Cazul Bodnariu – logoreea surzilor


1016647_10151424285111507_260568722_nRândurile de faţă NU SUNT DESPRE FAMILIA BODNARIU, ci despre ceea ce se petrece în jurul acestui caz.
Am făcut această precizare cu speranţa (naivă, cred!) că voi reuşi din start să elimin acele catalogări stereotipe care apar imediat ce într-un text apar cuvinte precum Bodnariu, Barnevernet, Norvegia…

Încă de la declanşarea scandalului generat de situaţia acestei nefericite familii am intuit că, aşa cum este obiceiul (prost) la români, va începe un întreg proces în care:

– toţi devin specialişti;

– puţini ştiu precis despre ce este vorba, dar toţi au o opinie;

– începe bătălia pentru „coroniţa de premiant”

– se manifestă tendinţa de „selfie-uri” mediatice

şi aşa mai departe.

Am încercat de la bun început să transmit un îndemn la înţelepciune în legătură cu acest caz. Inutil.

Pe măsură ce lucrurile au început să se inflameze am realizat că exact înţelepciunea lipseşte în aproape tot ce se învârte în jurul situaţiei acestei familii. Şi am mai constatat multe alte lucruri. Unele pozitive (puţine, din păcate), altele negative (cele mai multe). Unii, între care şi prietenul meu, Răsvan, au intuit repede încotro se vor îndrepta lucrurile. Culmea, precizând şi el în nenumărate rânduri, aşa cum am făcut şi eu, că nu doreşte să se pronunţe asupra situaţiei în sine a familiei Bodnariu, dar sesizând foarte repede cam încotro se vor îndrepta lucrurile.

Teofil Stanciu, la rândul său, făcând şi el aceeaşi precizare ca mine şi ca Răsvan, încearcă o privire sceptică asupra cazului. Nu mai adaug la această listă pe acei ziarişti sau comentatori care s-au încăpăţânat să nu se înregimenteze în armata „mareşalului Ionescu.” Toţi aceştia au plătit pentru independenţa opiniilor lor. S-au ales cu critici, reproşuri, invective, înjurături. Am încercat şi eu în câteva dialoguri purtate cu diferite persoane să ajut lumea să priceapă că una este cazul dramatic al familiei în cauză şi cu totul altceva ce se petrece în jur. Inutil. Un dialog cu surzii…

 

Încerc şi eu să „cern” din mulţimea de atitudini manifestate în jurul acestui caz câteva lucruri pozitive. Teofil Stanciu observa „capacitatea solidarizării publice globale – cu empatie și compasiune – cu cineva aflat într-o situație critică”. Cu părere de rău constat că e oarecum „o viziune roz” pe care o pot accepta doar dacă elimin ideea de „compasiune” din constatare, căci, cred eu, nu poţi pune o etichetă referitoare la un „ingredient” care e prea puţin prezent. Argument? Mulţimea de fotografii pe care le văd de la manifestările în sprijinul acestei familii, fotografii în care trist de multe persoane par a face act de prezenţă într-o veselie stupidă, fotografii care au mai degrabă aerul de „selfie-uri” la o serbare câmpenească.

Da, e adevărat, putem vorbi despre o coagulare în jurul unei idei privind libertatea individului, dar ea e una, din nefericire, mult prea evident conjuncturală şi nu de fond. Dovadă stă tăcerea penibilă, aşa cum am atenţionat, în jurul multor situaţii în care această libertate atât de clamată acum a fost terfelită într-un plan mult mai global, cu un impact de asemenea globalizat. Mi-e proaspăt în memorie un dialog cu cineva atunci când postam pe Facebook un articol despre ipocrizia celor care sunt extrem de vocali doar pe un segment social, ignorând ideea privirii în propria ogradă. Am dedus din respectivul dialog două lucruri: nu există capacitatea de a disocia două subiecte şi nici capacitatea de a privi introspectiv şi autocritic.

