FANDOSEALA… IZMENIRII

sursa

Nu ştiu cine a scos „perla” aceasta, dar mare dreptate avea: „nu oricine se izmeneşte e indispensabil”.

Acum, unul dintre sensurile verbului „a se izmeni” este şi acela de a se fandosi – FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone).

Ei bine, au trecut anii peste mine şi constat pe zi ce trece că această „izmenire” sau „fandoseală” devine tot mai mult o trăsătură ce ne caracterizează pe noi, românii.

Vezi „izmenirea” la tot pasul şi sub toate formele, cea mai acută dintre ele manifestându-se zilele acestea în stradă.

Este adevărat, pare că s-a ajuns la limita răbdării, poporul acesta săturându-se de jaful programat la care e supusă ţara de atâţia ani de zile. Dar… spuneţi voi dacă nu e şi multă „izmenire” în pretenţiile lor.

Sincer să fiu, n-aş vrea să intru prea mult în a analiza strada. Aş vrea să întreb însă şi eu, ca mulţi alţii, dacă o tragedie ca aceea de la Colectiv s-ar fi petrecut într-o fabrică, într-o mină sau într-o biserică (aşa cum de fapt s-au mai petrecut destule), ar mai fi ieşit lumea în stradă? De ce e un club mai aproape de sensibilitatea oamenilor? Doar pentru că acolo îşi petrec mai mult timp o bună parte din ei? Doar pentru că locuri ca acelea sunt mai aproape, nu neapărat de inima lor, ci mai degrabă de incapacitatea de a-şi exprima frustrările şi revolta faţă de societate?

Oare n-ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva, înainte de a pretinde „curăţenie” (absolut justificată!) în clasa politică, n-ar trebui să începem cu propria ogradă?

Să-mi fie iertată suspiciunea, dar mie tare mi se pare că în spatele întregii tragedii, cu tot „tacâmul” care a urmat după, nu e altceva decât încă o mare manipulare! Deşi nu-mi plac „scenariile”, vă rog să mă credeţi că nu m-aş mira absolut deloc să aflu (cu dovezi clare, evident!) că totul a fost pus cu minuţiozitate la cale. Suspiciuni există…

Şi ar mai fi ceva… Aş fi gata să pun pariu că la următorul recensământ românii se vor declara din nou în proporţie de peste 90% creştini, deşi acum alungă din piaţă, dintr-o asociere prostească, oameni ce transmit mesajul lui Cristos (nu al bisericii!).

Şi, apropo de biserică, bine spune prietenul meu, Răsvan: „Cuvântul nu mai are putere în gura liderilor bisericii, indiferent de denominația lor. Marii vorbitori, oamenii care au întors mulțimile la credință, nu erau niște șmecheri cu diplome și doctorate, ci trăitori adevărați ai Cuvântului, oameni simpli, smeriți și modești. Rugul aprins nu ardea cu cianură”.

Şi ştiţi de ce? Fiindcă o mare parte dintre ei nu fac altceva decât să se… izmenească!

Şi nu mă gândesc neapărat doar la cei pe care îi numim pastori, popi, monseniori…