Adi Gliga, mărturisire şi bun simţ


Aseară, 8 aprilie, l-am avut în biserica noastră pe Adi Gliga. Ca unul care îi cunosc muzica, îi cunosc mărturiile rostite în alte împrejurări, trebuie să recunosc că am avut o oarecare strângere de inimă înainte de a merge la biserică. O strângere de inimă legată de posibilitatea de transformare a serii într-un fel de show (realitatea este că o parte dintre cei prezenţi asta au aşteptat!), legată de ascultarea unei mărturii despre trecutul său şi care să fie catalogată de cei ce o aud prima oară ca fiind… „impresionistă” etc. N-a fost aşa, slavă Domnului! Şi n-a fost aşa pentru că Adi nu mai este un adolescent şi nu mai priveşte lumea ca un adolescent. Adi Gliga este matur. Matur în ceea ce spune, matur în ceea ce compune şi cântă, matur în felul în care priveşte lumea. Depinde de prezenţa sau de absenţa prejudecăţilor cu care o persoană vine la întâlnirea cu Adi şi cu muzica lui.

Putem avea gusturi diferite. Inclusiv muzicale. Trebuie să recunosc că stilul practicat de Adi Gliga nu este neapărat dintre cele preferate de mine. Dar este muzică. Nu zgomot, nu „lălăială” pe portativ, nu suport cu pretenţie de mesaj. Este o muzică pe care o ascult cu plăcere fiindcă provoacă la introspecţie. Textele au devenit mult mai profunde şi, chiar dacă multe nu conţin cuvinte considerate de mulţi obligatorii, te obligă să gândeşti. La viaţă, la alegere, la jertfă, la Isus… Şi nu oricum, ci în termeni suficient de decisivi ca să nu pleci măcar puţin pus pe gânduri.

Ceea ce remarcam însă aseară, şi mă bucur că am avut posibilitatea să-i spun, este bunul simţ tot mai prezent în ceea ce face. Bunul simţ cu care îşi foloseşte vocea, bunul simţ cu care îşi foloseşte chitara, bunul simţ cu care băiatul acela discret care stă „la butoanele” mixerului îl susţine vocal (n-am avut posibilitatea să stau de vorbă şi cu el. Păcat!), tot acest cumulat bun simţ obligă şi ascultătorul la… bun simţ.

Ştiu, se vorbeşte mult despre asemănarea stilului de a cânta al lui Adi cu cel al lui Dan Bitman (Holograf), despre asemănarea aranjamentelor muzicale cu ale lui… şi ale lui… Şi? Ce-ar fi trebuit Adi să facă dacă a fost înzestrat cu un timbru similar? Mă întreb dacă ar fi fost preferabil să facă şi el ca mulţi alţii, care nu seamănă cu nimeni dar se străduiesc din răsputeri să cânte la fel ca…

Lăsaţi-l pe Adi să fie ceea ce este! Şi rugaţi-vă pentru el. Fiindcă întotdeauna cei ce fac cu adevărat ceva în ogorul Evangheliei au parte de ispite mai multe!

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Muzichie, Pe gânduri, Ştiri și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Adi Gliga, mărturisire şi bun simţ

  1. eLioR. zice:

    da` cine nu-l lasa sa fie ce ii? sunt care nu pot dormi de grija lui? : )) am ascultat cateva (putine) melodii de-ale lui, dar cum nu-mi place genu`, nu-l ascult. altceva despre el nu stiu si nu ma intereseaza.

    • marinelblaj zice:

      L.I., am spus şi eu că genul muzical al lui Adi nu intră în preferinţele mele, dar sunt destui care nu înţeleg că lucrul pe care îl face el are impact. Pozitiv. Şi acelora mă adresam, fiindcă aceia sunt cei care nu-l lasă (mă refer la denigrare, critică partinică…).

  2. Emanuel zice:

    am ascultat piesele lui gliga si nu a reusit sa ma convinga ca ar avea ceva de spus in muzica. nu am putut sa nu remarc aceleasi nuante lacrimogene si de „ilustrata de craciun sau de paste” vizibile in muzica unor „artisti” a la speranta, vali pentea, marius livanu. iar comparatia cu holograful din perioada bitman e una nefericita as zice, deoarece holograful a fost o trupa de impact in muzica romaneasca in era cotabita-pogorschi, cind de altfel au dat acel album foarte bun. holograful in era bitman e unul mult mai mediocru, mai comercial. poate prea comercial.
    nu contest marturia lui gliga si viata pe care a avut-o, dar muzica lui e departe de a fi una de calitate. ma tem ca in muzica crestina de la noi nu avem artisti in adevaratul sens al cuvintului sau poate ca nu ii cunosc eu, desi ma gindesc la un nume sau doua.