Dar mai scrie Teofil Stanciu şi despre o „solidaritate preponderent intradenominațională.” Din păcate şi pe aceasta o văd mult prea conjuncturală şi, mai mult, aş zice chiar falsă, atâta vreme cât ea nu doar că s-a „urnit” greu, dar a avut şi o evoluţie care a depins extrem şi penibil de mult exact de conjuncturi. A se vedea aici tăcerea iniţială a unor lideri şi trecerea apoi rapidă a lor în extrema unui protest foarte agresiv. Să nu mai vorbim despre tăcerea absolut suspectă a conducătorilor religioşi din imediata apropiere a familiei respective. Îngăduiţi-mi să fiu circumspect faţă de explicaţia unei temeri existente.

Din păcate, oricât ne-am strădui să găsim alte aspecte pozitive în reacţiile declanşate de cazul acesta, nu cred că putem vedea ceva cu adevărat semnificativ. A include la capitolul realizărilor pozitive urnirea instituţiilor statului român pentru a se implica în gestionarea acestui caz mi se pare naivă. Statul a reacţionat prost şi tot conjunctural. Să nu uităm un amănunt deloc de neglijat: ne aflăm într-un an electoral. Pentru cei care (mai) au capacitatea de a se detaşa câteva minute de cazul în sine acest „detaliu” ar trebui să spună multe. Dar să admitem că… scopul scuză mijloacele.

Acum, dacă ar fi să remarc aspectele negative din tot ceea ce s-a petrecut şi se petrece legat de cazul familiei Bodnariu, ar însemna să las impresia unui căutător de nod în papură. De aceea voi menţiona doar câteva, cele care mi se par cele mai periculoase pentru întreaga reacţie socială declanşată.

Vorbeam încă de la începutul acestui caz despre o anumită nevoie de specializare. Remarcam (considerând-o ca o atitudine realistă) reţinerea manifestată de la bun început de pastorul Ianovici (persoană cu pregătire juridică). Este de-a dreptul jenant că ultimii care au avut ceva de spus (dacă au fost solicitaţi şi mai ales… lăsaţi) au fost chiar juriştii, într-un caz cu implicaţii mai ales juridice. La fel au fost neglijaţi cei care ar fi putut avea o opinie în cunoştinţă de cauză în domeniul diplomatic (nu mă refer la cei aflaţi în structuri guvernamentale).

Am privit cu consternare la filmările făcute la manifestaţiile organizate în diverse locuri. Cu precădere întâietate au avut pastorii. Să admitem ideea că ei, în calitate de organizatori (în cele mai multe cazuri) a manifestaţiilor respective, ar fi trebuit să ofere explicaţii punctuale şi pertinente legate de motivele acelor manifestări. Dar, aveam să constat cu consternare, aşa cum oricine poate vedea, de exemplu, în filmările de la manifestaţia din Washington, că mulţi au lăsat impresia setei de prim-plan (am să revin la ideea acestui penibil prim-plan).

Din nefericire, şi cu impact negativ asupra imaginii acestor manifestări, a fost foarte vizibilă o oarecare (hai să nu o numim luptă!) agitaţie după microfon. Microfon pe la care în loc să se perinde oameni care să poată prezenta situaţia succint, la obiect şi „cu adresă”, au trecut tot felul de oameni care ori s-au bâlbâit penibil, ori au clamat generalităţi sau lozinci. Nu cunosc calitatea profesională a tuturor celor pe care i-am urmărit, dar mai lipseau zarzavagii, astronauţii şi antrenorii de fotbal (inclusiv… american).

Tot la acest capitol al aspectelor negative aş include manifestarea unui soi de luptă, mai mult sau mai puţin de culise, pentru câştigarea sau păstrarea unui loc de frunte în mişcarea de protest născută. Poate că cel mai penibil aspect al acestei lupte este ultimul comunicat emis de Cristian Ionescu. Asupra acestuia aş vrea să zăbovesc puţin, şi voi puncta câteva aspecte, să le numim… penibile. Spicuim:

„Nu se vor admite discursuri cu nuanță politică de nicio orientare: cazul Bodnariu este apolitic”. Aflu această „poruncă” după ce Norvegia a fost terfelită ca stat, considerată nazistă, atacată în scris şi verbal tocmai… politic! Incredibil!

