Cine sunt?

Cine sunt?

Sunt Marinel Blaj.
Nu m-am născut în 31 iulie 1954. M-a născut mama. Care e la Domnul. Tata la fel. Dar nu sunt orfan. Căci am un Tată. Tot în Ceruri. Am să mă văd cu toţi.
Căsătorit. Cu cea mai răbdătoare soţie din lume. Ştiu ce spun! Şi nu o iubesc doar de aceea! Eu îi spun „mama”… Asta spune multe. Trei copii. Ai noştri, deci minunaţi. Eh…genul acela de minuni care-ţi mai fac din când în când probleme! Două fete, Cristina şi Doris, şi un băiat, Mihai. Fericit cu ei şi străduindu-mă să fie şi ei cu mine… aici şi Acolo!

Toate sunt importante, dar cel mai important este că sunt copil al lui Dumnezeu! Al singurului Dumnezeu!
Sunt baptist. Restul, vorba cuiva… sunt detalii!

43 de răspunsuri la Cine sunt?

  1. bloglobalta zice:

    Doamne-ajuta! (asa se spune la noi in loc de Spor la munca!)

  2. vesteabună zice:

    Nu se înțelege…
    Dumnezeul tău e baptist?
    Sau tu?

    Sau amândoi?

  3. coco zice:

    multumim ca ati raspuns provocarii…Felicitari! Domnul sa va dea putere si intelepciune in „manage”-uirea blogului 🙂 Trebuie sa recunosc ca un motiv pentru care vizitez „fara cravata” sunt posturile si comentariile dumneavoastra, deci o sa aveti in mine un cititor consecvent!

    • marinelblaj zice:

      Mulţumesc şi eu pentru încurajări! Cât despre motivul vizitelor la „fără cravată”… mă copleşiţi! Ceea ce postează fratele Marius acolo ar fi mai mult decât suficient. Acesta e şi motivul pentru care a fost singurul blog pe care am fost activ!
      Fiţi binecuvântaţi si bineveniţi în „Cetatea de piatră”! 🙂

  4. marcel s zice:

    …sa nu ai incredere in pocaiti…la 12 bucati unul e Iuda…succes binecuvintat…!

  5. A.Dama zice:

    Să fie de folos, de zidit, de adunat pietre vii! Pentru Cetate.

  6. adrian zice:

    Mult succes si rabdare! Si la cat mai putine comentarii spam!

    • marinelblaj zice:

      Adrian dragă, răbdare am, succesul nu-l caut neapărat, dar partea cu spam-ul chiar contează!
      Bine ai venit în „Cetatea de piatră”. Sper sa te am oaspete cât de des! 🙂

  7. Mira zice:

    Felicitari!!!V-am descoperit.Imi place cum abordati subiectele din punct de vedere biblic,cred ca o sa va citesc aproape zilnic.Spor la scris si multa intelepciune de Sus in a pregati articole interesante.
    Fiti binecuvantat si pe mai departe in tot ce faceti si scrieti.

    • marinelblaj zice:

      Mulţumesc, Mira! Sper să pot oferi, chiar dacă nu zilnic (deşi mă voi strădui!) ceva care să merite a fi citit!
      Binecuvântări şi ţie şi bine ai venit în „Cetatea de piatră”!

  8. Simval. zice:

    Te salut prieteneste,pe tine si pe toti participantii la blogul tau.
    Probabil ca voi trage un scaunel mai aproape de masa tacerii si voi asculta ce spun altii. Interesant si acest mod de comunicare ,unde mai toti cei ce au acces la un computer cu internet pot spune ceva.Ca de altfel noi toti putem sa spunem ceva, dar am vrea foarte mult ca ceea ce spunem sa auda si altii.Si cum de auzit nu se prea aude pe blog,mai citim din cind in cind si ne miram de ceea ce scriu unii.
    Salutari din orasul vinturilor.
    Sa ne amintim zilele acestea ca Hristos a Inviat.
    Si tot asa cum Tatal l-a inviat pe EL asa ne va invia si pe noi la o viata noua,eterna prin credinta legamintului ce l-am facut cu EL.
    Hristos a Inviat!

