Feisbucul ca virgulă (!) cale de comunicare sau… ma (!) făcut mama rom(ân)

Prezent în lumea mirobolantă* a Feisbucului în urma unei solicitări venite cu câţiva ani în urmă, am stat după acel moment multă vreme departe de această lume…

Sincer, din unele puncte de vedere era mai bine. Nu mă enervam ŞI pentru asta!

Vă veţi întreba ce anume mă enervează. Păi, ia să vedem…

Apare o fotografie.

Dacă este o EA, automat răsar ca ciupercile după ploaie o droaie de „vai tu ce frumoasă eşti!”. Există şi variaţii mai inteligente: „eşti o scumpă” sau mai precaute: „frumuşico!”. Urmate toate de un răspuns ce are doar două variante. Una scurtă. „Mersii” (se scrie cu doi „i” pentru a sublinia încântarea!). Sau una muuult (na, că m-am molipsit!) mai complexă. „Mulţumesc, la fel şi tu!” Există şi varianta laconică (sau laooconică?) a lui… „ms”. E criză!

Dacă este un EL, lucrurile devin ceva mai… internaţionale. „Cool!” Iar ceea ce urmează se înscrie de obicei într-un dialog din care se poate deduce absolut orice. Ah, am uitat… băieţii nu mulţumesc. Poate pentru ei e la mintea cocoşului să fii… cool! Pe ici, pe colo apare câte un „Pericol”, dar nu cred că se referă la pericolul comunicării. E drept, nu-mi dau seama la ce se referă exact, dar ţin cont şi mă îndepărtez. Dacă-i pericol…

Am zis ceva despre gramatică?

Pardon, care gramatică?

Sau despre ortografie?

Ce-i aia?

Până una alta, mă întreb dacă nu cumva, continuând „să comunicăm” la acest nivel cultural nu vom da în final într-o comunicare din categoria „me, Tarzan, you, Jane”. Ceea ce va demonstra până la urmă că… Că evoluţioniştii au bănuit ei ceva…

* (pentru unii) MIROBOLÁNT, -Ă, mirobolanți, -te, adj. (Livr.) Extraordinar, incredibil; minunat, magnific. – Din fr. mirobolant.

George Sion avea dreptate, săracul… „Vòrbitz, scrìetz ròmineshte…”

P.S. Soluţia?

sursa (prin intermediul… Facebook-ului ! Deci… e bun, totuşi ! Totul ţine de… scopul folosirii… :D)