„Noi nu vom transforma platformele de adresare a acestor proteste într-un concurs de popularitate a celor care vor lua cuvântul”. Obiectiv ratat deja! Unii au apucat să iasă în faţă, după cum le e obiceiul, în baza principiului „lingură în toate oalele” şi „de m-ar vedea acuma mama”!

„dorim ca prezența noastră sobră, tăcută și tristă…” Trist e doar faptul că extrem de multe fotografii arată cu totul altceva. Cum am spus… prilej de selfie-uri zâmbăreţe. Cu adevărat asta este trist!

„nu se vor permite imagini și lozinci cu mesaj extrem, grafic și nedemn”. Din nou, tardiv… de târziu! Circulă deja pe internet tot felul de drapele norvegiene cu zvastici şi imagini cu mesaje nepotrivite.

Cel mai penibil aspect se află însă oarecum „în spatele” comunicatului cu pricina. Frica de a pierde „statuia” ridicată cu atâta migală. Totul trebuie să treacă pe sub ochii „echipei de reprezentare și organizare”, recte pastorul Cristian Ionescu. Din punctul de vedere al echipei nu se admite principiul „tout soldat porte dans sa giberne le bâton de maréchal”.

Ceea ce este cel mai dureros, din punctul meu de vedere, e faptul că la câţi au ieşit în faţă, cu pieptul bombat războinic, în acest caz, tocmai Acela care ar fi trebuit să aibă întâietate a lipsit. Abia acum, de câteva zile, un pastor declara că intră în post şi rugăciune. Bănuiesc că au fost mulţi alţii. Ar fi tragic să nu fie aşa! Mai tragic chiar decât cazul în sine! Dar, poate n-ar fi stricat ca lumea să ştie pe sprijinul cui contăm cel mai mult. Iar ceea ce e cel mai dureros poate fi intuit deja. Când cazul va fi rezolvat (eu aşa cred!), aceleaşi personaje cu „pieptul de oraş” vor striga de pe piedestalele pe care s-au cocoţat: „Dumnezeu a biruit!”

Armata are doar lider social şi pământean.

Cel spiritual a rămas încuiat undeva într-o cămăruţă.

Rugăciunile rostite la începutul unora dintre manifestări au apărut din această cauză doar nişte penibile… petice cusute cu aţă albă.

Bine că Dumnezeu nu-Şi pleacă urechea la logoreea surzilor şi încă mai iartă…

Nu ştim însă cât…

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Mioritice, Pe gânduri, Politichie, Simţul civic și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Cazul Bodnariu – logoreea surzilor

  1. szromulus zice:

    Foarte buna analiza si sinteza cazului. Clar, cazul nu este unul religios, ci unul social. Poate un pastor sa porneasca un caz pur social fara implicatii spirituale? Poate!
    Cand vorbesti de increderea in Dumnezeu si in alte strategii, echivaleaza cu a-i injura pe protagonisti. Reactiile multumii sunt identice. Asta spune totul despre linia pe care au initiat-o, despre personalitatea liderilor. Sociologic vorbind, motivatia majoritatii nu este una spirituala, ci o mixtura de dorinta de razbunare(pe cineva, nu conteaza cine) si sete de adrenalina.
    Empatie? Sa fim seriosi, dorinta de salvare a celor 13 familii cu copii confiscati nu are nici o valoare pentru demonstranti, doar familia Bodnariu. Empatia nu este selectiva, preferentiala.

    • marinelblaj zice:

      „Empatia nu este selectiva, preferentiala” Aşa crezi tu, Romulus. Iată, alţii cred diferit… 😦

      • Hareta Temneanu zice:

        Szromulus, PINA la începerea demonstrațiilor si mai bine zis după, lumea nici nu a știut ca mai exista si alte cazuri de acest gen.Acum cind se știe ar fi chiar nedrept ca toate demersurile si strădaniile de orice fel ar fi ele sa se facă numai cu adresa specifica la familia Bodnariu.