    • marinelblaj zice:

      Cu adevărat a înviat! Acest lucru contează… restul, cu ce spunem, scriem sau citim, este doar parte din ceea ce numim trăirea noastră, cea care ne va duce la răsplată sau osândă!
      Bine ai venit în „Cetatea de piatră”, Vali!
      Fii binecuvântat!

  9. Pingback: Ironia lui Dumnezeu « #2

  10. Dumnezeu sa te binecuvanteze pe mai departe in construirea blogului! Esti un om foarte binecuvantat de Domnul! Si ma rog ca sa fii si in continuare! Spor la „bloggerit”! 🙂

    • marinelblaj zice:

      Fiindcă nu ştiu dacă să folosesc pluralul (dupa cum apare „Creştini români”) sau singularul (după cum pare să fie titularul blogului cu acest nume) am să spun un „Bun venit!” în „Cetatea de piatră”, fiindcă e valabil şi la plural şi la singular.
      Da, este adevărat că sunt binecuvântat de Domnul. În primul rând pentru că sunt copil al Lui! Restul, cum scriam, sunt detalii…
      Mă rog şi eu ca Domnul să reverse binecuvântarea Lui peste „Creştinii români”! Şi spor şi blogului cu acelaşi nume!

      • „Da, este adevărat că sunt binecuvântat de Domnul. În primul rând pentru că sunt copil al Lui!”->Odrasle îi sunt şi cei care Îl resping!De ce creştinii se referă la Domini Deus (Dumnezeu) în calitate de bărbat?Pe deasupra,mi se pare extrem de ciudat că această Divinitate omniscientă,omniprezentă şi omnipotentă are (tocmai) genul masculin,de parcă faptul că reprezintă două contopirea unor concepţii diametral opuse ori lipsa ambelor ar fi imposibil. 😀

      • marinelblaj zice:

        Alexandra dragă, înainte de a-ţi răspunde, trebuie să-ţi spun şi ţie, aşa cum obişnuiesc, „Bine ai venit ” în „Cetatea de piatră”!
        M-am uitat puţin pe blogul tău şi, dincolo de lucrurile interesante şi absolut remarcabile pentru o tânără ca tine, am reţinut şi că îţi place să enervezi oamenii 😀 (şi eu mă folosesc de emoticoane, dar nu sunt obsedat de ele 😀
        Încercând să fiu scurt, aş vrea să-ţi atrag atenţia asupra a două aspecte în ceea ce priveşte referirea la Dumnezeu în calitate de bărbat.
        – în primul rând, această permanentă tendinţă a omului de a-L antropomorfiza pe Dumnezeu nu e nouă şi, într-un fel, explicabilă (până la un punct).
        – uităm câteva lucruri esenţiale atunci când punem asemenea întrebări, şi anume, că Dumnezeu este înainte de toate o Fiinţă spirituală. Apoi, în toate referirile pe care le-au făcut oamenii la Dumnezeu s-au folosit de apelativul Tată (din câte ştiu, tată nu poate fi decât masculin). Domnul Isus, Dumnezeu-om, întrupat, a fost bărbat şi El Însuşi I s-a adresat cu apelativul „Tată”. Numele date de-a lungul timpului lui Dumnezeu sunt toate masculine.
        – probabil că Dumnezeu a ales ca aşa să se desfăşoare lucrurile pentru a-i fi mai uşor omului să cuprindă ceea ce îi era greu, adică un Dumnezeu care este Duh, fiinţă spirituală, dincolo de capacitatea noastră de înţelegere. Mă gândesc că, dacă ar fi dorit ca măcar în parte să ne ajute să-l privim şi din perspectivă feminină, ar fi avut grijă să lase măcar câteva indicii „feminine” în toată relaţia Sa cu umanitatea. Ori, aşa ceva nu există!
        Oricum, un subiect care va frământa mult şi bine minţile celor pentru care asta contează, şi nu dumnezeirea în sine!

