Am încetat activitatea în „Cetatea de piatră” exact acum trei ani. Îmi propusesem să nu mai scriu până nu voi termina cartea. Din păcate, unele evenimente, precum și „apariții” editoriale (suprinzătoare… mai mult sau mai puțin) m-au determinat să revizuiesc cele scrise. Asta fiindcă nu-mi doresc „suprapuneri și amestecuri”, chiar dacă este vorba despre un „borcan” cu religie.
Am aflat apoi că, deși într-o oarecare măsură (măsură cât se poate de onestă) am crezut că sunt un artist, de fapt NU sunt. Cum de altfel se pare, în baza unor criterii ciudate, n-au prea fost mulți artiști, fie ei scriitori, pictori, muzicieni etc. Trist să constați cât de puțini artiști au existat de-a lungul timpului…
În fine, poate că asta are mai puțină importanță.
Important este ca să reîncep activitatea pe blog într-un fel apropiat celui în care am oprit-o. Publicam atunci un articol scris de Vasi Duma, bunul meu prieten și pastor.
Ei bine, acum voi împărtăși cu voi un gând:
Atenția mea s-a concentrat la această Sărbătoare a Întrupării Mântuitorului la… o formă particulară a pronumelui personal, cazul dativ, neaccentuat:
VI… NI… MI…
Ca să fiu mai exact cu acest lucru, iată câteva citate care ne vor ajuta să „personalizăm” așa cum se cuvine rostul Întrupării:
„astăzi, în cetatea lui David, VI s-a născut un Mântuitor…” (Luca 2:11)
„Căci un Copil NI S-a născut, un Fiu NI s-a dat…” (Isaia 9:6)
„Căci cu privire la Hristos, vouă VI s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” (Filipeni 1:29)
„După ei toţi, ca unei stârpituri, MI S-a arătat şi mie” (1 Corinten 15:8)
Opriți-vă puțin din alergarea zilnică și cugetați la rostul acestor forme gramaticale.
Nu-i așa că înțelegem cu totul altfel Sărbătoarea?
Mai apoi, gândiți-vă la Calvar, la cruce, la mormânt, la Înviere…
cetatea de piatră 
Ma bucur ca ai revenit aici….
Sanatate sa ai si cald in suflet sa-ti fie!
Mulțumesc, Oana! O Sărbătoare cu Sărbătoritul să ai!