      • marinelblaj zice:

        În primul rând, bine aţi venit în Cetate! Îmi pare rău că te contrazic, dar a fost un întreg scandal la nivel diplomatic, cu implicarea preşedintelui Cehiei, acum câţiva ani când unei familii din Cehia i-au fost luaţi copiii. Dar atunci nu a interesat pe nimeni. Nu erau ai noştri. În ţară la noi sunt zilnici zeci de copii abuzaţi, maltrataţi, exploataţi, bătuţi de care nu i-a păsat nimănui dintre toţi care se agită acum. De ce? Fiindcă… hoţii au intrat în curtea lor! Ţi se pare drept? Mie nu. Asta numesc eu ipocrizie… Îţi dau dreptate. Dacă tot s-au apucat să facă dreptate pentru această familie, să facă pentru toate. Apoi să continue protestele pe la ambasade, consulate ale României ca să se mişte măcar un deget şi pentru alte abuzuri care au loc sub nasul nostru, nu să lase tot fundaţiile străine să vină şi să adune copii de pe străzi…

  2. Iosif zice:

    Ma consider un binecuvântat de Dumnezeu,Tatal,- si-I multumesc zilnic – pentru harul si inspiratia de a nu face parte din nici o biserica,construita si instituita de om,in scopuri mai mult sau mai putin spirituale,acum cînd vad divergentele si luptele de opinii dintre crezurile dogmatice,ce se acutizeaza pe zi ce trece,cu toate ca e vizibila nenorocirea ce se abate peste credinciosii din toate religiile si confesiunile monoteiste din intreaga lume,”credinciosii” sunt orbiti de interese ce nu au nici o legatura cu întelepciunea Scripturilor.Si e atât de simplu cind ajungi sa întelegi scopul pentru care au murit profetii din vechime,pâna la CRUCE…si dupa…
    Fiti binecuvântati.

  3. Iosif zice:

    Aceste lupte pentru un Canaan pam$antesc,sunt lupele „inselatorului”,’Mamona”.
    Noi,copiii Lui Dumnezeu,ne-am angajat intr-o altfel de lupta,mai elevata,aparati de cele mai puternice si moderne armaturi,oferite de Dumnezeul cerului si al pamântului,tuturor celor înscrisi în oastea Lui.Sabia cu doua taisuri,a Cuvântului lui Dumnezeu,Adevarul absolut,ne va duce spre victoria finala,”precum în cer si pe pamânt.”
    Fiti binecuvântati.

  4. iosif zice:


    Fiti binecuvântati.

  5. Editor zice:

    Toată stima pentru acest blog și autorul ei.

    Domnul „Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate.[…] Dar, în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, şi de oameni nu mă ruşinez, totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.” (Luca 18:1; 4-5)

    Trebuie să ne rugăm necurmat și să nu ne lăsăm. Trebuie insistență. Rugămințile noastre, ca niște copii (în nevoie, în durere), pentru mulți pot fi ca niște caricaturi, dar nu trebuie întrerupte și să abandonăm cazul, că sunt așa, că sunt de criticat de ceea ce văd oamenii, că unii ies în față, că tot ei fac ce fac. Nu uitați un lucru, păstorul oilor e în față, iar Marele Păstor al oilor e și mai în față și mai sus, să fie VĂZUT de toți. Întotdeauna unii sunt mai în față. FAMILIA BODNARIU, în mod înțelept s-a organizat așa, să fie reprezentați de Daniel Bodnariu și Cristian Ionescu. Nu au dorit alți avocați „din oficiu”.

    Toate ziarele și TV-ziunile ar trebui să vuiască, în toate limbile, până ce se aude unde trebuie, până ce produce efectul scontat, declikul mult așteptat – „mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.” Opinia publică contează, poate face diferența.

    Mardoheu a făcut tot ce a putut, și tot ce a trebuit el să facă, cu înțelepciune. A fost în față, dar s-a și afirmat (volens-nolens), chiar foarte tare s-a afirmat. Poate unii l-au și criticat, poate aspru.

    Când cu repararea zidurilor prăbușite de la Ierusalim, la ieșirea din robia babiloniană, mulți iudei au cârtit, mulți erau spectatori, frâne în calea zidirii și a unității necesare.