      • „Am o întrebare.Mi se pare mie sau domnul M.Blaj(in) te simpatizează foarte mult şi te consideră drept un bun exemplu de urmat pentru tinerele generaţii care vin din urmă în succesiunea infinită de vârste ale epocilor istorice?” ❓

  11. Menţionare:Întrebarea era adresată lui Tudor V.(işan) M.(iu).

    • marinelblaj zice:

      Întrebare: Dacă întrebarea era adresată lui Tudor, ai pus-o şi aici pentru confirmare? Dacă este aşa, răspunsul este DA. Valabil şi pentru tine, căci, optimist cum sunt, mă încântă de fiecare dată când văd tineri care pot deveni exemple într-o lume a tinerilor care „se strică” tot mai mult!
      Mirare: De ce… Blajin? 😀
      Precizare: Succesiunea nu va fi infinită! „Vine o zi…” 😉 So, watch out!

  12. 1)” Valabil şi pentru tine, căci, optimist cum sunt, mă încântă de fiecare dată când văd tineri care pot deveni exemple într-o lume a tinerilor care “se strică” tot mai mult!”->Această percepţie e una întru totul eronată.Noua descriere pe care am postat-o ieri la descrierea de pe profilul Gravatar dovedeşte că până şi eu,o adolescentă aparent echilibrată şi extrem de atentă la tot ceea ce se întâmplu în jur, nu reuşesc să îmi depăşesc complexele.
    2)”Mirare: De ce… Blajin?”->Foarte simplu răspunsul pe care îl voi da.În mitologia şi cultura românească care s-au închegat prin împletirea religiei creştine şi a elementelor de origine păgână se povesteşte despre existenţa unui loc plăcut(asemănător Câmpiilor Elizee) în care nişte personaje cu trăsături pozitive se bucură de viaţă veşnică şi fericire spirituală.Aceste fiinţe trăiesc pe o insulă izolată,au bărbi albe până la brâu şi prezintă un comportament paşnic şi plăcut prin simplitatea gesturilor şi a gândurilor luminoase.Din câte îmi mai amintesc,folclorul autohton le dedică una dintre săptămânile anului care gravitează în jurul celei mai importante dintre ele,Săptămâna Sfintelor Patimi. 😀 Pe deasupra,jocul de cuvinte pe care il creează adăugarea terminaţiei „in” este atât de plastic prin bogăţia de înţelesuri.
    3)”Succesiunea nu va fi infinită! “Vine o zi…” So, watch out!”->The Day After Tomorrow(Judgement Day)!
    4)”Întrebare: Dacă întrebarea era adresată lui Tudor, ai pus-o şi aici pentru confirmare?”->După spusese lui ,un creştin adevărat nu primeşte laude la adresa sa (decât pe cele din partea Lui [Dumnezeu]). :mrgreen:

    • marinelblaj zice:

      1. M-aş bucura să ştiu, citind relatarea de pe Gravatar, că într-o zi vei regreta şi vei merge să-ţi ceri iertare. Să nu te superi, dar lipsa, fie şi de moment, a manierelor nu este de acceptat nici măcar la… vârsta teribilismului. Iar complexele trebuie folosite pentru a fi mai tare, nu mai slab! 😉
      2. Da, ştiam despre blajini (sau rohmani) dar am crezut că faci aluzie la firea mea (care, comportamental, e una foarte blândă… deci, blajină!)
      3. Exact.
      4. Foarte corect ceea ce ţi-a spus Tudor!

      • 2)Eu credeam că e subînţeles.Mă gândeam la un bătrân din vechime ce stă pe un scaun împletit din nuiele şi care priveşte câmpia sub razele melancolice ale sfârşitului de Brumar. 🙂
        1)Pentru a-i cere scuze,dânsa ar trebui să le primească.Nu cred că posedă un caractar atât de simţitor încât să se îngrijoreze în mod real de părerea unei necunoscute cu care refuză să comunice.

