TRUMP, REGELE LEAR, BUFONUL ȘI… ANALIȘTII


Toată lumea, sau, mă rog, aproape toată lumea își dă cu părerea despre ce s-a petrecut, se petrece și se va petrece în Statele Unite.
Unii l-au catalogat pe Trump drept nebun…
Alții l-au văzut ca un adevărat Mesia, care ne va scăpa de valul de progresism deșănțat care bântuie lumea…
Eu gândesc că e, de fapt, vorba de câte puțin (sau mai mult?) din amândouă…
Și nu spun asta ca să fiu pe plac ambelor „tabere”!

O spun fiindcă, aflat pentru câteva luni în Statele Unite, în 2005, pe când deja se cam știa și că Obama va candida, și cam ce idei și intenții aveau democrații lui, le spuneam prietenilor americani care mă tot întrebau cum a fost viața în socialism și comunism, că dacă vor ajunge Obama și democrații la putere, vor avea ocazia să „guste” puțin din ceea ce înseamnă socialismul.
Am avut parte de zâmbete… condescendente. Păreau să spună: „Here? Never!”
Deh, eu mai studiasem câte ceva din scrierile lui György Lukács, Theodor Adorno, Antonio Gramsci, Herbert Marcuse, Russell Kirk, ca să pomenesc doar câțiva, fără intenția de a mă erija neapărat în… specialist. Și celebrul roman al lui Orwell… Ei, nu!

Drept pentru care nu intenționez să mai fac astfel de „previziuni”. Și nici analize. Sunte destui care le fac. Stau și privesc. Constat.

Și nu știu de ce (sau nu spun!), zilele acestea mi-au revenit în memorie două lucruri: un text și o fotografie.

Textul e un dialog dintre regele Lear și bufonul (nebunul!) lui.

Vă las acest text ca pe un alt fel de a percepe ceea ce se întâmplă. Rămâne să aprofundați singuri semnificațiile, paralelele, similitudinile.

Iar fotografia e cea de mai jos…

LEAR:  – Amar nebun!
BUFONUL:  – Ascultă, copile, poţi să-mi spui care-i deosebirea dintre un nebun amar şi unul dulce?LEAR:  – Nu, băiete, Învaţă-mă şi asta.
BUFONUL:  – Stăpânul care te-a-nvăţat
Că tot pământul ţi l-ai dat
Aicea, lângă mine, vie,
Să-mi ţină dânsul locul mie;
Atuncea doi nebuni vor fi
Și doi nebuni ţi-or năzări:
Unul – eu, care vorbeşte,
Altul – cel ce mă priveşte.
LEAR: – Mă faci nebun, adică?
BUFONUL:  – Dat fiind că la celelalte titluri ai renunţat, e tot ce ţi-a mai rămas, fiindcă pe ăsta îl ţii din născare.
KENT:  – Dar nu-i nebun chiar de tot, stăpâne.
BUFONUL:  – Nu-s chiar de tot, fiindcă lorzii şi marii seniori nu-mi dau voie să deţin monopolul nebuniei. Căci dacă au pus monopol pe toate bunurile regatului, îşi cer partea leului şi la asta. Și cucoanele cele mari tot aşa, să aibă şi dânsele, acolo, cât de cât. Dă-mi un ou, unchiule, şi-ţi fac rost de două coroane regale.
LEAR:  – Ale cui coroane adică?
BUFONUL:  – Coroanele oului, după ce-l sparg !n două şi-i beau gălbenuşul. Când ţi-ai spart coroana-n două şi ai dăruit jumătăţile, ai făcut tocmai ca ăla de-a luat măgarul în cârcă să-l treacă şanţul. Puţină minte mai era sub coroana cheliei tale, dacă pe cea de aur ai dat-o de dar! Dacă şi-acuma-s nebun, să pună biciul pe spinarea ăluia de n-o zice ca mine:
(Cântă)
Anul ăsta nebunia
E la mare trecere,
Că-nţelepţii cu nebunii
S-au luat la-ntrecere.
LEAR:  – De când ştii atâtea cântece, păcătosule?
BUFONUL:  – De când ai lăsat pe seama fetelor tale autoritatea părintească. De când le-ai pus în mână harapnicul, iar tu ţi-ai lăsat nădragii-n jos.
(Cântă)
Ele sar de bucurie,
Eu mă scarpin de necaz,
Iar un rege cu nebunii
Joacă-n horă, face haz.
Fii bun, unchiule, şi tocmeşte-i nebunului tău un dascăl de minciună. Ar vrea grozav să înveţe ştiinţa asta.
LEAR:  – Dacă minţi, ticălosule, pun biciul pe tine.
BUFONUL:  – Mă uit şi mă minunez ce prost te înrudeşti cu fiicele tale. Ele pun să mă bată cu biciul când spun adevărul, iar tu eşti gata să pui biciul pe mine dacă mint. Ca să nu mai adaug că sunt bătut şi pentru că tac. Mai bine orice, zău aşa, decât nebun la Curte. Orice,dar numai în locul tău n-aş vrea să fiu. Ți-ai cojit deşteptăciunea prea din gros, până nu ţi-a mai rămas nici o fărâmă din miez. Uite că vine una din coji.
(Intră Goneril)
LEAR:  – Ei, fata mea, ce gărgăuni ai în cap? De la o vreme parcă şi s-au înecat corăbiile.
BUFONUL:  – Erai un băiat de viaţă când nu ţineai socoteala gărgăunilor ei. Acum joci rolul unui zero pe lângă numerele celelalte, fiindcă un zero singur nu !nseamnă nimic. Eu preţuiesc mai multdecât tine, fiindcă eu sunt bufon, iar tu nu eşti nimic.
(Către Goneril)
Lasă, că-mi ţin limba. Mutra dumitale îmi porunceşte asta, chiar dacă nu spui nimic. Sst-sst!
Când n-ai nici miez şi n-ai nici coajă,
Îți şade-n poartă foamea strajă.
(Către Lear)
Ce văd? O păstaie de mazăre fără boabe…

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, constatări, Pe gânduri, Politichie, Simţul civic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.