    De departe, nu văd de ce nu ne-ar plăcea atitudinea lui Viorel Iuga sau Cristian Ionescu. Că sunt în față? Dar cine ar trebui să vorbeacă, să dea interviuri și să fie în față?

    Repet, toată stima pentru acest blog (Cetatea de piatră) și autorul ei. Domnul să-Și scoată lauda din toți copiii Săi. Glorie Domnului!

  6. marinelblaj zice:

    Mulţumesc pentru stimă! Privim totuşi din unghiuri diferite se pare. Spuneţi că „FAMILIA BODNARIU, în mod înțelept s-a organizat așa, să fie reprezentați de Daniel Bodnariu și Cristian Ionescu. Nu au dorit alți avocați „din oficiu”.” Părerea mea, pe care am tot repetat-o, este că nu de avocaţi „din oficiu” avea nevoie familia, ci de oameni specializaţi în drept, relaţii diplomatice, oameni care să nu lase atâtea luni de zile până să se dumirească lumea care este statutul real al acelei organizaţii Barnevernet, despre cum trebuie abordată problema din punct de vedere al dreptului internaţional, al protecţiei copilului etc. Oameni care să lumineze de la bun început lumea, nu s-o lase să se isterizeze în necunoştinţă de cauză până la a acuza o naţiune întreagă, o regiune nordică întreagă, o lume întreagă… Problema mare a noastră este că trăim cu impresia că un pastor le ştie pe toate. Neclarităţile acestea au lăsat loc la atâtea speculaţii şi divagaţii ce au permis apariţia împotrivitorilor, a detractorilor… Ca să nu mai vorbim despre lipsa aproape totală de opinie şi atitudine faţă de probleme mult mai grave anterioare, cu impact viitor asupra a mii de familii. Repet pentru a nu ştiu câta oară, sufăr alături de familia aceasta, dar îngăduiţi-mi să o fac pentru copii, şi mai puţin pentru părinţii lipsiţi de înţelepciunea de a-i proteja de un sistem ce se dovedeşte inuman şi pe care îl cunoşteau foarte bine. În plus, aşa cum scriam într-un articol anterior, „j’accuse” oportunismul şi ipocrizia multora.
    Cu aceeaşi stimă, nu înainte de a vă spune că eu cred mai mult în puterea rugăciunii decât în orice altceva. Trecutul mi-a dovedit-o cu prisosinţă!

  7. szromulus zice:

    Ca sa te asiguri ca cititorii vor remarca ca articolul de fata nu are ca subiect principal familia Bodnariu ar fi trebuit sa folosesti cateva metode. O prima posibilitate ar fi fost ca tot la 10 randuri de de articol sa inserezi un rad scris cu rosu si cu caractere mai mici cu 2 unitati decat dimensiunea fonturilor articolului. O alta modalitate, mai dificil de realizat pe blogurile neachizitionate de la wordpress, sa adaugi un baner care sa apara tot la 10 secunde pe centrul ecranului si sa scrie mare – mesajul care trebuie perceput, fara sansa de a-l anula definitiv. Si asa ar fi existat niste cititori ca sa nu vada mesajul 😀

  8. Editor zice:

    De oameni specializați în drept internațional, corect. Corect, într-o lume fa fel de corectă, dar nu e așa. Apoi, trebuie să vorbească, să pledeze, dar unde? Și de unde să-i ia? Ca să poate face ce, unde? „Noi” vorbim ce știm, ei (cei puși în fruntea CAZULUI) au alte surse (aleg, cern), scenariile gândite de „noi” pică la proba practică, acolo nu pledează din afara Norvegiei, de ce ar pleda cineva din afară, că noi (norvegienii) avem granițele și limba noastră? Și ideile noastre „bune”, nu primim să pledeze cei de afară! Noi nu modificăm nimic! – Iar tocmai asta e problema de rezolvat.

    De aceea e nevoie de presiunea opiniei publice, să nu poată dormi somnul rațiunii pe mai departe, și încă liniștiți. Să n-aibă liniște, până ce nu lasă prada din ghiarele lor, luată în chip mârșav.