    • marinelblaj zice:

      Emanuel, tocmai mă pregăteam să postez un articol referitor la „îmi place”… Remarcă faptul că recunoşteam că muzica lui nu face parte dintre preferinţele mele (ştii foarte bine care sunt). Dar… nu tot ce ne place este neapărat bun, după cum nu tot ce nu ne place este rău. Intenţia mea era aceea de a atrage atenţia asupra lucrurilor… neînsemnate. Cine ar remarca aţa cu care îţi este cusut superbul costum Versace? 😉

    • L.I. zice:

      „nu a reusit sa ma convinga ca ar avea ceva de spus in muzica”

      eu cred c-ai pretentii prea mari de la un cantaret de muzica crestina. nici macar cei din lume nu au „ceva de spus in muzica”. dar sunt totusi curioasa sa stiu cine iti spune „ceva in muzica”. fi dragut si da-mi niste exemple.

      • Emanuel zice:

        imi spun „ceva in muzica”:
        trio-ul J. S. Bach, Tchaikovski, Richard wagner
        folkistul si poetul bob dylan,
        marile formatii de rock progresiv care au stiut sa imbine muzica lor cu cea clasica
        si aici exemplele sunt multe, wikipedia.org poate fi de ajutor
        in special artistii-sinteza care au schimbat fatza muzicii de-a lungul timpului,
        artisti care au venit cu albume concept, albume fara de care nu poti concepe muzica din mai multe registre muzicale. Si aici exemplele sunt multe. Iarasi wikipedia.org e de real folos pentru cine vrea sa invete si apoi sa asculte.
        Jazzmenul John Coltrane cu supreme love
        Ray Charles
        Dora Akers si Mahalia Jackson cu muzica lor
        Etc etc etc
        am atitea nume incit daca le-as insira pe toate as face „muzica” numai rostindu-le numele in gind!

      • marinelblaj zice:

        O! Ştiu, Emanuel… lista poate fi lungă… Sunt, totuşi, diferite categorii, fiecare cu valoarea ei. Nu-l poţi pune pe Ian Anderson alături de muzica… lounge. Şi totuşi, fiecare are valoarea proprie, în context propriu, în momente particulare. Ai văzut astăzi ce am pus alături? Third Day şi… Bach…

    • cineva zice:

      Domnule Emanuel,
      Daca a’ti face un sondaj de opinie in randul celor ce asculta muzica crestina s’ar putea
      sa va gasiti in minoritate in ce priveste „muzica lui Adi Gliga”, Nici Domnul Isus nu a reusit sa’i convinga pe cei cu gusturi „selecte”. Nu fac nici o comparatie intre Adi Gliga si Domnul Isus, vreau doar sa spun pe unii oameni nici Dumnezeu nu’i multumeste.

      • marinelblaj zice:

        În primul rând, bine ai venit în Cetatea de piatră, „Cineva”. Mai ales că imaginea cetăţii nu pare a-ţi fi nici străină şi nici prea îndepărtată ;).
        Cât priveşte reproşul voalat la adresa lui Emanuel, este o vorbă: „gusturile nu se discută”. Şi nu se precizează dacă e vorba despre gusturi „selecte” sau nu…
        Îngăduie-mi să-ţi spun că sondajele de opinie indică mai degrabă popularitatea, decât valoarea. Sondajele de opinie nu i-au fost prea favorabile într-o vreme nici măcar marelui Beethoven…

      • cineva zice:

        Multumesc pentru „bunvenit”
        Cetatea de piatra e ceva nou pentru mine ,ieri am intrat pentru prima data pe site, nu as fi lasat nici un mesaj, doar faptul ca l’am vazut pe Adi Gliga doar de citeva zile pentru prima data, m’a determinat sa’mi dau si eu cu parerea. Domnul sa va binecuvinteze pe toti care aveti mai mult timp sa vorbiti despre „una , alta”numai faceti’o cu toata dragostea Domnului.
        God bless you.