      • 4)Iar eu i-am răspuns că,datorită refuzul de a le primi,dânsul poate fi considerat pe drept cuvânt un „creştin”. 😀

  13. „mă încântă de fiecare dată când văd tineri care pot deveni exemple într-o lume a tinerilor care “se strică” tot mai mult!”->În primele zile am vizitat şi am comentat din considerente răutăcioase.Ştiind că acesta reprezintă blogul unui om care se consideră pe dânsul creştin,m-am gândit în acel moment că aş putea scrie comentarii mai mult sau mai puţin cu un conţinut echivoc fără grija că acestea vor ajunge rapid spamate. 😦
    Pe deasupra,am încercat să folosesc pe cât posibil un limbaj decent şi în limitele acceptabilului deoarece cunosc din experienţele trecute că el reuşeşte să aducă la un plan de înţelegere şi egalitate două sau mai multe persoane cu preocupări sau idei diferite.Ah,câteodată cred că încerc să copiez indirect stilul de tehnoredactare al lui Tudor fără măcar să devin conştientă de aceasta. 🙂

    • marinelblaj zice:

      Alexandra, şi pe blogul acesta se foloseşte „spam-ul”. Dar nu aşa de rapid. Sunt… blajin. În general spamez ceea ce este indecent, nepoliticos, răutăcios… Ironia, dacă are intenţii constructive, este admisă. În fond, am dorit ca acest blog să fie unul care să educe în spirit creştin. Inclusiv pe proprietar!

      • 1)”În fond, am dorit ca acest blog să fie unul care să educe în spirit creştin. Inclusiv pe proprietar!”->Relaţia învăţăcei-maestru! 😀 Educare reciprocă!
        2)”Sunt… blajin.”->Îi percep de obicei pe cei cu o fire liniştită drept persoane pasive sau chiar nepăsătoare faţă de mersul obişnuit al lucrurilor ce afectează comunitatea socială din care fac aceştia parte. 😕 Posed un temperament destul de imprevizibil.

      • „Alexandra, şi pe blogul acesta se foloseşte “spam-ul”.”->Afirmaţia este adevărată,însă,după ce comentariile sosesc în „coşul (virtual) de gunoi”,acestea nu ajung („pentru totdeauna”) în „Purgatoriul Uitării”.În unele cazuri mai speciale(aici mă refer aluziv la comportamentul lui Tudor)soarta lor de damnare devine definitivă iar motivul din cauza căruia ele ard metaforic în flăcările remuşcării sau ale nepăsării nu rămâne „pierdut” pentru cel care le întemniţează în locul de grea osândă şi nevoire.

      • marinelblaj zice:

        Tocmai mă gândeam să te întreb cum stai cu lecţiile pentru mâine, dar nu te mai întreb… 😀

  14. Învăţ la acelaşi profil ca al lui Tudor(Filologie).Cuvintele reprezintă pentru mine izvorul nesecat de cunoaştere paradisiacă. ❗ Se observă destul de clar.În jumătate dintre comentariile mele alcătuiesc fraze despre jocurile semantice.:mrgreen:

  15. Pingback: Numele lui Dumnezeu « #2 - STICLA DE LAMPÃ NUMÃRUL DOI

  16. Pingback: Restul e tăcere… | cetatea de piatră

  17. Stimate domn,
    Sunt din Orastie si apreciez faptul ca…ne faceti reclama la ceaiul Fares…laxativ,era si cazul ,fiind pentru unii singura solutie viabila de acum inainte.Respecte.

    • marinelblaj zice:

      Stimată doamnă, bun venit în „Cetatea de piatră”. Sper să vă simţiţi bine aici!
      Reclama, fie ea şi involuntară, e bună! Mai greu e cu… reclamaţiile!
      Am prieteni buni în Orăştie, aşa că nimic nu e la întâmplare! 😀

  18. tabyta22 zice:

    „Ce ironie!
    31 iulie
    O datã-n calendar
    O viaţã datã-n dar
    Cu semnificaţii
    Şi complicaţii (de riguare)”:-D

    Ca o parantezã:
    Mama este nãscutã tot pe 31 iulie, dar cu 3 ani mai devreme.Vã seamãnã în multe privinţe, şi mã mai miram de ce vã înţeleg.Pãi uite!:-D:-);-)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s