    Pe de altă parte, cum a fost cu zidurile Ierihonului? Au stat acasă (degeaba), să se roage?

    Sunt în față niște ziduri groase, solide, tare solide. Cum vor cădea ele? Dumnezeu ne vorbește tuturor, prin Scriptură, ca să știm … (2 Timotei 3:16-17) … și, prin Duhul, prin conștiință, fiecăruia în parte, în mod special și personal. Numai când medităm, când rumegăm bine, când ne doare chestiunea, dacă ne frământă. după voia Sa…). De acord, v-a vorbit Domnul exact cum și ce să faceți, și asta și faceți, ok.

    Dar tot așa, și altora le-a vorbit personal, iar ei, ascultători, fac întocmai cum le dictează lor Duhul, conștiința.

    Pentru binele nostru, facem voia Lui. Prin ascultare și credință. De aceea, și toată slava este adusă Domnului!

    • marinelblaj zice:

      Dragul meu, nu mi-am exprimat nicăieri opoziţia faţă de proteste! Dar fiecare acţionează după cum îi dictează conştiinţa. Pe mine m-a salvat în foarte multe situaţii rugăciunea. Am suficiente motive să cred în puterea ei. Probabil că la fel, pe unii i-a îndemnat Domnul să protesteze. Foarte bine. Să o facă. Dar… cum ar fi fost ca oamenii trimişi să dărâme zidurile Ierihonului ar fi depăşit mandatul încredinţat? Ar fi desenat zvastici pe steagul celor din cetate, să zicem. Vezi, isteria asta, felul în care sunt manipulaţi oamenii încât au ajuns să urască un popor întreg, nu doar o organizaţie, lucrurile acestea mă oripilează. Astea nu sunt categoric de la Domnul !
      Şi-apoi, ce să înţelegem din ieşirea aceasta din tăcere a fraţilor penticostali din Norvegia? http://www.evz.ro/miscarea-penticostala-din-norvegia-prima-reactie-in-cazul-bodnariu-nu-suntem-persecutati-de-autoritati-nu-gasim-niciun-argument-rezonabil-pentru-utilizarea-violentei-fizice-ca-pedeapsa.html
      Până nu de mult mi se părea suspect faptul că tocmai acolo tac fraţii.
      Din păcate, iată, greşelile adulţilor (şi nu mă refer aici la familie doar!) le plătesc copiii… Care suferă cum nu ne putem imagina noi, adulţii care ne agităm şi ne isterizăm pe toate reţelele de socializare. Trist, cumplit de trist… 😦

  9. Hareta Temneanu zice:

    Apreciez ca persoana credincioasa in Domnul, comentariile care nu incita la ura si diversiune!
    Persoanele care au o plăcere in așa ceva ar fi bine sa se abțină !
    Durerea acestor familii este mult prea mare !!!

  10. Editor zice:

    Sorry! Dacă am depășit anumite granițe; n-am dorit deloc asta, dimpotrivă am dorit să fie o binecuvântare pentru Cetate, întrucât vă stimez, cu sinceritate.

    • marinelblaj zice:

      Dragul meu, n-ai depăşit nicio graniţă, fii liniştit. Fiindcă ştiu că urmăreşti ce se petrece în Cetate mi-am permis să fiu puţin mai direct, atâta tot. Aşa că… multă binecuvântare şi să dea Domnul să vedem odată copiii la casa lor! 🙂

  11. iosif zice:

