JUST M.E. – istoria unui vis (I) – „CETATEA DE PIATRĂ” – „A MAI TRECUT O ZI”


(sau… „surghiunul în viaţă e greu”)

Sunt lucruri care merită amintite. Sunt altele care trebuie uitate. Dar sunt lucruri care, fie amintite, fie uitate, continuă să existe. Pentru mine, cel puţin, muzica pe care am cântat-o intră în această categorie. Am iubit-o şi o iubesc. De acum, doar ca ascultător. Timpul trece şi nu iartă. Viaţa şi mai mult…

Puţină istorie (fără detalii sentimentale!)

Trupa fără nume (Sinaia)

Viorel Mărculescu – liderul trupei, chitară bas, vocal
Daniel Petraş – chitară solo, vocal
Eugen Blaj – chitară, vocal
Marinel Blaj – lead vocal, double six
„Neamţu’” – baterie
Dorel Bîlici – solist vocal (ocazional)

Gen muzical: pop-rock
Loc activitate: Sala de cultură a sindicatelor Sinaia (Cazinoul)
Ce s-a întâmplat: După aproape doi ani de activitate, în special reproducere a pieselor din repertoriul de succes al perioadei, V.Mărculescu, D.Petraş şi M.Blaj sunt încorporaţi. Trupa se destramă. La eliberarea din armată a celor menţionaţi sunt încorporaţi D.Petraş şi E.Blaj. V.Mărculescu alege calea muzicii comerciale pentru totdeauna, fără a mai apărea vreodată în activitatea muzicală a grupului. După eliberare, D.Petraş, E.Blaj şi M.Blaj pun bazele următoarei formule, de data aceasta în oraşul de baştină, Arad.

Trupa SPIRAL (Arad)

Daniel Petraş – lider trupă, chitară solo, vocal
Eugen Blaj – chitară solo, vocal
Marinel Blaj – lead vocal, double six
Stelian Frenţiu – chitară, vocal
Emil Şimăndan – chitară bas, vocal
Stela Bodea – vioară
Rudy Bloch – flaut

Gen muzical: folk-pop, folk simfonic (conform afirmaţiei dlui. George Sbârcea)
Loc activitate: Clubul tineretului Arad, spectacole, festivaluri, concursuri, aproape toate răsplătite cu premii şi tot felul de diplome pentru creaţie, originalitate, calitatea interpretării. Practic, din punct de vedere al performanţei recunoscute public, a fost apogeul activităţii muzicale, dovadă fiind aprecierile unor personalităţi din domeniul muzical şi cel media (George Sbârcea, Camelia Dăscălescu, Elisabeta Mondanos, Luminiţa Suciu etc).
Înregistrări: Radio Timişoara şi Televiziunea Română.
Ce s-a întâmplat: Din cauza lipsei dotărilor tehnice corespunzătoare, E.Blaj, M.Blaj şi E.Şimăndan hotărăsc să se mute în Cugir, în intenţia de a se angaja la IM Cugir, unde se cîştiga bine, şi cu gândul să adune bani pentru instrumente performante. R.Bloch, S. Bodea, S.Frenţiu nu pot pleca din cauza statutului de elevi iar D.Petraş renunţă. Activitatea grupului se reduce cu cei rămaşi în Arad, sfârşind cu desfiinţarea grupului din lipsa posibilităţii menţinerii nivelului calitativ. Ulterior, S.Frenţiu se stabileşte în Germania, unde renunţă la orice fel de activitate muzicală, iar R.Bloch se alătură trupei lui Ştefan Bănică jr., unde activează şi astăzi ca saxofonist.

