TM”, „Mondial”, „Timpuri Noi”, „Experimental Q”, „Semnal M”, „Metropol” etc, pentru a enumera doar câteva), aş vrea să deschid seria aceasta de postări cu „stâlpii”.

Primul album postat aparţine formaţiei „Sfinx”. O biografie pe scurt a formaţiei se poate găsi aici. Este vorba despre „Zalmoxe”, albumul pe care l-am ales, oscilând între el şi „Lume albă”. L-am ales pe primul pentru a subscrie cele două albume alese aceleiaşi idei de… specific românesc.

Căci al doilea album postat este „Cantafabule” (greşit imprimat pe coperta discului drept „Cantofabule”), al trupei Phoenix. Şi despre ei, o scurtă biografie aici.

Trebuie să fac precizarea că biografiile indicate nu sunt nici pe departe complete, dar pentru cei care nu au trăit epoca respectivă pot fi repere suficiente spre a înţelege contextul în care au evoluat aceşti adevăraţi „titani” ai pop-rock-ului românesc.

Audiţie şi… amintiri plăcute!

Sfinx – Zalmoxe (1978)

Phoenix – Cantafabule (1975)

QUIZ:
Ca unii care am creat şi cântat şi noi „câte ceva” în perioada respectivă (mă refer la Eugen, fratele meu şi subsemnatul), nu mă pot abţine, păstrând proporţiile şi distanţele valorice faţă de cele două formaţii în limitele decenţei şi bunului simţ, să întreb: dacă ar fi să încadraţi piesa de mai jos, unde aţi încadra-o între stilurile celor două formaţii prezentate azi? E o simplă curiozitate, mai ales că Eugen era fan declarat „Sfinx”, iar eu fan „Phoenix”, niciunul dintre noi negând valoarea indiscutabilă a ambelor trupe.

Just M.E. – Cetatea de piatră (1980)

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Dacă doriţi să revedeţi..., Frumuseţi, Mioritice, Muzichie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

78 de răspunsuri la O sâmbătă muzicală de istorie…

  1. Tim Dubhy zice:

    sincer? Muzica draceasca!!! Mai ales cea a lui SFINX!!!!

    • marinelblaj zice:

      Apreciez sinceritatea, Tim, indiferent dacă e vorba despre opinii cu care pot să nu fiu de acord. Dar am o şi mai mare apreciere dacă mi se şi explică şi argumentează… 😉

      • Of! De cînd aşteptam să apară o asemenea remarcă! Mai ales că ai ales „Cantofabule”! Ar trebui să explicăm (lasă-mă să intru în echipa voastră, a ta şi a lui Eugen, n-am pic de voce, dar scriu cu voce tare :)) ce au însemnat pentru generaţia noastră formaţiile de mai sus.
        Au fost o gură de aer curat, pentru tinerii non-conformişti care răbdau cu dinţii strînşi un regim dement.
        Ascultam şi ne uitam în urmă să nu ne prindă miliţienii şi să ne ducă la tuns cu forţa, direct de pe stradă.
        Ascultam Europa Liberă şi visam că suntem şi noi cineva.
        Explică „domnului în negru, ca un car funebru” că muzica asta era o formă de rezistenţă împotriva celei mai cumplite epoci din istoria ţării.

      • marinelblaj zice:

        Cine a trăit vremurile acelea, ştie…
        Greu de explicat! Îmi amintesc cum, fiind în USA, nu reuşeam cu niciun chip să le explic câtorva americani cu care am petrecut Labour Day, cum era cu apa calda doar câteva ore şi în unele zile, cu electricitatea cu porţia şi programul de televiziune de doar 2 ore pe zi! Se uitau la mine sideraţi şi neîncrezători şi mă tem că dacă le-aş fi spus că am avut o întâlnire personală cu un extraterestru aş fi fost mult mai credibil ! 😀
        P.S. Pe mine m-au prins odată miliţienii, mi-au făcut cu maşina aceea mecanică de tuns o cărare de la frunte până la ceafă (aveau unelte din acelea la ei când făceau razii prin Arad!). Am umblat aşa mai bine de o săptămână! Aveam 17 ani… 😀

      • Tim Dubhy zice:

        dar care e legatura cu crestinsimul? nu o dati in baric, ca nu le puteti scalda una cu alta….. rezistenta asta este reala, dar nu are nici o legatura cu crestinismul! ori voi cica va numiti crestini, dar iubiti aceste lucruri diavolesti din lume!

      • marinelblaj zice:

        Ce e „baric”? Şi de unde legătura rezistenţei cu creştinismul? Tim, am un mare respect pentru menoniţi. Cunosc mulţi, de mai bine de 20 de ani, am tradus pentru ei şi am discutat mult cu ei pe marginea temei „non-rezistenţei”. Eşti cumva menonit?

      • adrian zice:

        Marinel, apreciez capacitatea ta de a aprecia sinceritatea celor care isi dau cu parerea despre ceea ce nu au habar. 🙂 Chiar si acea sinceritate care arunca vreascuri in focul unui rug…

      • marinelblaj zice:

        Adrian dragă… îndelunga răbdare… 😀
        Funcţionează şi dacă bătrânica ar arunca benzină! Când ştii pentru ce arzi, mai contează combustibilul? 😀

      • adrian zice:

        Draga Marinel, pentru mine e simplu. Am terminat-o cu lumea asta. Te las pe tine sa-ti exersezi indelunga rabdare. Viata e prea complicata si scurta ca sa mi-o mai irosesc in discutii cu supersfinti care vad draci peste tot, numai in ei nu. Spun asta cu tot respectul pentru tine si alti evanghelici seriosi. Raman la parerea mea ca esti prea tolerant (intre noi fie vorba, cu Puric ai fost mult mai dur 🙂 ). Ma intriga formulari de genul „cred ca stiu mai mult in domeniul x decat toti comentatorii de pe acest blog”, mai ales cand astfel de afirmatii vin de la crestini evanghelici. E normal sa stii mai multe decat altii in meseria ta. Dar, pana la urma, care e scara de masura a stiintei noastre de carte? Am participat impreuna la concursuri de genul „cine stie, castiga!”, am dat impreuna examene, eram colegi de banca si vedeam cand unul nu stie si altul stie?! Domnul licentiat in istorie cu ce isi justifica aceasta competenta? Cu o diploma? Ce facem, ne „batem” in diplome (ca si cand ar fi un lucru asa de greu, mai ales in zilele noastre, sa-ti iei o diploma in orice – ce-ar fi sa-l intrebam pe domnul Rasvan cati erau pe loc cand a intrat dansul la medicina?)?! A scris domnul licentiat in istorie carti despre istoria comunista, are articole, a tinut conferinte (si daca isi propune asta il sfatuiesc sa studieze cand se pun si cand nu se pun punctele de suspensie, asta are legatura cu gramatica, nu cu o tastatura defecta)? Ne-ai dat tu, ca proprietar al blogului un examen si am vazut care e mai bun la istorie, care la matematica, care la fizica?! Parerea mea este ca atitudinea ta laxa fata de astfel de comentarii iti alunga alti comentatori de pe blog. Mai rau este ca astfel de atitudini alunga oameni din biserici. Sau poate asta e bine pentru acei oameni, depinde din ce unghi privesti. Poti sa „tai” comentariul meu, daca ti se pare „inappropriate”.

      • marinelblaj zice:

        Adrian dragă, n-am să tai nici un comentariu (de fapt, le tai doar pe cele care conţin un limbaj vulgar sau alte lucruri indecente). Dar, pentru a fi mai limpede atitudinea mea, voi posta mai jos, în câteva minute, un comentariu mai amplu, ca răspuns la cele comentate pe marginea acestui articol. Sper să fie lămuritor!