    Profitând de faptul ca e singurul blog pe care nu sunt „cenzurat”,îmi voi exprima parerea cu privire la „cazul fam.Bodnariu”.
    Personal consider acest eveniment reprezinta o lucrare de „cernere” si încercare a credintei crestine,îngaduita de Dumnezeu pentru selectarea „autenticilor” slujitori devotati,iubitori ai ADEVARULUI.Sunt si eu tata,si bunic,si înteleg tragedia sufletelor zdrobite de durere,a celor cinci copilasi,si mai cu seama a parintilor. Privind doar la aspectul sentimentelor,produse de acest caz greu de inteles rational,omeneste,nu vom reusi sa observam,implicatia spirituala globala ce va rezulta din acesta.
    As dori sa scot în evidenta câteva gânduri ce ma framânta inca de la inceput,si voi fi transant.
    Initiatorii petitiei si a manifestatiilor de strada au recurs la aceste metode din cu totul alte motive decât empatia cu fam.Bodnariu,(nu vreau sa spun,ca le-a lipsit total).
    Copiii nu sunt proprietatea,nici a parintilor,nici ai statului.
    Parintii si statul,nu sunt proprietarii lor însisi.
    Va indemn pe toti cititorii ,sa analizati viata lui „Iov”,si finalitatea cazului sau.
    Proprietarul tuturor este Dumnezeu,Cel Ce Este Creatorul tuturor lucrurilor percepute de ratiunea omului (limitata) de necunoasterea ADEVARULUI.(Osea 4:6)
    Ma rog Tatalui pentru toti cei ce nu-L cunosc,sa li se descopere,sa împrastie întunericul de pe cer,pentru ca razele luminii Adevarului sa lumineze toate mintile neânnoite de ungerea Duhului Sfânt.
    Fiti binecuvântati.

  12. iosif zice:

    Profitând de faptul ca e singurul blog pe care nu sunt „cenzurat”,îmi voi exprima parerea cu privire la „cazul fam.Bodnariu”.
    Personal consider ca acest eveniment reprezinta o lucrare de „cernere” si încercare a credintei crestine,îngaduita de Dumnezeu pentru selectarea „autenticilor” slujitori devotati,iubitori ai ADEVARULUI.Sunt si eu tata,si bunic,si înteleg tragedia sufletelor zdrobite de durere,a celor cinci copilasi,si mai cu seama a parintilor. Privind doar la aspectul sentimentelor,produse de acest caz greu de inteles rational,omeneste,nu vom reusi sa observam,implicatia spirituala globala ce va rezulta din acesta.
    As dori sa scot în evidenta câteva gânduri ce ma framânta inca de la inceput,si voi fi transant.
    Initiatorii petitiei si a manifestatiilor de strada au recurs la aceste metode din cu totul alte motive decât empatia cu fam.Bodnariu,(nu vreau sa spun,ca le-a lipsit total).
    Copiii nu sunt proprietatea,nici a parintilor,nici ai statului.
    Parintii si statul,nu sunt proprietarii lor însisi.
    Va indemn pe toti cititorii ,sa analizati viata lui „Iov”,si finalitatea cazului sau.
    Proprietarul tuturor este Dumnezeu,Cel Ce Este Creatorul tuturor lucrurilor percepute de ratiunea omului (limitata) de necunoasterea ADEVARULUI.(Osea 4:6)
    El,Dumnezeu face ce vrea,si cine se poate împotrivi voii Sale ?
    Ma rog Tatalui ceresc,pentru toti cei ce nu-L cunosc,sa li se descopere,sa împrastie întunericul de pe cer,pentru ca razele luminii Adevarului sa lumineze toate mintile neânnoite de ungerea Duhului Sfânt.(1Ioan 2:20)
    Fiti binecuvântati.

    • repussuper zice:

      Oricat ai simplifica-o, Dumnezeu a lasat o ierarhie pe pamant. Daca ar fi cum zici, atunci unii oameni nu ar mai ajunge proprietatea diavolului.

      • iosif zice:

        Ierarhii,si ierarhiile,detin „cheile Imparatiei”,de aproape doua milenii,asuprind omenirea prin religii, si confesiuni obscuresi tainice,contrafacute,care imita atât de perfect Adevarul, si nu pot fi depistate decât de „ungerea” divina,iar acest lucru necesita ani de cercetare asidua a Legii Sfinte (Biblia),care va fi în curând interzisa pe tot pamântul,si înlocuita cu surogate si înselatorii carismatice,ce satisfac perceptia simturilor,nemetamorfozate de Duhul Sfânt,.. (Luca 11:46-52)
        Fiti binecuvintati.

  13. DanutM zice:

    Reblogged this on Persona and commented:
    Marinel Blaj, cu bun simt despre atmosfera stranie din jurul cazului Bodnariu.