Grup Spiral (Cugir – Alba Iulia)

Eugen Blaj – chitară, vocal
Emil Şimăndan – chitară, bas, vocal
Marinel Blaj – lead vocal, chitară

Gen muzical: folk
Loc activitate: Clubul sindicatelor Cugir, Casa de cultură Alba Iulia. Participare festivaluri şi concursuri.
Ce s-a întâmplat: La Cugir, cei trei plecaţi acolo continuă apariţia în public o perioadă. E.Şimăndan se întoarce în Arad, unde se orientează şi el spre muzica comercială. E.Blaj se căsătoreşte şi pleacă la Braşov, apoi la Râmnicu Vâlcea. M.Blaj se căsătoreşte ulterior şi se mută în Braşov. La chemarea lui Eugen, se mută în Rm.Vâlcea. Lucrează amândoi în cadrul Şantierului de tunele de pe V.Oltului şi cântă în formula:

Eugen Blaj – lead vocal, chitară
Marinel Blaj – vocal, double six

apoi

Trupa LOTUS (Rm.Vâlcea)

Nell Ciorăscu – lider trupă, chitară solo, vocal (un muzician de excepţie!)
Eugen Blaj – chitară, vocal
Marinel Blaj – double six, vocal
Mihai Baican – baterie
Carmil Mitulescu – chitară bas

Gen muzical: pop-rock, rock and roll
Loc activitate: Casa de cultură a sindicatelor Rm.Vâlcea. Participare la diverse festivaluri rock şi spectacole alături de nume consacrate ale muzicii româneşti (înşirarea numelor ar fi mândrie; important este că a constituit o experienţă şi o şcoală deosebită!).
Ce s-a întâmplat: Încă din prima perioadă Arad, Eugen îşi începe activitatea componistică. Se nasc primele piese proprii la Arad, Cugir, Braşov şi Rm.Vâlcea. Din păcate, multe dintre înregistrările făcute se pierd. M.Blaj se întoarce în Arad, urmat după un an de E.Blaj. Activitatea muzicală se reduce la cea… domestică. Nu şi cea componistică şi de sedimentare a concepţiilor muzicale. Sunt compuse,  gândite şi re-aranjate majoritatea pieselor ce vor constitui ulterior motiv al tentativei de editare a primului album. Imediat după ’89 D.Petraş pleacă să cânte în diverse trupe pe vase de croazieră, dispărând din anturajul muzical autohton.

Trupa JUST M.E. (iniţiale uşor de dedus!)

Eugen Blaj – chitară, keyboards, vocal
Marinel Blaj – vocal, double six, percuţie

Gen muzical: progresiv
Loc activitate: studioul Studio Media Art. Activitate intensă de studio. Primele înregistrări profesionale.
Ce s-a întâmplat: Pe lângă creearea de piese noi (compozitor E. Blaj) se lucrează la orchestrarea şi remixarea pieselor vechi. Pentru realizarea primului album sunt cooptaţi elevi ai liceului de muzică „Sabin Dragoi” – Arad. Se naşte astfel trupa „Just M.E.” în componenţa:

Eugen Blaj – leader, chitară solo, keyboard, vocal
Marinel Blaj – vocal, double six, percuţie
Simona Bivald – vocal
Paul Brânzeu – percuţie, backing vocal
Renata Szucs – keyboard, backing vocal
Cristina Gyarmati – violoncel, violă, backing vocal

Au loc concerte în diverse locaţii din Arad (Filarmonica, Teatrul de copii, Clubul Jelen, Liceul de muzică). Muzica trupei stârneşte interes prin ineditul stilului practicat, mai ales în contextul muzical al perioadei.

În 2005, datorită divergenţelor de opinie legate de intenţiile muzicale, trupa se destramă, născându-se alte două formaţii:

Just me (orientare pop) 

Eugen Blaj – leader, chitară solo, keyboard, vocal
Simona Bivald – lead vocal
Sebastian Blaj (doar la înregistrări de studio) – multiple instrumente, backing vocal
Paul Brânzău – percuţie, backing vocal
Cristina Gyarmati – violoncel, violă, backing vocal
Ana Lole – backing vocal, keyboards
şi alţi colaboratori

Activitate: cântă în cluburi, Teatrul vechi. Scoate primul album, intitulat „Just me”, din păcate fără o lansare oficială. Eugen Blaj este nominalizat finalist al „The song of the year 2005” cu piesa „The fall inside”, interpretare a versiunii realizate în componenţa anterioară a trupei. Majoritatea pieselor sunt re-mix-uri ale pieselor realizate, de asemenea, în perioada anterioară. Trupa se destramă în 2007. S.Blaj pleacă să cânte pe vase de croazieră, apoi, la întoarcerea în ţară se alătură trupei Talisman, cu care cântă şi astăzi la keyboards şi flaut.

