Un alt fel de apocalipsă


Am primit zilele acestea, de la un foarte bun prieten, un e-mail. Prietenul acesta, un om de înaltă ţinută culturală şi profesională, dar cu o credinţă solidă într-o abordare simplă şi de bun simţ, îmi atrăgea atenţia asupra unui articol apărut în Daily Mail, în august 2013 şi tratat într-un alt articol, publicat în româneşte, aici, în aceeaşi lună.

Este vorba despre un articol scris în urma publicării unui studiu intitulat „Why atheism will replace religion”, studiu făcut de biopsihologul irlandez Nigel Barber.

În esenţă, studiul acesta se străduieşte să demonstreze că până în anul 2041 credinţa va dispărea, „urmând să fie înlocuită cu alte interese care se vor potrivi mai bine cu noul profil arogant al fiinţei umane” (am subliniat în mod intenţionat cuvântul „arogant”, căci el e, poate, cel mai mare adevăr cuprins în acest studiu!) Dar…

Dincolo de ironia fină referitoare la „profilul arogant al fiinţei umane”, ironie cât se poate de ancorată în realitatea pe care o trăim, studiul aduce argumente care se referă la realităţi cât se poate de evidente în lumea contemporană:

– creştinii aduc pe lume tot mai puţini copii, deci rata de creştere a acestei „minorităţi” (cum o numeşte el) va scade dramatic.

– tendinţele materialiste ale oamenilor vor tinde să devieze focalizarea acestora spre bunăstarea materială.

– valul afirmării profesionale a femeilor va duce la o independenţă şi mai mare a acestora şi la o dorinţă tot mai mică de a avea copii care să-i împiedice în ascensiunea socială.

– educaţia va contribui şi ea la scăderea interesului faţă de religie.

Am ales câteva dintre argumente. Aş fi mai mult decât încântat să citesc acest studiu. Aş vrea să văd cât de serios poate fi un asemenea studiu care aduce astfel de argumente. Nu de alta, dar, deşi aparent toate „stau în picioare”, de fapt ele sunt contrazise de o realitate ce nu poate fi negată, chiar dacă cifrele pot susţine o tendinţă pe care Biblia nici măcar nu o neagă. Nu spune ea că „din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci”? (ar fi util de citit tot paragraful din Matei 24:4-14). Dar tot Biblia afirmă şi altceva: „voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” Au mai existat perioade în istorie când „s-a cântat prohodul religiei”. Malraux era puţin mai condescendent şi mai prudent când lăsa două variante posibile…

Au fost, de-a lungul istoriei, oameni care au încercat să contribuie la „lichidarea” religiei.

Dar până voi ajunge să citesc acest studiu (presupunând că ajung la el!), m-aş opri puţin la argumentele citate mai sus.

Faptul că şi creştinii aduc pe lume tot mai puţini copii, nu e mai puţin valabil pentru necreştini. De aceea am şi scris acel „şi”. Tendinţa e una generalizată. Şi culmea, de o realitate care conţine în ea ceva care poate îi scapă acestui biopsiholog, şi anume egoismul. Acel gen de egoism care îl face pe om să dorească să trăiască într-o îndestulare neafectată de un număr prea mare de persoane de care să trebuiască să poarte de grijă. Dar, mă întreb, oare n-ar trebui luată în considerare şi o faţă mai puţin condamnabilă a egoismului, care se referă la preocuparea faţă de destinul personal, în fond tot o manifestare egoistă, căci are propria persoană „în vizor.”

Interesant să constat, din proprie experienţă, că numărul oamenilor cu o pregătire superioară, cu o educaţie şi cultură peste medie, care realizează că nu poţi trata cu superficialitate sau superioritate ideea dumnezeirii şi, implicit, pe aceea a destinului veşnic, este în creştere. Cum aşa? Cum se explică?

Nemaivorbind că, într-un interviu acordat publicaţiei Psychology Today, Barber a afirmat că „există corelaţii puternice între ateism şi inteligenţă” (evident, afirmaţia poate fi luată şi în alte sensuri decât cel în care m-aş putea simţi jignit!)