      • Dragă Adrian, erau între şase şi opt, dar numai doi contau. Dar acei doi ştiau aproape totul pe de rost. Tata avea o vorbă: e greu să intri la medicină, dar numai tîmpiţii nu o termină. Spre deosebire de alte facultăţi… să le zicem tehnice, unde trebuia să munceşti tot timpul. De acord cu ideile din comentariul dvs. de mai sus. Îmi amintesc şi azi de o discuţie în contradictoriu pe care am avut-o, pe blogul lui Marius Cruceru, referitor la cazul Nae Ionescu. După doi ani de documentare, recunosc că aţi avut dreptate. Aş fi făcut-o şi mai devreme, dar prezenţa dvs. pe bloguri e din ce în ce mai rară, ceea ce, din punctul meu de vedere, e o mare pierdere. Vă salut cu respect.

      • adrian zice:

        trebuie sa recunosc ca in aceasta perioada depresiva cuvintele dumneavoastra vin ca un balsam. Adevarul este ca nici eu nu am stiut atunci sa pun problema (ma intreb cand am stiut vreodata s-o pun?!). Nu e de ajuns sa ai dreptate, trebuie sa si stii sa ai dreptate. Eu am fost si cam nepoliticos cu dumneavoastra atunci, lucru pe care l-am regretat. Imi cer scuze acum, cu intarziere. Si cu Marinel am inceput tot cu o cearta, si tot pe motive de istorie (scuze Marinel, tot mai cred ca am avut dreptate 🙂 ). Nici cu el nu am fost prea galant. Si nici macar nu mai sunt tanar ca sa pot da vina pe varsta…
        Ca sa fiu sincer pana la capat, sa stiti ca unul dintre IP-urile ‘gazaresti’ care va intra constant pe blog este al meu. 🙂 Nu am comentat niciodata, dar v-am citit constant, cu mare placere. Imi place cum le ziceti chiar si cand eu vad lucrurile dintr-o alta perspectiva. Doar trei bloguri mai „vizitez” in acest moment: al lui Marius, al lui Marinel si al dumnevoastra.
        Nu mai intervin pe bloguri din doua motive: 1.nu mai am timp – chiar si acum scriu dupa o zi de lucru pana la 9pm!; 2.nu am invatat inca sa stau stramb si sa judec drept, fara „iesiri in decor” umorale, deci inseamna ca nu am imbatranit inca suficient.

        Cat despre examene, cei care intrau pe vremuri la drept si la medicina imi pareau, pe atunci, un fel de supraoameni. E drept ca, pe urma, noi ne „spargeam” capetele cu tot felul de proiecte si ei faceau chefuri, dar asta tine de o lege „studenteasca” a compensatiei.
        Orice s-ar zice, meseria de medic e cea mai grea: fierul il mai repari sau il schimbi (exceptand cazul nefericit cand ai semnat ca rezista si el se rupe, Doamne apara!), dar cu omul este extraordinar de greu. O spun asta si din propria mea experienta de om care viziteaza (cel putin) anual spitalul.

      • M-a bucurat enorm comentariul dumneavostră. Am întîlnit în Cetatea de piatră încă o inimă de aur.

  2. Daniel zice:

    Marinel, te salut!
    Poziția lui Tim îmi aduce aminte de vremea în care, fără minte, mă grăbeam să judec orice! Evident că o asemenea pornire nu vine dintr-o trăire creștină ci dintr-o amăgire care, se datorează unei pseudoînțelepciuni Dumnezeu nu are nevoie de alți udecători afară de Fiul Său, care are acest drept. Acum însă, da, rock-ul este satanic, în mare parte, dar ceea ce cânta Sfinx sau Phoenix nu avea nimic a face cu Aleister Crowley, cu Sepultura, cu Metalica: ”Fă ceea ce vrei!” Dimpotrivă, felul de a face muzică al acelor formații era unul cuminte, în care acei artiști încercau într-un fel duplicitar să protesteze față de ateism! Rock-ul din lagărul sovietic era antidrăcesc aș spune pentru că era ani-ateism! 🙂 Habar nu aveau băieții ăștia ai noștri că rock-ul Occidental îl preamărea pe Satan, habar nu aveau ei că până și Mussolini fusese îngrozit de Crowley, când l-a expulzat din Italia datorită orgiilor sale satanice – cu sex murdar, sodomie, ucideri de prunci chiar! Habar nu aveau ei, românașii noștri, că John Lennon era un admirator informat al lui Crowley! Doar haina era cumva rock, la aceste trupe, însă sufletul era ortodox, mai ortodox decât al aceluia care face primul comentariu la acest articol! Acolo era o răzvrătire împotriva comunismului, la Phoenix și Sfinx, ăsta era mesajul! Pe când în Occident, așa cum se întâmplă cu oricine care are un trai îmbuibat și fără griji, da, ținta răzvrătirii era Hristos! Crowley avea să devină patriarhul care a inspirat rock-ul satanic, mișcările New Age, Scientologia, EST etc…

    Ar fi mai bine ca tinerii care vor să asculte rock, să asculte ”rock”-ul acesta de pe vremea lui Ceaușică 🙂 decât mizeria livrată de Occident…

    • marinelblaj zice:

      Daniel, bine ai venit în „Cetatea de piatră”! Locul unde judecăm (în sensul raţionării), nu ne judecăm (în sensul condamnării)!
      Spuneam pe undeva în acest blog că Dumnezeu se uită la inima celui care face muzica, nu la muzica făcută!
      Ai dreptate în ceea ce-l priveşte pe Crowley, în fond omul a fost iniţial un rebel (tatăl lui făcea parte din „frăţia Plymouth” a lui Darby).
      Ştii, problema e că mulţi dintre cei care promovează muzica mai „agresivă” o fac dintr-un banal teribilism care, din păcate, sfârşeşte mai întotdeauna prost!
      Şi, vorba ceea, bine că nu-i maneau satanistă! 😀
      Din punctul meu de vedere muzica se împarte doar în două categorii: bună şi proastă! Felul în care este ea folosită e o „altă mâncare de peşte”, după cum cu un cuţit poţi tăia o felie de pâine pe care să o dai unui sărac sau să-l înfigi în spatele cuiva. El tot cuţit rămâne…
      M-aş bucura să vedem cum îşi argumentează Tim afirmaţia! Nu de alta, dar ar fi păcat să retrăim experienţa din Iope a lui Petru cu faţa de masă…

    • Tim Dubhy zice:

      eu nu judec….eu doar cataloghez… si cand te vei apropia mai mult de Dumnezeu si vei intelege sfintenia lui, iti vei da seama de muzica satanica!

      • marinelblaj zice:

        N-ai înţeles, Tim! Mă miră, întrucât sfinţenia Lui presupune şi înţelepciune şi respect până în cele mai mici detalii, fie ele şi de… catalog!
        Şi totuşi, de ce drăcească? Mai ales a lui Sfinx! Să înţeleg că cea a lui Phoenix e mai puţin drăcească. Dar a noastră, unde e între cele două categorii… drăceşti?
        Orice catalogare presupune nişte criterii. Care sunt acelea? Asta întrebam eu! Căci e simplu să împărţim lucrurile după cum credem noi…

      • Tim Dubhy zice:

        eu am inteles mai mult decat crezi dumneata…. sunt istoric… stiu mai multa istorie a comunsimului decat stiu toti comentatorii acestui site la un loc…. eu nu ma iau dupa miscari de masa, ci cunosc esenta din istorie…. am n carti de specialitate pe acest subiect… ma pasioneaza… am vrut sa dau si ma laster la acest subiect la UAIC din Iasi…. dar asta e alta problema….
        INSA, dacand abstarctie de pasiune si istorie si iar pasiune, MA INTREB, care e legatura ditsre miscarile de rezistenta rpin cultura sau desidenta si CRESTINISM?????????