şi Pilgrim (orientare creştină)

Marinel Blaj – leader, chitară, double six, percuţie, lead vocal
Renata Szucs – keyboards, percuţie, vocal
David Talpeş – chitară solo
Daniel Szabo – percuţie, mixaj

Activitate: cântă în diverse biserici din Arad, Filarmonică. Realizează în 2006 primul album, intitulat „Te-am ales”, lansat în cadrul unui concert la Filarmonica din Arad şi cuprinzând interpretări ale unor cunoscute piese din repertoriul creştin, toate în aranjamente proprii. Trupa se destramă în 2007, prin plecarea la studii a lui D.Talpeş şi R.Szucs.

Motivaţie 

Am fost îndemnat, apreciat, acuzat şi criticat enorm de mult pentru muzica noastră! Îndemnat să o fac publică! Să o promovez. Cum? Nu ştiu! O fac aici pe blog.
Despre aprecieri nu vreau să scriu. Ele au existat într-un mod impresionant de-a lungul timpului şi cred că Eugen este cel care le merită în primul rând. Dar, să nu uităm, mare parte din acest timp a fost sub comunism, un regim în care muzica noastră n-a avut loc!
Am fost criticaţi că „am ţinut secretă” muzica noastră! Un neadevăr, pentru că lipsa mijloacelor, uneori şi modestia, dar mai ales lipsa de interes din partea celor ce ar fi putut să o observe, chiar şi atunci când ea a fost publică, ne-a determinat să ne mulţumim că am creat-o şi că am putut sa ne menţinem vii din punct de vedere artistic pentru cei apropiaţi nouă şi, de ce nu, şi pentru noi înşine.
Iar acuzaţi am fost prin reproşul că datorită absenţei muzicii noastre în peisajul muzical românesc am constituit „o verigă lipsă” în evoluţia muzicală a altora. O acuzaţie nedreaptă. Şi noi am beneficiat de aceleaşi „surse” ca şi alţii. Faptul că am găsit modalităţi de exprimare şi nu le-am pus „pe piaţă” este, aşa cum am spus, o problemă de conjunctură. Cu toate acestea, noi n-am trăit într-un schit, ci între oameni. Oameni care, din păcate, au preferat, în marea lor majoritate, mediocritatea. În faţa unei asemenea atitudini nu-ţi rămâne decât să te retragi în lumea ta muzicală.

Dacă vi se pare o lipsă de modestie, dacă vi se pare o supraapreciere sau dacă, pur şi simplu, nu vă place, vă rog să-mi spuneţi! 

Creaţia

Trebuie menţionat faptul că toate piesele sunt compoziţii sau idei ale lui Eugen Blaj. Instrumentist de excepţie, performând la mai multe instrumente, Eugen a fost mereu preocupat de înnoirea liniilor şi temelor muzicale. Lucram toate piesele împreună, gândind structura, solo-urile instrumentale, liniile şi aranjamentele vocale, tonurile folosite, versurile. Ca unul care am avut posibilitatea să fiu prezent în „bucătăria” multor trupe româneşti, pot să spun, fără false modestii sau arogări de merite deosebite, că această colaborare între Eugen şi mine a fost una de excepţie. Au fost extrem de multe situaţii în care, lucrând la o piesă, nici nu era nevoie să vorbim. Ne „simţeam” unul pe celălalt şi nu de puţine ori, chiar şi în timpul concertelor, sau pur şi simplu la înregistrări, era suficient un schimb de priviri ca să înţelegem ce urma să facem.

Voi încerca, pe măsură ce voi posta piesele, să ofer minime informaţii despre ele. Evident, în măsura în care voi reuşi să-mi amintesc. Nu trebuie uitat că este vorba, totuşi, de o activitate muzicală ce se întinde pe durata a aproape 40 de ani!

Dar… să începem călătoria în istoria JUST M.E.!