  14. iosif zice:



    Fiti binecuvântati.

  15. Andrei Ivan zice:

    Ca sa evitam specializarea la locul de munca in „cazul Bodnariu”, iata ce spune un expert norvegian:
    http://republica.ro/exclusiv-experta-norvegiana-care-a-participat-in-41-de-cazuri-in-care-barnevernet-a-luat-copiii-descrie
    In lumina celor de mai sus cred ca protestele sunt justificate.

    • marinelblaj zice:

      Dragul meu, întâi de toate îţi spun bun venit în Cetate. Şi îţi răspund: nu cred că ai citit aici că aş nega justificarea protestelor. Arătam doar pe ce ar trebui să fie pus accentul, ipocrizia din spatele multor atitudini, oportunismul unora şi caracterul stupid partinic şi neraţional al multor comentarii care au inundat mediul virtual. Asta ca să nu fac referire şi la aerul de ieşire la o serbare câmpenească a multora dintre protestatari.
      Asta ca să evităm… expertiza privind „specializarea la locul de muncă”. 🙂

  16. Pingback: Unde nu-i cap, vai de… judecata lor. Dar şi de judecarea lor! | cetatea de piatră

  17. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 14 ianuarie | RoEvanghelica

  18. cristianionescu zice:

    Nu am văzut decât întâmplător acest articol și doar acum.
    Pentru că vă respect intelectul, nu și instinctul, îmi permit să comentez un singur lucru:
    Slavă Domnului că s-a rezolvat cazul Bodnariu!
    Altfel, acum ați fi scris tot la două zile judecând și analizând când, cum și ce a făcut rău sau trebuia și n-a făcut Ionescu!
    Eu îi dau tot creditul lui Dumnezeu, pentru că tot ce am făcut am făcut din durere și cu dorința ca această familie să fie reunificată!
    Dar dvs., acum că s-a rezolvat, ați fi putut măcar – dacă nu apreciind că strategia a fost bună – să fi recunoscut că Dumnezeu a onorat munca și sacrificiile noastre!
    Nu îmi fac iluzii…

    • marinelblaj zice:

      Bine faceţi că nu vă faceţi iluzii… Îmi pare rău să constat acest lucru la un pastor, dar trădaţi o teologie greşită în care omul este iniţiatorul şi Dumnezeu respondentul, când în realitate lucrurile stau exact invers. Ca să fiu cât se poate de concis, e acea teologie care promovează ideea că „postim ca să-l convingem pe Dumnezeu de cutare lucru…”
      Evident, şi eu Îi dau slavă Domnului că a rezolvat cazul Bodnariu, dar asta nu mă împiedică să rămân consecvent observaţiilor făcute, respectiv strategia oarbă a autorităţilor, inconştienţa unor părinţi, oportunismul unor „activişti” religioşi, credulitatea „admiratorilor” şi toate celelalte…
      Că veţi înţelege aceste lucruri… nici eu nu-mi fac iluzii…

      • cristianionescu zice:

        Dacă i-ați da cu adevărat slavă Domnului, ați aprecia și eforturile care s-au făcut, ați recunoaște și că ați interpretat greșit lucruri și oameni!
        Dar pentru asta ați avea nevoie tocmai de onestitatea, smerenia și spiritualitatea a căror lipsă le-o imputați altora!
        Patetic!

      • marinelblaj zice:

        Sunt destui care au „apreciat” eforturile… Atitudinea practică nu are de-a face nimic cu interpretarea „atitudinii” altora. Am fost parte la toate acţiunile locale în sprijinul familiei Bodnariu, dar asta nu m-a împiedicat să critic lucrurile nelalocul lor intreprinse de unii… În plus, nu cred că sunteţi cel mai în măsură să decideţi ce anume am EU nevoie. Ştiţi… treaba cu paiul şi bârna… Nu mă provocaţi să vă citez din smerenia, spiritualitatea şi onestitatea dumneavoastră… Ar fi cu adevărat… patetic 🙂
        P.S. Nu vă mai pierdeţi vremea cu un păcătos ca mine 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s