      • marinelblaj zice:

        God bless you too, „Cineva”! Vorbim şi noi despre una, alta, în limita timpului dispoinibil şi te asigur că ne străduim să o facem cu dragoste (care nu presupune doar laudă, mângâiere, ci şi critică – vezi Proverbe, Evrei etc).
        Când ai timp, eşti oricând binevenit cu părerile tale!
        P.S. Sper că ai recunoscut imaginea din header! 😉

  3. elisa zice:

    Adi Gliga a cintat si la noi la o intilnire a tinerilor, si fiindca venise fr Marius Cruceru, m-am dus si eu, ca sa ne intilnim;
    nu mi-a ramas prea multe, are talent, dar nici eu nu „mi-s” cu muzica ce se cinta acum.
    Imi place muzica crestina „clasica”:
    la Oradea ascult audio, de la o biserica de 80 persoane
    care s-au retras intro frumoasa ,si smerita
    adunare, unde NU este specatacol.
    http://www.ekklesiaoradea.ro/cantari.php
    cintarile se pot asculta continuu, fara a interveni dupa fiecare ,
    sa-mi spuneti daca va place. 🙂
    Nu am bucuria sa pot participa si eu la noi in oras,
    la o partasie, unde sa pot cinta,
    ca pot si acasa sa ascult doar,
    la Adunare imi place sa cint impreuna cu fratii mei;
    nu sa fiu un simplu spectator;
    mi-e dor de simplitate.

    • marinelblaj zice:

      Elisa, simplitate nu înseamnă singurătate! Când cineva cântă asta poate avea valoarea unei predici! Şi predica e rostită de o singură persoană, nu de mai multe. Nu cred că există o regulă care să presupună doar cântarea în comun, nu? Am să ascult ce mi+ai indicat. Mâine dimineaţa, că acum e târziu! 🙂

  4. Mira zice:

    Pe Adi Gliga l-am ascultat o singura data la biserica noastra,nu prefer muzica lui ,dar este indragit de tineri ,chiar si de baptisti ,este talentat ….marturia lui este a unui om intors din iad la o viata noua in Domnul Isus.Dumnezeu sa-l binecuvinteze!

  5. marinelblaj zice:

    Uite cam cu ce se delectază la ora asta baptistul… http://youtu.be/rd8HEJLFTQg

  6. Mira zice:

    Pentru L.I.
    Draga mea ,ma refer la ce muzica asculta baptistii sa stii ca sunt mai altfel…decat restul crede-ma, stiu ce zic.Daca tu crezi altceva ,imi pare rau.
    Multumesc,frate Marinel pentru melodia postata….

  7. Gabriel Băloi zice:

    Eu cred că Adi Gliga e nedreptăţit ( nu intru în explicaţii largi ).
    Acest om are ştaif de artist , e învăluit într-un aer distins , de rafinament , eleganţă şi preţiozitate destul de rar întîlnite.

    Am o vorbă atunci cînd sesizez înfumurarea unora ( goi în cap şi pe dinăuntru ) care merg pe stradă şi , uneori , nu pot să nu afirm : „uită-te la el/ea , nu ştie nici să se uite” ( este o formulă de exprimare analizată şi , astfel , nu întîmplător aleasă de mine , fiindcă „să privească” e prea mult spus. Cît despre atitudinea artistică în faţa obiectivului de filmat , această capabilitate nici nu intră în discuţie).

    Dar Adi Gliga ştie să privească şi să atitudineze în obiectiv , în timp ce ştie şi să cînte bine.
    Nici nu mă interesează aspectul legat de elaborările lui muzicale.
    Încercaţi numai să priviţi cu degajarea lui în obiectivul unei camere de filmat sau de fofografiat şi veţi înţelege la ce mă refer. Mie nu-mi iese.
    Bravo lui !

    • marinelblaj zice:

      Absolut de acord cu tine, Gabriel! Cu acest gând am scris şi rândurile de mai sus. Din păcate, sunt unii care îl acuză din cauza succesului de care se bucură. Parcă el ar fi vinovat! Nu pot să uit ceea ce spunea, cu sinceritate, la noi în biserică: „Poate că Adi Gliga, cel de pe site, vi se pare un om perfect, dar în faţa voastră stă un om ca şi voi, cu multe lipsuri, doar altfel binecuvântat!”
      Şi aş mai adăuga un lucru. Mulţi nu reuşesc să înţeleagă (şi pentru asta trebuie să înţelegi inima de artist) că lipsa conştiinţei valorii de sine nu înseamnă automat şi smerenia atât de „apreciată” ca etalon al creştinismului nostru, chiar dacă falsul ei se vede de la o poştă!