Eh, dar ar mai fi multe de discutat pe marginea acestui subiect…

Repet, ar fi extrem de interesant de citit acest studiu…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Simţul civic, Trecător prin lume, Ştiri și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Un alt fel de apocalipsă

  1. szromulus zice:

    De ceva vreme sunt foarte atent la premizele de la care porneste autorul unui studiu. In general , ipoteza include cativa factori cum ar fi, omul este o fiinta pur materiala, omul imbratiseaza religia pentru ca societatea ii infuzeaza acest domeniu, gandirea nu influenteaza materia, dar materia poate modifica parametrii gandirii.

    Chiar daca corpul demonstratiei este bine calibrat, dar ipotezele contin erori, rezultatul final nu are cum sa fie ok 🙂 . De la Newton incoace, societatea a preluat cateva ipoteze acceptate de acesta, dar prea putini investigheaza acuratetea acestora. In matematica se spune ca evidentul este cel mai greu de demonostrat, la fel ipoteza evidenta ca omul este doar materie este extrem de dificil(imposibil) de demonstrat. Idem faptul ca gandirea nu influenteaza materia, exista experimente care arata ca gandirea, emotiile umane interactioneaza cu mediul inconjurator. Cel mai dramatic aspect este ca chiar si premizele implicite ale gandirii unor teologi au elemente comune cu cele ale gandirii newtoniene.

    Pe scurt, as fi si eu extrem de curios sa vad materialul demonstrativ al acelui autor 🙂

    • szromulus zice:

      **scuze pt cacofonii 🙂

    • marinelblaj zice:

      Interesant, Romulus! Tu spui că afirmaţia unora, cum că „gândirea nu influenţează materia, dar materia poate modifica parametrii gândirii” a ajuns obiect de studiu tocmai de cei care, prin afirmaţia respectivă vor să delimiteze strict materialul de imaterial. Şi, din acest gen de intreprinderi apar cele mai năstruşnice concluzii. Un fel de râsu-plânsu…
      P.S. Dacă dau cumva de acel studiu, promit să-l împărtăşesc! 😀 Măcar de dragul de a avea (după câte intuiesc) un studiu despre inconsistenţa unui… studiu! 😀

      • szromulus zice:

        Premizele newtoniene legate de faptul ca gandirea nu poate influenta materia erau doar premize, care au fost preluate si acceptate, dar nedemonstrate. Era acel „evident” din matematica, care este unanim acceptat fara a fi demonstrat. Newton a fixat un set de axiome cu care a pornit la drum. In acea perioada sistemul lui era foarte bun, dar pe parcurs s-a dovedit ca trebuie modificat in anumite locuri. Practic, axiomele incorecte, pe parcursul demonstratiilor matematice, stiintifice, duc la un moment dat, la rezultate contradictictorii sau eronate. Revolutia fizicii moderne evidentiaza asta si exista domenii de cercetare care au si acceptat si integrat aceste descoperiri, in schimb exista domenii stiintifice conservatoare care vor prelua astfel de descoperiri, dar deocamdata nu, pentru ca ar modifica radical intreaga lor structura si asta ar fi un fel de iceberg care a scufundat Titanicul si nu se vrea asa ceva. In lumea stiitifica nu intotdeuna adevarul este moneda care conduce intregul, ci de multe ori interesul financiar primeaza, ori aici exista extrem de multe exemple clare.

        Sunt ferm convins ca Nigel Barber porneste de la premizele conservatorilor. Nu ma indoiesc de corpul logic al demonstratie(desi pot aparea si aici gap-uri) dar de banuiesc ca isi construieste teoria pe bazele implicit acceptate. Oricum nu am nici cea mai mica teama de faptul ca religia va falimenta. Va suferi transformari la nivel de jargon, dar adaptarea de acest fel este un proces evident la aspect hermeneutic. Sunt de aceiasi parere cu prof Dumitru Dulcan ca adevarurile Sfintelor Scripturi sunt adevaruri stiitifice de ultima ora si ca descoperirile vor arata asta din ce in ce mai mult. Oricum exista un antecedent si lucrurile vor evolua, atat la nivel cosmologic, fizic, etc.