        Iar cand veti fi sincer cu dvs, veti recunoaste ca acest stil de muzica NU TE CALMEAZA, ci din contra..starneste sentimente adverse…
        de ex, mult timp nu mi-a placut muzica clasica… dar, odata ce i-am dat de gust, am vazut si efectele ei asupra psihicului si sufletului si asupra mintii ….dar MUZICA ROK E RECUNOSCUTA A FI MUZICA SATANICA…si pe buna dreptete…uitati-va la roadele aduse de ea…. cu intelepciune, sinceritate, si ce vreti dvs… SI NU ESTE VORBA DE INGUSTIME AICI…:)))

      • Tim Dubhy zice:

        scuzati defectul de tastare (plus ca tastele mele nu raspund intotdeauna la comanda… ba nu imprima o litera, ba o imprima de mai multe ori…)..plus viteza de tastare ma face sa inversez literele… deci..rectificari….”am vrut sa dau si ma laster la acest subiect” a se citi „am vrut sa dau la master”…. ” dacand abstarctie” a se citi „facand abstractie”…s.a.m.d…

      • szromulus zice:

        Draga Tim, istoria este frumoasa, ascunde o bogatie deosebita de informatie si intelepciune. Frumoasa profesie ti-ai ales, cea de istoric, sunt convins ca ai un bagaj foarte mare de cunostiinte in domeniu, lucru pe care il apreciez.

        A folosi grade de comparatie de felul: „stiu mai multa istorie a comunsimului decat stiu toti comentatorii acestui site la un loc” arunca o imagine de neta superioritate fata de ceilalti interlocutori. Istoria cred ca are foarte multe segmente, daca stam sa ne gandim bine putem felia istoria pe diverse segmente. Istoria stiintelor este segment gigant. Am putea felia istoria stiintelor pe ramuri si am incepe cu medicina, matematica, geografia, biologia, IT, fizica, muzica, etc. Pornind pe acest segment cred ca, fiecare acoperim o zona buna de istorie, datorita profesiilor pe care le avem. Probabil ca vroiai sa te referi la istoria privita din punct de vedere cultural, politic si inca cateva segmente adiacente. Cand discutam despre istorie trebuie sa ne referim clar la care segment ne referim altfel intram intr-un ocean de informatie. Ca si istoric care sunt zonele pe care te simti confident? Cred ca ar fi un punct de vedere mai realist.

        By the way cred ca stiu mai multa IT si matematica decat toti comentatorii la un loc 😀 , Rasvan stie mai multa medicina decat toti comentatorii la un loc si lista poate continua 🙂 .

      • Tim Dubhy zice:

        imi cer iertare daca s=a vazut superioritate…. insa ce am vrut sa sublimiez a fost faptul ca desi stiu istorie si imi place istoria..si etc…, NU VAD LEGATURA cu crestinismul a muzicii rock si a miscarii de rezistenta prin cultura (Vizavi de spusa lui Rasvan :”scriu cu voce tare 🙂 ) ce au însemnat pentru generaţia noastră formaţiile de mai sus Au fost o gură de aer curat, pentru tinerii non-conformişti care răbdau cu dinţii strînşi un regim dement. Ascultam şi ne uitam în urmă să nu ne prindă miliţienii şi să ne ducă la tuns cu forţa, direct de pe stradă….”- ca si cum totul era de un pozitivism favorabil mediului crestin…. de parca crestinii trebuie sa se laude cu astfel de miscari sau de participari la astfel de miscari…ca si cum e ceva cu care se pot mandri… si cine spune asta? Unul si altul care prin blogurile lor arata poztii crestine…. pe mine ma mira insa OK-ul dat acestui stil de muzica, de acesti crestini…)

      • marinelblaj zice:

        Tim, pe vremea când nu-ţi plăcea muzica clasică erai creştin?
        De ce somitate, şi în ce materie somitate, „e recunoscută muzica rock drept satanică”?
        Roadele aduse de muzica rock? E drept că muzica rock nu m-a determinat să mă întorc la Domnul, dar am făcut muzică (inclusiv rock) şi n-am fost satanist niciodată. În schimb, am ajuns copil al Domnului. Ciudată evoluţie, nu?
        Şi, atenţie, îngustimea exagerată poate duce la iluzia unui punct. De vedere…

      • Marinel, naşpa e că domnul Tim amestecă muzica respectivă cu creştinismul, nu eu. Eu n-am vorbit de mine, creştinul (deşi Cristian cam asta înseamnă :)) din epoca respectivă, ci de faptul că uram comunismul. Iar comunismul a fost şi este un mare duşman al lui Hristos. Tim, marele istoric, sunt convins că ştie că şi Mengele era un mare amator de muzică clasică, ca şi el, ceea ce nu înseamnă că cei doi au ceva în comun.
        Tim a venit tîrziu pe bloguri. Moda lui s-a cam dus. Mai sunt centre unde sunt savurate idei în genul celor pe care le emite domnia sa aici.
        Deşi are dreptul să le facă publice, maniera lui este lipsită de eleganţă. Iată un mic exemplu, din multele de acelaşi fel:
        -„eu nu judec….eu doar cataloghez… si cand te vei apropia mai mult de Dumnezeu si vei intelege sfintenia lui, iti vei da seama de muzica satanica!”
        Analizînd afirmaţia, domnia sa spune că nu judecă (în sens de sentinţă, de acuzare, nu de gîndire, cu care se pare că nu simte să aibă vreo problemă :)), ci cataloghează, ceea ce e, pînă la urmă, acelaşi lucru, din moment ce e ferm convins că muzica în discuţie e drăcească.
        Apoi, te trimite pe tine, gazda, (şi pe ceilalţi care gîndesc ca tine) să te pui la punct cu Dumnezeu, ca să Îi înţelegi sfinţenia şi să te lepezi de Phoenix şi Sfinx, ca de satana. 🙂
        Or, asta ţine de fineţea simţirii, a bunei măsuri, a eleganţei. Omul este frust şi provoacă la un răspuns pe măsură. 🙂
        E interesant ce se petrece pe unele bloguri în acelaşi moment cu discuţia de la tine. (Vezi Dyo, Drezina, Persona…). E tot pe teme de muzică, e cu cîntec, adică. 🙂
        Pot dialoga şi cu domnul Tim, deşi cred că e o pierdere de vreme, vorba lui Adrian. Mai bine citesc o carte. Am primit azi vol. lui Liiceanu, „Dragul meu turnător” şi am „ras” dintr-o suflare 40 de pagini.
        Ţin prea mult la tine şi te respect, aşa încît îi voi răspunde domnului Tim dacă mi se va adresa direct şi cu mare grijă, ca să nu mă sparg în figuri. 🙂

      • marinelblaj zice:

        Răsvan dragă, mi-am amintit, citind comentariul tău, de o întâmplare care ar fi hazlie, dacă n-ar fi fost… hazlie! Când s-a înfiinţat trupa Just M.E. în formula cu acei copii de la Liceul de artă, am închiriat pentru lansarea formaţiei ce cânta muzică selectată cu grijă (exclus rock-ul 😀 ) singura locaţie disponibilă la acea vreme… un bar. Care s-a umplut de evanghelici, în frunte cu păstorul. Uite că o seară întreagă nu s-a băut decât suc şi nu s-a fumat deloc în acel bar! O fi de bine, o fi de rău? Culmea, după aceea nimeni n-a trecut la satanişti! N-am cântat oare ce trebuie? 😀
        „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău…”

      • Domnule Tim, dacă tot ascultaţi muzică clasică, probabil îi exceptaţi pe Mozart, Ceaikovski, Mahler, Wagner, Schubert, Schumann sau Chopin, din motive asupra cărora nu vreau să insist, dvs. fiind un istoric de profesie. Cunoscînd viaţa acestor compozitori geniali, îmi vine greu să-mi imaginez că le-aţi răbda produsele. În afară de Bruckner nu prea văd vreunul din marii clasici care să fi fost uşă de biserică. Despre Paganini se spunea în epocă că era dracul gol. Despre Liszt că are ceva diavolesc în interpretarea lui, o luminiţă a necuratului. Ştiaţi că Hitler a vrut să scoată creştinismul din capul germanilor folosindu-se şi de muzica lui Wagner? Ceaikovski a fost un homosexual deplorabil, Chopin a trăit ilegitim cu George Sand, care era un drac de femeie :), Mozart a fost mason şi a compus şi piese speciale pentru masoni, Mahler era evreu necreştin şi un nevrotic sadea, Schubert fuma şi bea cafele şi bere prin cafenelele de la Viena, Scumann era considerat un rebel fără cauză, care strică bunul mers al muzicii clasice, Verdi era mason şi susţinător al lui Garibaldi, Haydn a fost şi el mason…, să vă mai zic? 🙂
        Deci, cine v-a pus să ascultaţi muzică clasică v-a păcălit. 🙂
        Încercaţi preclasicii, ăia au fost băieţi relativ cuminţi. 🙂