      • Gabriel Băloi zice:

        Deci reţinem următoarea formulă :
        – succesul întemeiat , ca formă de vinovăţie artistică ! 🙂

      • marinelblaj zice:

        Da, interesantă concluzie! 😀

      • Gabriel Băloi zice:

        Ar fi bună concluzia de mai sus drept titlu pentru un articol care să trateze „problematica succesului în creştinism” !
        Nu ştiu de ce , dar aşa mă amuză acum această idee 🙂

      • marinelblaj zice:

        Deci (dacă tot e vorba de concluzie), să ştii că există posibilitatea unui „guest post” în „Cetatea de piatră”!…

      • Gabriel Băloi zice:

        Mi-ai dat o temă de gîndire cu privire la succesul din Împărăţie

      • marinelblaj zice:

        Aştept rezultatul, Gabriel! 🙂

      • eLioR. zice:

        aia multi care nu reusesc sa-l inteleaga sunt `telectuali care prin muzica ce-o asculta se cred net superiori atat lui gliga cat si altora. 😉
        repet: eu nu ascult gliga, mi s-au aratat niste iutubrui, nu e pe stilul meu, dar asta nu ma face sa spun despre muzica si versurile lui ca sunt slabe.

    • eLioR. zice:

      si eu am obs acelasi lucru vizavi de adi gliga, gabriel, dar bineinteles ca trebuie sa fie unii mai dejtepti care sa-l critice ca muzica lui nu e buna, ca versurile nu-s ok si bla bla bla.

  8. gabydinca zice:

    Nici eu nu sunt atras de stilul acesta.Mai de graba as as asculta stilul lui Adi Cost.


    Exludem vocile celelalte.

    • marinelblaj zice:

      În primul rând, bine ai venit în „Cetatea de piatră”, Gaby!
      Cât priveşte opţiunea ta… eu am o vorbă… „Gusturile şi… palmele nu se discută”. După cum vezi şi eu am anumite gusturi muzicale. Asta nu înseamnă că le desconsider pe ale altora. Singura condiţie pe care o pun în vederea acceptării este să avem de-a face cu MUZICĂ, nu cu „pastişe muzicale”. Şi, chiar dacă, în baza experienţei muzicale acumulate în timp, îmi permit să emit judecăţi privind VALOAREA, o fac în baza relevanţei pe care un compozitor sau un interpret o are. Eu refuz să confund relevanţa muzicală cu succesul…

      • gabydinca zice:

        Am inteles, dar nu am gasit compozitii de genul acela in verziune pura romaneasca.A fost vorba de stil muzical in comparatie cu stilul lui Gliga.Nu e singurul still muzical ce-mi place. Oricum noi romanii nu avem nimic original.Poate muzica populara 🙂

      • marinelblaj zice:

        Eh, avem câteva lucruri originale… De exemplu, democraţia românească! 😀 Lăsând la o parte gluma, nu aş fi chiar atât de categoric, pentru că influenţele muzicale se manifestă cam peste tot după cum, cam peste tot muzica populară este ceea ce caracterizează şi particularizează filonul muzical naţional.
        Pe de altă parte, aşa cum am spus, gusturile mele muzicale sunt orientate cu precădere către anumite genuri, dar asta nu înseamnă că nu agreez şi alte genuri. Dovada, selecţia de muzică postată astăzi…

  9. Adi Gliga zice:

    Buna. Azi am dat intamplator peste acest site si am vazut discutiile. Am cateva lucruri sa va impartasesc.
    Totdeauna sunt altii mai buni decat noi, dar nu sunt cunoscuti. Nu am urmarit faima, sau nu planuiam sa fac nici 1% din ce fac azi. Am fost si sunt privilegiat de Cel ce da talantii fiecaruia din noi.
    Muzica pe care eu o cant, nu este pentru Megatsar, Super Talent sau Vocea Romaniei, ca sa fie pusa la vot.

    Daca eram intr-un mediu ” laic” sau mai clar nebisericesc poate erati indreptatiti sa votati daca e buna aceasta muzica sau nu.

