Facerea şi desfacerea lumii – ziua 17


„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” (Matei 13:31-32)

Am auzit şi citit de-a lungul anilor multe interpretări ale pildelor. Unele simple speculaţii ce ţin de inteligenţă, altele într-o spiritualizare forţată şi, de aceea, penibilă.

Multe dintre aceste interpretări menite a impresiona sau chiar a şoca. Şi faptul acesta m-a făcut să mă gândesc în această dimineaţă, când am poposit asupra relatării lui Matei, la un lucru legat de pilda grăuntelui de muştar…

… interesant cum sunt oamenii mici obsedaţi de valoarea lucrurilor mari, în vreme ce oamenii mari ştiu să dea valoare lucrurilor mici…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s