      • marinelblaj zice:

        Phii, cred că trebuie să chem un preot să facă o sfeştanie la postarea asta! 😀
        Apoi îl trimit la cerere… 😀

      • Îţi duc eu leptopul la mănăstire. 🙂

      • marinelblaj zice:

        Doamne fereşte! Dacă ascultă bieţii oameni de acolo Sfinx şi Phoenix? 😀

      • marinelblaj zice:

        Tim, n-ai cum să cunoşti mai multă istorie a comunismului decât cei care l-au trăit pe propria piele! Eşti mult prea tânăr şi cărţile n-o să-ţi explice niciodată cum e să stai câteva zile în beciurile Securităţii şi, în loc de apă şi mâncare, să primeşti bătaie. Istoria adevărată a comunismului sunt cei care l-au trăit, ţine minte asta!

  3. Daniel zice:

    Tim, nu cred ca tu cunosti mai multa istorie decat in mine! In primul rand trebuie sa specifici in care domeniu al istoriei este specialist? Sper ca nu in acela al istoriei muzicii rock? Uite, ca sa te incui, ia spune dta ce stii despre generalul Pilsudski? Dar despre Zalmoxe, ce stii? Hmmm… dar despre regele pelasg typhon? dar despre smeu? Dar despre boi, taurisci si scordisci? Dar despre Taranis si Esus? Hmmm… stai asa, despre Ene Caloiene ce stii? Eu cred ca nimic! Stii de ce, fiindca nu se invata la scoala! Avem Google, avem acces si la istorie! Despre Holocaustul Vaticanului stii ceva? Despre cum a ajuns Lenin in Rusia tarista stii ceva? Dar de Trovanti si Polovragi, ce zici? Hmmm… ia zi despre Prut sau Boldur sau Frig? Dar despre Halloween? Tim, si asta e doar putin! Stii de ce spun smecherii ca Balcanii sunt un butoi cu pulbere? Vezi ca esti cam trufas si nu da bine la fiere!

    • Tim Dubhy zice:

      Prietene…nu trebuie sa consult google-ul ptr asa ceva…. despre multi din care i-ai amintit tu , stiam inainte sa stiu sa umblu pe calculator… stiam din frageda tinerete..deoarece eram pasionat de istorie… apoi, am invatat sa umblu pe calculator..si multe din cele vazute pe internet MI-AU CONFIRMAT ce invatasem deja din CARTI…. apoi, am facut facultatea…. reducand totul…de 20 de ani am pasiune istoria…. de 20 de ani o studiez… de fapt, la facultate, NU AM INVATA CE NU STIAM!…. am sute de cartyi..ca sa nu spun mii..am repere, deci…. deci, NU TREBUIE SA DAU PE GOOGLE, ca sa aflu ce ai propus matale…. daca ma vei cunoaste, vei vedea ca am mania istoriei si a cartilor..si asta nu de pe NET….
      INSA, ati inteles gresit…nu am vrut sa am laud, ci sa subliniez ca am autoritatea sa vorbesc despre istorie… iar miscarea rock din timpul comunismului este un graunte de praf care a intrat in istorie, DAR nu imi explica istoria, ci experientele unora..ATAT! Pa si PUSI!

      • marinelblaj zice:

        Tim, cu toată consideraţia, vreau să-ţi atrag atenţia că degeaba ne ferim de muzica rock dacă nu suntem în stare să ne ferim de mândrie şi auto-suficienţă!
        Şi alţii au biblioteci întregi! Puţină modestie REALĂ (nu ascunsă sub expresii de genul „nu am vrut să mă laud”) nu strică.
        Dacă tu ai autoritatea de a vorbi despre istorie, îngăduie şi altora să îşi spună părerea în specialitatea lor (între altele, cum de studiezi istoria afemeiatului „preasfânt” Ştefan, domn al Moldovei? El nu e un exemplu prost pentru tineri? :D)
        Mă bucur să aflu o persoană căreia până şi Google îi este inferior! 😀

      • „Pa şi PUSI” e noul salut apostolic? 🙂

      • szromulus zice:

        Draga Marinel, ai deschis cutia pandorei 🙂 . Nu banuiam ca noul ciclu de muzica romaneasca va fi atat de furtunos 🙂 . Am intalnit si eu astfel de extreme ale lumii evanghelice recent(dupa ce ca faceam si eu parte din ele acum multi ani). Dupa sfatul lui Pavel a trebuit sa ma adaptez conduitei si regulilor „nu fa’ aia, nu fa’ cealalta, fa’ aia, fa’ aialalta” ca sa nu se poticneasca cei din jur.

        Extrema habotnica evanghelica este o reactie, totodata, la extrema libertina, care este complet dezinteresata de sfintetie, care isi permite sa traiasca fara sa tina cont de standardul neprihanirii si au si mintea nechimbata. Extrema libertina are o pondere destul de mare in lumea evanghelica pentru ca este la fel de comoda ca si ateismul(un fel de liniste eterna a mintii).

        Din punctul meu de vedere, muzica(ca stimul) creaza diferite reactii in noi, reactii care difera foarte mult de la nu individ la altul. Extrema habotnica nu intelege ca un stimul extern poate declansa tot atatea reactii cati indivizi sunt. Extrema libertina este in indiferenta totala 😀

        Muzica anilor 50-90 imi aduce in suflet frumusetea acelor ani. Facand un retro in istoria propriei mele vieti, vad cat de multa grija a avut Dumnzeu de mine, chiar daca, in acea perioada eram mai putin constient de El. Prin prisma acestui retro muzical saptamanal(vad ca Rasvan nu te-a putut convinge sa faci 2 sambete pe sapt 😀 ) pot doar sa aduc multa multumire lui Dumnzeu pentru grija lui parinteasca de-alungul atator ani.

      • szromulus zice:

        **ups – vroiam comentul la capatul listei, sa ma scuze Rasvan, nu este un raspuns la comentul lui 🙂

      • Te iert, tinere… 🙂

      • Daniel zice:

        Draga Tim, eu chiar as dori sa ne vedem, numai ca sa-ti inghet zambetul pe buzele dtale… n-are sa-ti placa de mine, ca si colonelului… si ce-ai castiga, ca ai urat pe unul mai destept ca tine?

  4. Daniel zice:

    In ceea ce priveste muzica de mai sus – in niciun caz nu este crestina si poate ca nu trebuia pusa aici pentru ca uite ca sminteste! Si eu am destule momente in care ascult muzica ruseasca, cazaceasca (si cate progromuri au facut cazacii!!!)… ba uneori mai ascult si imnuri wermacht, doar pentru linia cazona, fara a iubi vreo clipa ce au facut ei lumii… dar lucrurile acestea nu trebuie expuse in public… pot face rau un frati crestini prin aceea ca pot fi o pricina de poticnire, de aceea eu cred ca ar trebui sa-mi cer scuze in primul rand lui Tim, dar si el ar face bine sa fie mai modest, fiindca trebuie sa spun ceva – istoria e o arta pentru cei care cauta sincer adevarul si o meserie banala pentru minti inguste care n-au putut face alta scoala! Vezi manualele scolare si de liceu – mizerii antiromanesti!