1. Cetatea de piatră – compusă iniţial prin anii 1980. Este piesa ce urma să dea tilul primului album, nerealizat vreodată. Au existat doar două variante de titlu pentru acest album: „Exil” sau „Cetatea de piatră”, până la urmă varianta a doua rămănând cea preferată.  În varianta actuală este regândită şi înregistrată în anii 1990 şi ulterior din nou în 2000. Textul ei este o adevărată biografie artistică încriptată.

CETATEA DE PIATRĂ
Text şi muzică: Eugen Blaj

Cetatea din pietre de râuri, albite… aşteaptă…
Departe în zori, când lacrima-n ochi se deşteaptă,
În cercul de apă cetatea de piatră un nou exilat aşteaptă
Zidul cetăţii-n surghiun este singurul alb orizont
Şi cântecul, şoapta, privirea şi noaptea,
când zidul cetăţii-n tăcere-l ating,
ca lacrimi amare uşor se preling…

Sunt domnul şi clovnul cetăţii de piatră
Din inima mea, ca-ntr-o eră primară,
încet se desprind sateliţi
Iubiri şi uitări, bucurii şi dureri
În şanţul cu lacrimi încet se rotesc.
Sunt singur, surghiunul în viaţă e greu
Şi ce mult aş vrea, peste zidul cetăţii cu gândul măcar să privesc…

Cetatea din pietre de râuri, albite…

La douăzeci de ani am început să urc,
În închisoareea din turn voiam să ajung…
Peste zidul mare al cetăţii să privesc,
Din închisoarea din turn orizontul mai larg să-l găsesc…
Ca-ntr-un vis nemaiavut, văi şi râuri am văzut
Clipe vii şi ani ce mor peste nori cum se cobor…
Şi atunci am strigat: „Daţi-mi aripi să zbor!”

2. A mai trecut o zi – o compoziţie a „anilor de şantier” 1980. Textul reflectă zbaterea şi trecerea acelor vremuri în care şantierul părea o cazarmă „decorată” doar de muzică. Regândită şi înregistrată în anii 1990 şi final în 2000.

Între puţinele înregistrări din anii 80 s-a păstrat şi prima variantă a acestei piese. Iată în continuare varianta iniţială a piesei şi varianta dezvoltată. Este evidentă lipsa mijloacelor de exprimare muzicală în anii de început.

Varianta iniţială:

Varianta finală:

A MAI TRECUT O ZI
Text şi muzică: Eugen Blaj

A mai trecut o zi
Noapte ninge-n gând amintiri
A mai trecut o zi de-adânci amăgiri
În somn, cu şoapte dulci te chem
acum la pieptul meu să vii

Ştiu, în zori de zi,
singur în casa mea din nou voi fi
să-ncep o nouă zi de speranţă şi dor…
A mai trecut un nor…

A mai trecut o zi…
noaptea ninge-n gând amintiri
A mai trecut o zi de-adânci amăgiri
În somn, cu şoapte dulci te chem
acum la pieptul meu să vii…

Notă: Am evitat relatarea prea multor detalii, considerând că este mai bine să fie lăsată muzica să vorbească! Trebuie menţionat că toate piesele, prin o iniţiativă salutară a perioadei de „efervescenţă” artistică, sunt protejate la ORDA.

(va continua)

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în JUST M.E., Muzichie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la JUST M.E. – istoria unui vis (I) – „CETATEA DE PIATRĂ” – „A MAI TRECUT O ZI”

  1. Katia zice:

    Prezentarea chiar si fara cusur a identitatii prezente in haine de epoca, pare o lupta semi-terminata. Cortina nu se lasa, nu cade usor peste nelinisti, spaime, salbaticii ascunse sub tacere. Scena cere sange viu, vrea „crima” vrea un omor a ceva, orice. Sau vrea izbucniri ale plamadelii, ca odinioara. Cheltuieli de spectacol: bucati de sine + hotarare. Dar ca sa nu para scena un muzeu de stiinte biologice cu animalute imbalsamate intr-o tentativa de miscare, transmutam scena pe pamant, in viata de zi cu zi, respectand scenariul pe care ni l-a inmanat Marele Regizor. Astfel incat, la sfarsit de rol sa putem spune: „Impecabil m-am prezentat, pana si intelesul a fost amputat, mi-am imbracat metamorfoza! Pri(v)meste-ma.”

