Doar câteva rânduri…
Doar câteva gânduri…
Aşa arăta Gara regală din Curtea de Argeş, construită în 1898 în timpul domniei Regelui Carol I al României, după planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy. O construcţie simplă, decentă, lipsită de fastuozitate arhitecturală…
Aşa se prezintă astăzi aceeaşi gară, lăsată în paragină, deşi fusese declarată monument arhitectural. Un gest, e drept, lăudabil, din partea unui deputat PSD de Argeş, a făcut ca pentru a nu ne face de râs în faţa străinilor care vor participa la înmormântarea Regelui Mihai I al României alături de strămoşii săi regali la Curtea de Argeş, în Necropola Catedrala Arhiepiscopală Curtea de Argeş, gara lăsată în paragină să fie acoperită cu un mesh uriaş pe care este pictată imaginea originală a gării.
De ce scriu aceste rânduri?
Pentru că ele trădează un adevăr dureros, extrem de dureros…
Şi acest adevăr ne arată o gară construită după chipul şi asemănarea „ctitorului” ei: frumoasă, simplă, decentă.
Prezentul ne arată însă cam acelaşi lucru: o gară după chipul şi asemănarea celor care ne conduc în prezent. Respectiv, o faţadă de falsitate, care arată o imagine frumoasă, un patriotism rămas la nivel de drapel, un respect tardiv şi lipsit de viaţă, toate acestea ascunzând sub ele doar rugină şi ruină, mizerie şi gunoi…
Vă spune ceva lucrul acesta?
cetatea de piatră 
Ipocrizia omului firesc, omul aparentelor subiective, relative, trecatoare, moarte, lipsit de valorile autentice ale Iubirii Absolute, vesnice, atemporale…