    • marinelblaj zice:

      Daniel, peste jumătate dintre cei care îmi urmăresc blogul (followers) nu sunt evanghelici. Peste trei sferturi din articole sunt pe teme creştine. Corespondez cu mulţi necreştini pe marginea subiectelor tratate pe blog. Deci?

  5. marinelblaj zice:

    Să lămurim lucrurile.
    Înainte de a intra în miezul problemei aş vrea să fac unele precizări:
    1. La capitolul „Ce e Cetatea de piatră?” scriam cât se poate de limpede următoarele: „Ce este blogul acesta? Acesta nu este UN blog creştin. Este blogul UNUI creştin. Atât. Şi sper, suficient. Cine doreşte lămuriri…”
    Făceam această afirmaţie cunoscând ceea ce spunea Domnul în Ioan 17:11 şi apostolul Pavel în 1 Tesaloniceni 5:21.
    Trăiesc în lumea aceasta şi, în calitatea mea de creştin, vreau să arăt lumii că nu toţi creştinii sunt habotnici, inculţi, încuiaţi etc. Că nu mă cred un supersfânt, ci un copil al lui Dumnezeu care ştie şi să cerceteze toate lucrurile, şi să ia ce este bun, căci e păzit de Tatăl.
    2. Viaţa creştină este o problemă individuală, în primul rând, şi abia apoi una colectivă. Poţi face parte dintr-o comunitate şi să nu fi cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, după cum poţi fi un copil al Lui în absenţa unei comunităţi.
    3. Dacă astfel de ispite pot dărâma credinţa unui creştin, îngăduiţi-mi să mă îndoiesc de soliditatea credinţei acelei persoane! Cum să muţi munţii când te poticneşti de… muzică?
    Şi-acum, câteva consideraţii pe marginea comentariilor şi a temei acestui articol:
    – îmi menţin părerea că muzica e doar de două feluri: bună şi proastă (restul nu e muzică!). Felul în care muzica poate fi folosită e o cu totul altă discuţie, ce ţine de autor, interpret, viaţa lor personală etc.
    – nu am înţeles de unde vine întrebarea lui Tim privind legătura dintre creştinism şi rezistenţa anticomunistă, atâta vreme cât nimeni n-a afirmat aşa ceva (dar se practică argumentele false, ce-i drept…)
    – eu nu mi-am permis să afirm că ştiu mai multă muzică decât cineva (deşi, între noi fie vorba…). O atitudine de superioritate este opusul smereniei, lucru ce vulnerabilizează dramatic credibilitatea unei pretinse superiorităţi în sfinţenie şi, implicit, a capacităţii de a da lecţii şi de a pune etichete.
    – este deja de notorietate obiceiul de a pune cu uşurinţă etichetele despre care vorbeam, dar a evita în schimb un răspuns franc la o întrebare simplă: „prin ce este drăcească muzica postată?” (mai simplu de atât nici nu o puteam pune!)
    – spre dezamăgirea unora, pe mine ascultarea muzicii BUNE chiar mă linişteşte! Ştiţi de ce? Pentru că n-am prejudecăţi şi, dacă e să pun etichete, mă uit întâi să văd ce e în „borcan”!
    – faptul că postez şi lucruri care nu au neapărat tangenţă cu creştinismul poate să ducă la discuţii, cum atrăgea atenţia Daniel. Dar, dacă un creştin nu este în stare să poarte o discuţie civilizată, fără a aduce ofense, atunci, iar, mă îndoiesc de creştinismul acelei persoane. Pe de altă parte, tocmai datorită acestor postări blogul meu este urmărit şi de persoane care nu fac parte din lumea evanghelică. Şi, iată, ele citesc şi articole cu tematică creştină!
    Cât despre muzica acestei postări care a stârnit atâtea umori, îngăduiţi-mi să revin mâine cu detalii. În felul acesta poate că vom constata fiecare dintre noi că, vorba lui Socrate, „ştiu că nu ştiu nimic”.
    Şi totuşi, în final poate primesc răspuns la întrebarea DE CE ESTE DRĂCEASCĂ MUZICA POSTATĂ ?

  6. Daniel zice:

    Este drăcească îm felul în care înțelepciun, metaea lumii este drăcească, vezi ce spune apostolul Pavel despre înțelepciunea lumii! Apoi tot el, ce spune despre dumnezeii neamurilor, că sunt niște draci! În măsura în care acești cântăreți au fost idoli pentru tineri, în aceeași măsură ei au fost și draci, pentru că au ocupat mintea și sufletul lor cu altceva! Show-urile tv, polemicile aprinse sunt draci. Nu draci din aceia care taie pisicile prin cimitire ci din aceia care nu te lasă să ajungi la Hristos, eficienți și cumsecade în felul acestei lumi! Marinel, o astfel de postare poate deschide o cutie a Pandorei: așa și papa mergea la concerte rock metalic: cine trage linia de demarcație între care și ce? Nu e mai bine atunci deloc? 🙂 Zac Poonen spune că nu bea deloc, nu pentru că nu are voie de la Dumnezeu, ci ca nu cumva din cauza lui, vreun frate creștin să ajungă bețiv și de acolo în Iad! așa și postarea ta, poate fi îndemn pentru un frate slab, să devină rocker supărat, dacă mă înțelegi – un om slab poate găsi justificare în orice.

    Te las cu drag!

    • marinelblaj zice:

      Daniel, Domnul Isus ne spunea că ne trimite ca pe nişte oi în mijlocul lupilor, nu în vizită la o rezervaţie de lupi. Ceea ce fac eu prin aceste postări este strict istorie muzicală (dacă vei observa, nimic contemporan – nici măcar eu nu mai sunt contemporan! 😀 ). Uitarea valorilor muzicii pop din trecut a dus, între altele, la multele „gunoaie”.
      La fel, vei observa că selecţia muzicală pe care o fac eu este una în care primează strict valoarea artistică, încercând să separ muzica de artist, iar acolo unde este cazul, atrăgând chiar atenţia asupra aspectelor negative din viaţa personală a artiştilor respectivi (vezi cazul lui Rafferty!).
      Ce facem cu „Carmina Burana”, o bijuterie a muzicii clasice (că tot spunea Tim că muzica aceasta are efecte asupra lui, bănuiesc că benefice, după încântarea cu care compara)? Ce facem cu picturile lui Salvador Dali, delirantul megaloman? Dar cu Van Gogh, sinucigaşul?
      Dar, aşa cum am promis, sper să mă pot ţine de cuvânt şi să revin cu o postare mai amplă (în cazul în care nu voi ajunge ca prin răspunsurile individuale să acopăr aspectele principale).
      NOTĂ: Nu încerc să justific genul acesta de postări, ci să le explic. Toată admiraţia pentru Zac Poonen, dar ce ne facem că sunt mai mulţi creştini care mor prin spitale din cauza excesului de prăjituri şi Cola, decât din cauza băuturii!
      Iar cât priveşte cutia Pandorei, să nu uităm că tot acolo, mai la fund, e şi speranţa! 😀

      • Daniel zice:

        Marinel, frate mai mare si mai scump Domnului decat mine… frate, deunazi am aflat ca Pepsi se face si cu celule de avortoni… m-am documentat… asa este! De Cola nu sunt inca dovezi… dar e vecina cu Pepsi! Azi, i-am spus fiului meu David, pe care l-am numit asa, spre slava lui Israel, ca niciodata sa nu mai puna gura pe sucurile astea! Eu am intrat aici la masa greilor: Rasvan e unul, tu esti altul – bagati de seama insa si nu va falositi! Daca m-ati primit, e pentru ca Hristos a vrut! Dar daca m-ati primit, eu am vrut sa spun ce stiu… M-a deranjat ca Tim a facut niste comentarii insidoase la adresa ta pe feis, nu stiu daca le-ai citit! Recunosc ca am gresit insa in polemica cu el: de ce ar avea nevoie Hristos ca eu, sa-i arat lui Tim ca habar n-are pe ce lume traieste? De ce ar simti placere Hristos ca eu sa arat ca Tim este un biet nestiutor? Am avut putina trufie, recunosc… oamenii smintiti de carte multa dar proasta sunt lesne de daramat… Am gresit Doamne!