  2. dorin frandeş zice:

    In sfirsit o relatare coerenta despre evolutia unor personalitati din domeniul muzicii care nu este „simfonica”, dar este Muzica. Bravo Marinel. ai lasat insa niste spatii care probabil vor fi umplute cu inregistrari, poze si evident texte. Neaparat. Iar cei cele vor citi vor avea amabilitatea de a le asculta nu doar cu sufletul ci ci cu memoria vremurilor in care au fost „comise”.
    Normal ar fi sa continuati si sa perseverati. Asta ar insemna „marturie”

  3. Emanuel zice:

    ….istoria unui vis real caci fragmentele muzicale au ramas printre noi ca niste ancore pentru zile negre. si negre sunt zilele astea in care ne scaldam muzica inimii!

    dorin, rockul progresiv este poate cel mai simfonic gen de muzica contemporana.

    • marinelblaj zice:

      Emil, reale nu mai sunt decât fragmentele. E drept, cu bucăţi de suflet în ele…

    • marinelblaj zice:

      Şi ai dreptate cu „negre”… Nu ţi se pare ciudat că pentru Muzică trebuie să apelăm tot mai mult la trecut?

      • Emanuel zice:

        suntem in exil sau exilul e starea noastra naturala. eu asta resimt. dar nu ma supara exilul pentru ca tocmai starea asta ma face sa ma simt viu intr-o lume moarta asa cum comentam pe marginea piesei la sectiunea „ce e cetatea de piatra?”. mai bine exilat in alergare intr-o intilnire luminata de soarele la rasarit decit rutina si burta unei vieti moarte. mai bine exilat intr-o biblioteca imaginind nodul gordian decit ratacind prin toate localurile in cautarea unei distractii superficiale si scumpe. mai bine exilat pe o creasta de munte cu cerul aproape decit sub un tavan de beton. mai bine exilat intr-o rugaciune vie facuta in alergare decit cea mai spectaculoasa rugaciune facuta intr-o biserica. mai bine exilat pe ritmuri de progresiv autentic decit pe ritmuri manelizante din muzica noastra crestina contemporana si as putea continua la nesfirsit….

      • marinelblaj zice:

        Da, mai bine… dacă suntem în stare să înţelegem ce e bine! Sunt atâţia care spun că bine e ce… mi-e bine mie!

      • L.I. zice:

        mi se pare normal sa spuna asa. ca doar nu le-o fi bine ce ti-e tie bine?! fiecare stie ce i-i bine lui.

      • marinelblaj zice:

        Of, L.I., vrei tu să fii foarte „cu picioarele pe pământ”, dar vezi că binele meu şi binele tău sau al lui, nu e obligatoriu BINE! Există un bine universal şi un bine personal… Nu?

  4. Emanuel zice:

    Bine este ceea ce faci fara sa deranjezi dreptul celuilalt la a fi el insusi, dreptul celuilalt la liniste, dreptul celuilalt la o vietuire normala in vremuri anormale; bine este ceea ce faci pentru celalalt in asa fel incit sa nu-i diminuezi caracterul si stima de sine ci sa i le completezi intr-o maniera acceptata de comun acord…si tot asa….

  5. Emanuel zice:

    a mai trecut o zi – piesa apare de doua ori, o data in dreptul cetatii de piatra si o data la varianta finala.

  6. adrian zice:

    Excelent!
    Asteptam de mult o astfel de postare. Se vede ca ati mancat muzica pe paine. 🙂

  7. Pingback: JUST M.E. – Istoria unui vis (X) “Dacă n-aş fi, dacă ai fi…” | cetatea de piatră

  8. Pingback: Ce (fel de) bucurie am în Isus?… | cetatea de piatră

  9. Pingback: O sâmbătă muzicală ca un oftat de uşurare | cetatea de piatră

  10. Pingback: Sâmbăta muzicală a amintirilor | cetatea de piatră

  11. Pingback: DUPĂ DOUĂZECI DE ANI… ORI DOI !!! | cetatea de piatră

  12. Pingback: Pe apa (dulce şi limpede) a… sâmbetei muzicale | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s