The future past sau the past of future…


Te-ai supărat. Poate pe bună dreptate. De fapt, tu nu eşti supărat, eşti mai degrabă necăjit şi revoltat. Ceea ce credeai că vezi s-a transformat, încet-încet, în ceva ce vezi şi nu poţi să crezi. Şi totuşi…

Aceasta e, de fapt, biserica! Nu neapărat doar oamenii aceştia, ci atitudinea lor! Care dispar. Şi oamenii şi atitudinea. Pe oamenii îi plângem când mor. Când moare atitudinea, nu…

Poate că, aşa cum scriam cu vreme în urmă, ar cam trebui să mai trimitem oameni la „borcanul cu religie pusă la murat”.
Nu de alta, dar la poalele crucii nu se stă ca Iona la umbra curcubeteului…
Crucea n-o va ofili Dumnezeu, dar s-ar putea să ofilească acela ce stă la poala ei, tolănit şi confortabil.
Fără să-şi dea seama şi fără să dea seamă. Acum…

Pavel spunea „vorbiţi între voi cu psalmi”, şi pe tine te-a supărat că psalmii au ajuns ca florile din plastic. Seamănă dar nu sunt… De ce să te superi?

În anii 70 – 80, pe când lucram în Braşov, aveam un şef de personal care rămăsese „cadristul” ce era odinioară. Omul avea trei lucruri la care ţinea ca la ochii din cap: biroul lui, geanta veche din piele de porc, burduşită mereu şi o pancartă pe perete, deasupra capului, exact precum cea de mai jos:

Picture1

Biroul îl primise de la directorul care îşi păstrase reflexele de „auto-apărare”. Geanta o moştenise sau se născuse cu ea în mână. Că era… de porc. Doar lozinca şi-o confecţionase singur, fiindcă n-avea încredere în „nemenea”!

De ce am pomenit de lozinca asta?

Pentru că am ajuns să cred că mulţi continuă să confunde întrebările cu verdictele, întorsul obrazului celălalt cu întorsul lui pe dos şi statura cu… statuia! Şi pentru că, aşa cum ziceam, „când oamenii ştiu că n-au ce să spună ca să se poate spune că au spus ceva, tac!”

Pentru că îmi pasă de întrebările tale şi am învăţat să nu mă mai doară (ne)răspunsurile…

Şi pentru că vreau să-ţi dăruiesc această lozincă să o foloseşti ca banner. Unii înţeleg doar limba asta şi oamenilor trebuie să li se vorbească pe limba lor.

Esenţială e ideea!

Dacă va fi înţeleasă…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la The future past sau the past of future…

  1. cungurean zice:

    Motivu pentru care avem și noi creștinii aceste bloguri, este acela de a răspândi evanghelia și de a ne încuraja unii pe ceilalți, doar că nu mulți înțeleg acest lucru și în loc să se uite în propria ogradă trage cu ochiul spre ograda vecinului și așa rămân cu un strabism sufletesc. Toți ne sunt prieteni, dar sunt prieteni așa cum i-au fost și lui Iov ! ( Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale? ). Și totuși frate Marinel, să facem pentru ei așa cum Domnul a învățat pe Iov. ” Robul Meu Iov să se roage pentru voi..”…..

  2. marinelblaj zice:

    Aşa e, Cosmin. Doar că, din când în când, nu strică, pe ici pe colo, câte o… înţepătură. Ajută la dezumflare! 😀

  3. Pingback: Fantomele lui Goya – un film pe care, dacă nu l-aţi văzut, îl puteţi vedea aici… | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s