Continuând să răsfoiesc „istoria” acestui vis numit Just M.E. am (re)descoperit piesa aceasta. Evident, fiind scrisă într-o perioadă de mari frământări, ea este o confesiune…
Din nou, de mare ajutor ne-a fost la înregistrarea ei Sebastian…
Trebuie să precizez încă o dată că toate aceste piese au calitatea unor înregistrari „intermediare”… Ar mai fi fost, tehnic, de lucru cu ele. Substanţa lor rămâne însă…
CÂT AM PIERDUT
Muzica şi textul: Eugen Blaj
O, cât am pierdut
când n-am ştiut să fiu
aşa cum ai fi vrut…
Prea mult
am tot vorbit
când ai fi vrut s-ascult!
S-ascult…
Cât am pierdut!
Singur cât am stat
când ai fi vrut
atâtea să-mi fi dat!
Doamne,
cum m-ai iubit mereu
şi n-am ştiut!
N-am ştiut…
Cât am pierdut!
Zi de zi m-ai iertat
Nopţi la rând Tu m-ai vegheat…
Un strop de somn pus în şoapte…
stropi de zori peste noapte…
cetatea de piatră 
Devin incet-incet flacara de veghe in Cetatea de piatra. Ma imprastii cu nedumeriri si observatii, deci: cei cu care cantati (group-ul) nu s-au aratat pe aici sa va ureze blogging fericit 🙂 ?
Nu-i bai, zise ardeleanul din mine,lumină să fie! Cu cei cu care am cantat e o poveste lunga si complicata… de aceea sunt eu exilat in cetatea asta! 😦
piesa-capodopera „Cetatea de piatra” stringe in ea toate temele muzicale ce se regasesc in tot ce am ascultat pina acum. e cazul si acestei bucati muzicale „Cat am pierdut”, care mi-a adus aminte de un album drag mie si anume albumul „Rumours” al formatiei Fleetwood Mac. e o piesa frumoasa care aprofundeaza privirea exilata oferind sperantei din piesele anterioare o incarcatura spiritual-crestina. nu neaparat o rezolvare ieftina cit o privire ce vegheaza privirea exilata: „stropi de zori peste noapte”.
Emil, trebuia sa te faci critic muzical. Fără glumă! Sesizezi detalii şi le şi exprimi… Mi+ar fi plăcut sa fi trăit cu noi în vremurile acelea!
Cât priveşte „capodopera”… aici ai exagerat! Fara false modestii, exista alte capodopere…
capodopera in sensul real al termenului, de piesa-cap, piesa centrala, care indiscutabil poarta miezul cel mai fertil de valoare artistic-spirituala.
Adică un fel de chef-d’œuvre în sensul de „piesă de căpătâi”, mai pe româneşte! Ei, veyi, asta explica de ce blogul se numeşte aşa… şi nu altfel…
si mie mi-ar fi placut sa fiu contemporan cu tineretea voastra creatoare, cu voi. zilele pe care le traim acum sunt efectiv plicticoase si insipide, pline de prost-gust, pline de un intuneric mai rau decit intunericul comunismului.
Dreptate ai, Emil! Doar că zilele de acum nu sunt mai pline de întuneric. Doar foarte, foarte murdare!
Reblogged this on cetatea de piatră and commented:
E poate momentul cel mai potrivit pentru piesa asta…
Generaţia tânără vă salută, domnule ! Sunt la a treia ascultare şi ştiu că nu mă voi opri prea curând 🙂
Te salut şi eu, generaţie tânără şi îţi urez bun venit în Cetatea de piatră! Nu pot decât să mă bucur că muzica noastră mai spune ceva, fiindcă de ani mulţi, mulţi, ea tot încearcă să spună…