      • marinelblaj zice:

        Daniel, ai postat acest comentariu chiar pe când mă pregăteam să răspund la precedentul (cel adresat lui Tim, cu îngheţarea zâmbetului…) şi să te rog să renunţi la astfel de adresări care nu-şi au rostul! Dar, iată, m-ai scutit. De greşelile noastre să ne ierte Domnul pe toţi, fie că e vorba de trufie, de îngustime, de te miri ce… Nu te necăji pentru asta şi, dacă ştii ce ai greşit, cere iertare cui trebuie. Eu, să ştii, mă supăr greu! 😀
        Cât despre comentariile de pe feis, n-am citit. Treaba lui, dacă aşa crede că e corect (asta seamănă oarecum cu bârfa, dar numai rock-ul e satanic, ce să-i faci…)
        Fii binecuvântat!

  7. Toată ziua de ieri am fost pe drumuri şi nu am deschis calculatorul. Promit să revin astăzi şi să recuperez. 🙂
    Îi voi explica şi dlui. Tim ce am vrut să spun. 🙂

  8. szromulus zice:

    Am trait si eu o perioada buna in cultura „te spurci in functie de ce atingi”. Motto-ul de baza al acestei culturi evanghelice se bazeaza pe o serie intreaga de reguli pe baza carora trebuie sa ne desfasuram viata cotidiana. „Nu atinge aia”, „nu privi acolo”, „nu fa’ aia”, „nu te du’ acolo”, „du-te dincolo”, „fa’ aia si aia si ailalta” 🙂 . Este un stil de viata foarte obositor, dar este un sistem care functioneaza la debutul vietii de crestin, este o prima lectie sa zic asa. Incepem sa identificam legatura dintre lucrurile exterioare si lumea noastra interioara, un fel de acomodare cu Abecedarul vietii de crestin. Dupa cativa ani de viata crestina incepem sa intelegem ca nu lucrurile exterioare ne spurca, ci atitudinea interioara. In acea etapa incepem sa ne degajam putin si sa intelegem ca intre interactiunea dintre noi si lucrurile exterioare exista un strat intermediar numit mentalitate. Tiparele mentale se manifesta in momentul in care interactionam cu lucrurile exterioare, cand nu interactionam, tiparele stau in stare latenta, dar sunt tot acolo. Comparativ vorbind, chiar daca nu sunt langa semaforul de langa teatru, sa il vad, el tot exista si functioneaza, doar ca eu nu sunt in preajma lui 🙂 . Cam asta vroia sa spuna si Pavel vizavi de atingerea lucrurilor inchinate. Poti sa lucrezi la o banca si sa fii in permanenta tentat sa furi din cont, ca atare iti schimbi jobul ca sa nu mai fii tentat. Este o procedura buna? Pai unii spun, „absolut”! Eu as avea mici dubii. Tiparul mental exista mai departe, doar ca stimului care sa il declanseze nu mai este acolo. S-a rezolvat problema ferindu-ne de stimulul declansator? Partial da, dar in profunzime nu. Metanoia inseamna schimbarea tiparelor mentale, nu izolarea de ele in vederea linistirii mintii. Schimbarea mintii este importanta.

    Cam asta ar fi o grila prin care putem privi lucrurile. Muzica nu imi schimba tiparele comportamentale daca sunt matur, in schimb daca sunt intr-o alta etapa de dezvoltare, lucrurile din jur vor fi un trigger declansator. Cred ca Dumnzeu vrea sa evoluam in directia eliminarii tiparului de gandire si nu izolarea de declansatori.

    • marinelblaj zice:

      Excelent punctat, Romulus! Dar, ca să se înţeleagă lucrul acesta trebuie să se fi depăşit faza „laptelui duhovnicesc”… Blogul acesta este pentru cei care au ajuns la „bucate tari”…
      Mulţumesc pentru comentariu!

  9. Daniel zice:

    Draga Tim, da-mi voie sa nu te cred ca, cunosti atata istorie si am sa-ti explic de ce. Dar mai intai sa invoc o imagine, niciodata un Elefant nu-si va incorda muschii inaintea unei biete furnici! Tu ai venit si ai trambitat! Ca ce istorie cunosti! Dragul mieu PasiPusi, sa stii ca, nu aveai acces inainte de internet cum poti avea acum acces la istorie! Sunt o multime de carti in format pdf, site-uri academice, informatie cat cuprinde! Fiindca te lauzi totusi, da-mi voie sa-ti spun ca am suficienta experienta ca sa-mi dau seama de marimea unui profesionist, cu cat esti mai mic cu atat te dai mai cocos, asa si tu Tim! cat despre scordisci, nu te cred bre… deloc! 🙂 Zalmoxe nici atat habar nu ai cine a fost, aici poti fi dta batran dar eu stiu mai multe ca dta, elefant umflat cu pompa ce esti! 🙂 ,zise furnica si isi arata muschii de otel! 🙂 Poti cunoaste multa istorie, da, dar scrisa prost! 🙂 de unde stiu eu ca nu cunosti doar prostii? Lumineaza-ne, mari(nimi)a ta! 🙂

  10. Daniel zice:

    Marinel, iarta-ma daca am deranjat prin comentarii! Nu sunt un partener rasat de dialog, nu am pedigree! Ce sa-i faci? Nu toti suntem asa sfinti si destepti ca dl Tim! Bravo lui! Aplauze! Dar sa nu uite ceva, ca minciuna si mandria sunt pacate uriase! Mai uriase decat istoria pe care o cunoaste dlui!

    • marinelblaj zice:

      Daniel dragă, nu e nevoie de pedigree! E nevoie doar de răspunsuri punctuale, nu de fluturat… pedigree-uri. Încă mai aştept o argumentaţie din partea lui Tim privind muzica drăcească. Uite, ascult chiar acum „Mierea” celor de la Sfinx şi stau şi mă întreb dacă sunt mulţi cei care sunt capabili să asculte fără prejudecăţi minunăţia de sunete vocale şi instrumentale din această adevărată broderie! Ce să mai vorbesc de mesajul cifrat, ascuns după imaginea „miere-urs” a mitologiei invocate, din textul piesei!
      Bine zicea Adrian amintind de bătrânica aceea care punea şi ea niscaiva vreascuri la rugul pe care ardea Hus!
      Din păcate nu prea mai lăsăm loc să intre şi alţii în Împărăţie din cauză că ne-am „umflat” noi de prea multă sfinţenie, uitând că trăim într-o lume reală în care sfinţenia trebuie să se arate, nu să se proclame!