  2. Adrian zice:

    Nigel Barber nu mi se pare mai convingator decat fostii propagandisti ai ateismului de pe vremuri, propagandisti care, de altfel, dupa 1989, s-au metamorfozat aproape toti in facatori de cruci si pupatori de moaste. Chiar daca crestinii vor deveni din ce in ce mai putini (si ce daca? mai putini poate insemna si mai buni!), asta nu inseamna ca ateismul va deveni majoritar. Sentimentul religios este o componenta a naturii umane. Te-ai astepta ca un biopsiholog sa stie asta. Omul are nevoie de credinta, de religii. Cand si le pierde, isi creaza surogate de religii sau forme degenerate de religiozitate. Sacrul pare ca dispare, dar de fapt se camufleaza si se intoarce sub forme neasteptate. Mircea Eliade a inteles mai bine acest fenomen decat Nigel Barber.

    • marinelblaj zice:

      Dragul meu, Eliade era (şi este cineva!), Barber este (doar) biopsiholog! Ştii, e amuzant (dacă n-ar fi tragic!) să vezi câte eforturi se fac pentru a pune la cale un serviciu funerar la ceva ce nu are cum să moară, de vreme ce e, oarecum, parte din gena umană (vorba ta, te-ai aştepta ca un biopsihilog să ştie – măcar – asta!).
      Dar reţin optimismul tău din acel „mai puţini poate însemna şi mai buni!”. Nu pot să nu zic „Amin!”

      • Adrian zice:

        argumentarea lui Barber e „subtire”. Lenin in „Materialism si empiriocriticism” (carte care, dupa parerea mea, ar trebui studiata cu atentie de apologetii crestini) e mai interesant.

  3. Adrian zice:

    Abia acum am vazut ca articolul este din… Daily Mail, adunatura aia de nesimtiti care au pus-o de un tabloid. Cum ar fi ca un om de stiinta sa-si publice texte „stiintifice” in Romania Mare?!

    • marinelblaj zice:

      Interesantă îdeea cu articolele ştiinţifice în „România Mare”! 😀
      Studiul a apărut sub forma unei cărţi însă, iar cei de la Daily au scris doar un articol pentru a o promova. Asta încercam şi eu să arăt în postare; cât de subţire e argumentarea. De aceea aş fi curios să văd tot studiul…
      Să fiu iertat, dar mă duce gândul la acel „un prost aruncă o piatră în fântână şi…”
      Romulus are dreptate. Dacă pleci de la premize greşite poţi ajunge să demonstrezi şi că mama e de fapt… tata!

  4. szromulus zice:

    Am aruncat o privire peste cartea lui Barber, „Why Atheism Will Replace Religion”. Face o afirmatie destul de definitorie asupra a ceea ce intelege el prin religie „…religion is essentially a mechanism for dealing with unpleasant emotions…”. Presupun ca este o creionare a ceea ce intelege el prin religie si, totodata, o insumare a esentei religie, destul de larg acceptata in randurile ateilor. Si daca religia ar fi doar atat, as indrazni sa spun ca nu este un sistem simplu de inlocuit, iar societatea, de-alungul istoriei de 2000 de ani si in prezent, nu ofera alternative viabile.

    Pe de alta parte, a discuta despre religie la modul general, fara a face o incursiune prin tipurile de religii(de tipul „Istoria credintelor si ideilor religioase” – Mircea Eliade) si fara a analiza intreg fenomenul, riscul de a cataloga religia ca un mecanism terapeutic este foarte mare si totodata plaseaza pe autor intr-o postura destul de superficiala. Nu se poate scrie o carte despre prosperitatea ateismului si abolirea religiei fara a intra profund in religii, fara o abordare analitica a istoriei religiilor, analiza diferentelor dintre ele, a mecanismelor definitorii, o analiza psihicului uman si a nevoii apriori de religie, plus o incursiune serioasa prin cosmologie, fizica, etc. Altfel lucrurile pot fi destul de comice si cred ca asta si face Barber 🙂 .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s