  11. Daniel zice:

    Tim îmi aduce aminte, prin trufia lui, de un fariseu. Apoi îmi aduce aminte de un unchi al meu, mare colonel! (tot un fariseu)
    Si colonelul asta avea un obicei: ori de câte ori venea pe la noi se lua în bâza cu tata (profesor de lb germana si romana, dar bolnav de modest), si-l facea terci pe tata: ca ba ce prost e, ca musai e asa cum zicea el… Pana intr-o zi cand eu, proaspat liberat din armata, l-am prins pe colonel cu usa: ”Bai Gicule, pai ce stii tu mai baiatule ce e ala materialism dialectic? Ce stii tu, bai baiatule!”
    Omul citise foarte multe carti, avea munti de carti pe acasa, dar avea in cap numai prostii! Eu, obraznic de felul meu atunci cand e vorba sa apar pe cineva in inferioritate si coplesit de agrsivitatea altuia, l-am intrebat: ”Nea Niki, ia spune dta ce e ala, materialismul dialectic!?” la care el a raspuns ros la fata, ca racul: ”Bai Dane, pai tu ma intrebi pe mine d-astea? Bai baiatule, eu cand citeam despre materialism dialectic, tu nici nu erai pe lume mai baiatule!” Dar eu am continuat sa-l zgandar: ”Haide, spune ce e ala materialism dialectic! Ca noi suntem mai prosti dar tu care ai citit atata! …”Colonelul a tipat: ”Bai, pai sa stii ca esti prost! Uite ca nu vreau sa-ti spun! Ai inteles?”… Eu nici pomeneala, nu-l slabeam pe omul care de o viata se invatase sa-l jigneasca pe bietul tata, un om ucis de frica e a face cuiva cel mai mic rau… ”Unchiule, eu cred ca alta e povestea cu tine! Nu stii domle, recunoaste si basta! Nu e nicio rusine, sunt atatia oameni care vorbesc si sustin lucruri pe care nu le cunosc! Hai, recunoaste si dta, ca habar n-ai…” Colonelului ii iesisera ochii din orbite, transpira! ”Bai, da tu chiar esti prost, auzi? Prost rau!” eu, fara mila am continuat: ” Unchiule, eu cred ca dta esti prost! Si inca ceva, nici tu nu crezi cand spui ca sunt prost, ci tu stii ca esti prost dar iti place sa porti palarii mari, esti fudul!” Tata se dadea de ceasul mortii: ”Dane, Dane… mai baiatule! Nu e frumos sa vorbesti asa cu…” Eu l-am intrerupt pe tata si i-am zis asa: ”Dar omul asta care te jigneste de o viata, la tine in casa, se poarta frumos? Ei uite ca de aici inainte am sa ma port si eu cu el, la fel cum a facut el cu tine!”…
    Colonelul turbat, a iesit pe usa balmajind, iar eu i-am spus: ” Sa nu mai pui piciorul in casa asta niciodata, unchiule! Niciodata! Decat atunci cand ai sa recunosti in fata tuturor ca esti un mincinos si nu esti nici pe departe persoana care pretinzi ca esti” Au trecut de atunci mai bine de 20 de ani… Nu l-am mai vazut! Odata insa, omul acesta s-a intalnit cu fratele meu mai mic, si l-a intrebat: ”Bai, dar fratitu ala mare, ce-are? E sectant?”

    Morala:
    A sti istorie nu inseamna a insira ani! Si fiindca am vorbit de Zalmoxe, am sa-i dau un pot lui Tim, care zicea ca stie tot: Zalmoxe a fost un mincinos, un sodomit si un ucigas! Cea mai mare rusine a Daciei antice si cea mai mare otrava care azi incearca a renaste in minti bolnave, pe la Jii, ca fiind mai mare decat Hristos! Decat dac de-al lui Zalmoxe mai bine… nu mai zic! E tema pentru Tim… sa caute cu google… Nu cred ca are alt acces la Iordanes, la Flavius, la Herodoth, la Pitagora si la Socrate,la lucrurile tainice care se invata la masonerie despre Zalmoxe si nu la urma la rusinea Olteniei, Polovragii!

  12. Daniel zice:

    Completez, pentru Zalmoxe, – am facut munca de detectiv, am mers pe urmele fiului zeitei Hestia si patrunzand in pestera Polovragi am dezlegat misterul bestiei antice a Daciei! Poate o sa scriu odata pe larg despre asta. I-am facut un portret robot, acela al unui criminal psihopat. I-am simtit respiratia, i-am ghicit siretlicurile murdare asupra unui popor nestiutor de carte, poporul dac. Cum ii imbata el ucigasul, pe tinerii sodomizati ca astfel sa nu mai apuce sa le spuna parintilor ce li s-a intamplat, si apoi repede, inainte sa se trezeasca erau aruncati in sulite… iar de se intampla sa nu moara unul, era gonit si hulit, discreditat de ~zei~ ca fiind nevrednic, asa ca nici acela nu apuca a povesti… Istoria inseamna sa pipai… sa intrebi… sa cauti… nu parascovenii de infumurati! Poate unii se vor inspaimanta… dar se va vedea la sfarsitul zilelor, ca am avut dreptate in privinta acestui Baal Moloh al dacilor!

  13. tabyta22 zice:

    Eu nu stiu muzica, nici n-am ascultat Phoenix sau Sfinx, nu sunt nici macar de pe vremea cand M&E cantau rock.
    Insa „ispita” 😀 m-a pus s-ascult „Cetatea” si mi-a placut.
    Ce m-a atras:
    -versurile, profunzimea lor, intelesul care rezulta din poezie/cantec.Pentru ca dincolo de toate, conteaza mesajul.
    -vocile.Satula de tipaieli am putut asculta voci prufunde, placute.
    Muzica/cantecul acesta, printre putinele ascultate de mine m-a linistit, m-a calmat dat fiind ca stiam contextul in care a fost scrisa, lucrul important pentru mine, una care incerc a scrie versuri.
    Cantecul acesta, eu il vad ca un strigat, ca o ruga a unui „prizonier”, ca o dorinta chiar daca nu apare numele lui Dumnezeu acolo.
    Cate cantari nu se canta in biserica si nici nu se pronunta numele lui Dumnezeu ci sunt practic, cantece de dragoste adresate lui/ei si nimeni nu zice nimic?
    Din cauza paiului nu vedem barna noastra.

    • marinelblaj zice:

      Mulţumesc, Tabita! Nu pentru aprecieri, ci pentru faptul că, iată, fără a avea o „educaţie” muzicală specifică, ai demonstrat prin comentariul acesta că ai înţeles perfect mesajul piesei. Aşa este, piesa aceasta este strigătul despre care scriai, dovadă că muzica transmite ceva chiar dacă nu e foarte specifică. Nu ştiu dacă ai ascultat, dar ţi-aş recomanda să mai asculţi două piese scrise într-o perioadă în care nici eu nici fratele meu nu eram întorşi la Domnul. Dar, cum spune Cuvântul, Isus Domnul cunoaşte gândul inimii.
      Uite, ascultă aici şi aici
      Te vei convinge că muzica e un mod de a exprima sentimente, atitudini şi că etichetele pe care ne grăbim noi, oamenii, să le punem sunt de cele mai multe ori greşite. Mă întrebam, a-i spune soţiei că o iubeşti e creştineşte? Normal! Cum o faci astfel încât muzica să fie… creştină?
      Încă o dată, mulţumesc. Poate fără să-ţi dai seama ai pus punctul pe „I” !

      • tabyta22 zice:

        Multumesc si eu, frate Marinel.Pentru ca binevoitor m-ati primit pe blog si ati apreciat umila mea parere.
        Am ascultat piesele si mi-au placut.
        Un singur inconvenient:prea scurte!:-P
        Fiti binecuvantat!

  14. Pingback: Ai noştri tineri… | Jurnal

  15. Pingback: Sunetul muzicii, păcatele muzicii şi multe alte păcate | cetatea de piatră

  16. Sfinx și Phoenix! Hei, ce ,,vremuri“!
    Cunosc un om în Christos care, prin 1976-77, asculta în Seminarul baptist de la București opera rock ,,Jesus Christ Superstar“ și plângea pe genunchi în agonia iubirii la bucata despre crucificare …

    P.S. – Nu mă contraziceți, vă rog. Știu limitările operei în cauză.

    • marinelblaj zice:

      Ba vă contrazic, frate Daniel! E… „hei, tramvai”, nu vremuri! 😀
      Dar poate îl lămuriţi pe istoricul nostru Tim cum e cu vremurile, muzica, teologia şi alte cele, că eu n-am reuşit decît să… mă smiorcăi! 😀
      Asta până nu-l excomunică şi pe David!

      • Care David? Cel care a pus text la șlagărul ,,Cerboaica zorilor“ (Ps.22) sau cel care a pus text la cântarea de dragoste ,,Crinii“ (Ps. 45) ? Sau David acela care a pus text la șlagărul ,,Porumbel din stejarii îndepărtați“ (Ps56), cum a făcut de altfel și Martin Luther cu textul ,,Cetate tare-i Dumnezeu“, adăugat unei cântări de cârciună ?

      • marinelblaj zice:

        Da, David acela! Şi câte exemple s-ar mai putea da în sprijinul ideii că Dumnezeu se uită la inima celui ce face muzica, nu la muzica în sine! Dar, mă rog, să zicem că exemplele acestea ar intra la… preclasici. Cu clasicii e mai greu! 😀

      • Cu cât mă trec mai mult, cu atât îmi trece prin minte că ceea ce este mai important despre mine nu sunt anii mei de școală (oricâtâți ar fi ei), ci acei șapte ani de dinaintea școlii, pe care i-am petrecut acasă …

      • marinelblaj zice:

        Ehe! Cine i-a apucat! Că acum, cu clasele zero, clasele pregătitoare… s-au cam dus cei şapte ani de-acasă! Cine mai reuşeşte să-i aibă, îi face eventual la… fără frecvenţă! 😀

      • szromulus zice:

        Ehei cei sapte ani dinainte de scoala….Cum spunea cineva – in timp ce in acei sapte ani parintii erau la zi, eu frecventam la fara frecventa 😀

  17. Pentru cei ce vor, ascultați-o și voi aici (Evitați înregistrările video, rămâneți doar la muzică): http://www.youtube.com/watch?v=X5DY7vYxSrc

  18. adrian zice:

    Marinel, si eu ma simt mai aproape de Phoenix, dar nu cred ca se pune problema unui clasament. Fenomenele complexe, si muzica facuta de profesionisti este un fenomen extrem de complex, nu pot fi agregate intr-o ierarhie dupa criterii cantitative. Este si o demonstratie matematica la chestia asta, se numeste teorema Arrow-Paun 🙂 . Eu as putea asculta Cantafabule la nesfarsit, mi se pare o culme a etnorockului romanesc. Probabil ca Sfinx are o muzica mai subtila, mai elaborata, dar eu rezonez mai bine cu Phoenix. Iti multumesc pentru muzica pe care ne-o daruiesti aici si, mai ales, pentru piesele proprii. Ar trebui sa nu renunti la ideea unui CD/DVD (sau ce suport mai e acum la moda).
    Si pentru ca ne dai voie, „lipesc” si eu aici doua piese Sfinx (am verificat cu atentie, nu contin niciun raget – poate doar ca mesaj subliminal 🙂 ). Piesele astea le cantam cu pasiune in liceu, pe vremea cand, daca vroiai sa impresionezi o fata serioasa, trebuia sa stii cantece de acest gen si versuri ale marilor poeti. O, tempora…

    • marinelblaj zice:

      Mulţumesc, Adrian. Aşa e, piesele acestea erau „obligatorii” (musai, cum zicem noi, ardelenii :D).
      Nici eu nu sunt de acord cu clasamentele. Şi, dacă tot „le ai” cu matematica, cred că e ca şi cum ai spune că unu roman e mai mare ca unu arab 😀
      Cred, totuşi, că Phoenix erau mai „româneşti”, chiar dacă influenţaţi de stilul Jethro Tull. având mai multe elemente de muzică românească „brodată” în stilul Jethro. Sfinx erau pe filiera Yes, cu mult mai puţine elemente autohtone…
      Ascultam clipul cu „Om bun” şi mă gândeam ce ciudată asemănare fizică între Bibi Ionescu de la începutul clipului şi subsemnatul din fotografia de aici: https://cetateadepiatra.wordpress.com/2012/05/19/just-m-e-istoria-unui-vis/
      Interesantă temă de eseu: „Barba, ca formă de protest…” Dar… ce-are asta a face cu creştinismul? 😀

      • adrian zice:

        Special am ales clipul cu fotografia aia. Te-ai „prins”! 🙂
        Intr-adevar, exista influente, dar cine scapa total de orice influenta?! Nici o creatie nu este pur originala, intotdeauna este circumscrisa unei traditii (in sens larg) care o precede. Avem foarte multe exemple din istoria stiintei, din filosofie, din arta. Eclesiastul a sintetizat bine fenomenul: tot ce este a mai fost candva, fie si intr-o alta forma. Nimeni nu scapa de influente, important este ca acestea sa vina de la nume de referinta („clasici”) si sa duca la un salt spre un mod de exprimare propriu. Am in minte doua exemple (poate cam pretentioase, dar ia-le si tu mutatis mutandis): nici relativitatea lui Einstein nu a aparut din nimic si chiar si Eminescu a „suferit” propriile lui influente (Lenau). De ce am cere originalitate „pura” de la trupele rock?!

        Nu le am cu matematica, ma pricep nitel la matematica aplica in inginerie, cat sa nu mor de foame. Ca sa ma exprim jumatate in gluma si trei sferturi in serios, daca le aveam poate faceam alegeri mai bune. O specializare in teoria deciziei n-ar fi stricat. 🙂 Ce ironie, un admirator al lui Descartes sa fie pacalit de „profetii” unui barbos fara barba!…

      • marinelblaj zice:

        Aşa e, Adrian. Deşi, să ştii că unele forme de prostie reuşesc să fie originale! 😀
        Acum, vorbind serios, nici nu se poate altfel. Nu-mi pot imagina noţiunea de progres în absenţa unui trecut măcar ca reper al „deplasării”. Revenind la Sfinx, chiar albumul postat de mine, „Zalmoxe”, se pare că a fost influenţat de apariţia, în vara lui 1976, a discului lui Anderson de la Yes, „Olias of Sunhillow”. Influenţa avea să se manifeste în special în aspectele muzicale, deşi proiectul Zalmoxe încolţise în mintea lui Aldea cu câteva luni înainte de „Olias”. Interesant e că ambele lucrări au la bază teme de mitologie amestecată…
        Cât priveşte „Cantafabule”, aici există mai degrabă o influenţă ce ţine de cultura muzicală. Specificul românesc e mult, mult mai pronunţat, dar „lucrătura” e categoric influenţată de stilul Jethro. Ceea ce e remarcabil e faptul că a ieşit un etno-rock românesc de referinţă. Cât priveşte individualităţile din cele două „monumente” ale rock-ului românesc, Aldea şi Kappl nu avea egal pentru mine, oricât de maeştrii erau şi ceilalţi.
        Deh, amintiri, amintiri…
        Aş vrea atât de mult să te văd scăpat de amărăciunea experienţei barbosiene! Mă doare efectiv să văd cum te urmăreşte ca o fantomă… 😦

      • adrian zice:

        te urmareste ca o fantoma ceea ce nu-ti poti ierta tie insuti. nu-mi pot uita (si ierta) propriile decizii, nu inselaciunea, fie ea si bine „mesterita”, a unor escroci spirituali. unii spun ca asta e un semn de depresie. 🙂

      • lidieluptx zice:

        As incerca Adrian sa-ti dau un sfat, desi nu te cunosc, dar faptul ca „nu-ti poti ierta tie insuti. nu-mi pot uita (si ierta) propriile decizii” este un semn bun, si Dumnezeu asteapta sa-i spui Lui acesta si sa-L lasi pe El sa te elibereze de aceasta povara. Toti sintem falimentari, intr-un fel sau altul, dar Dumnezeu ne trece prin unele situatii, sa intelegem ca de fapt noi trebuie sa devenim doar unelte in mina Lui. Asta nu inseamna, ca nu mai trebuie sa folosim intelepciunea pe care ne-a dat-o El. ci mai degraba, trebuie s-o punem la dispozitia LUi, ca s-o foloseasca cum vrea si cind vrea Dumnezeu. Probabil situatia prin care ai trecut, pe care eu n-o cunosc, a fost o incercare a credintei tale si abia atunci cind vei iesi biruitor vei putea vedea deslusit. Dar pina atunci, capituleaza la cruce Domnului Isus Hristos, cerei iertare pentru momentul nevegherii si putere de biruinta. Ma rog alaturi de tine, ca Dumnezeu sa aduca cit mai repede vremea eliberarii si a bucuriei in Domnul.

  19. L.I. zice:

    ii ceva bani daca mie nu mi plac formatiile astea 3? : )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s