    Pentru muti oameni care nu inteleg si nu cunosc semnificatia Muzicii Crestine, am sa dau cateva explicatii.
    1. Muzica Crestina are legatura direct cu Dumnezeu…este o muzica despre Divinitate si despre noi.
    2. Muzica pe care eu o cant, este defapt starea interioara a sufletului meu, care nu poate fi cantarita ca si valoare pentru ca este ceva personal.
    3. Muzica aceasta spune ceva si nu poate intelege oricine. Trebuie sa traiesti si sa simti la fel ca sa intelegi.
    4. Dumnezeu este frustat de orice comparatie care o facem si nu aduce plus in sufletele oamenilor. Muzica care vorbeste despre Divinitate si despre Viata Spirituala nu poate fi pusa la un loc cu muzica comerciala.
    5.Contextul in care fac muzica este limitat la fel ca si publicul care asculta aceasta muzica. In biserica din Romania, cultura si arta sunt vazute de obicei ca ceva excentrc si aduce multe prejudecati.
    De aceea muzica aceasta, este o muzica care se adreseaza inimii si nu are pretentii sau asteptari decat de la inimia.
    Tocmai de aceea am specificat ca sunt trairi personale, puse in versuri si pe muzica.
    Menirea acestor melodii este sa ajute pe cei ce vor sa fie ajutati si in mod deosbit pe cei ce o pot intelege. Nu oricine poate percepe mesajul acestor melodii.

    In final: Cant de foarte multi ani si foarte multi oameni raniti si zdrobiti au fost ajutati, incurajati si unii au scapat de vieti dezastruase.
    Nu imi pasa ca oamenii doresc un anumit nivel sau standard.
    Imi pasa ca mi-am atins scopul. Fac ce imi place…(cant despre si pentru Dumnezeu).
    Ma bucur de bucuria care o provoc si se pare aceasta muzica m-a tinut in atentia oamenilor de multi ani.

    Ganditi: Nu vaeti altceva de facut decat sa vorbiti despre Adi Gliga ? 🙂 Este un plus.
    Inseamna ca exist. Voi comentati pro si contra, astfel ii stimulati pe vizitatori sa fie curiosi.
    Vor cauta si vor asculta. Posibil ca unii se vor bucura…si tot e un plus.
    Cat despre postare si persoana care a postat, Dumnezeu sa iti dea sanatate si viata vesnica. Multumesc de cuvintele frumoase care m-au incurajat….intr-o lume in care toati aproape descurajeaza. Cineva trebuie sa faca si ce fac eu.

    Vorbele si parerile trec. Dar dupa moartea, mea muzica aceasta va fi ascultata si mai mult si impactul va fi tot mai mare. Eu las ceva dupa mine…voi? 🙂

    Vorbiti ce e bine si ce nu…si atat.
    Eu ma plimb de multi ani in toata lumea si vorbesc prin aceste cantece in speranta ca oamenii vor intelege cat de important este sa nu isi risipeasca viata, traind fara Dumnezeu.

    Daca dumnezeu este onorat de muzica pe care o cant, ganditi-va ce penibil e omul care o contesta. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot.

    Adi gliga

    Ps. Dan Bitman seamana cu mine la timbru vocal. 🙂 Despre timbru vocal era vorba nu despre muzica care o facem.

    • marinelblaj zice:

      Cristos a înviat, Adi Gliga!
      Trebuie să recunosc că m-a surprins oarecum acest comentariu al tău, mai ales că el apare la mai bine de un an după ce acest articol a fost postat şi ţinând cont că discutasem cu tine despre intenţia mea de a-l scrie (dar, aşa este, bileţelele cu adrese se mai pierd, şi uite-aşa se ajunge şi „întâmplător” la acest site! 😀 ).
      Îţi urez bun venit în „Cetatea de piatră”, deşi sunt convins că vei fi doar în trecere pe aici, având în vedere multitudinea de activităţi în care eşti implicat (sincer, m-aş mira să citeşti şi acest răspuns!).
      Tot ceea ce am scris am scris înţelegând mai bine decât îţi imaginezi ce se petrece în sufletul unui artist, cu atât mai mult cu cât el este unul creştin. Ştiu cât de deranjant este să îţi vezi creaţia şi prestaţia evaluată prin prisma unor considerente şi gusturi personale. Dar, îngăduie-mi, te rog, să îţi amintesc câteva lucruri ce ţin atât de actul artistic, cât şi de cel al propovăduirii prin artă a Cuvântului:
      1. O persoană publică trebuie să-şi asume TOATE judecăţile ce se referă la actul artistic, fie ele plăcute, fie neplăcute. Este riscul celui ce „iese în faţă” prin ceea ce face!
      2. Nu există „muzică creştină”. Există muzică interpretată şi creată de creştini. Şi, cum spuneam şi în alte ocazii, Dumnezeu se uită la inima celui care „face” muzica, nu la muzica pe care „o face” o persoană. Pentru că am înţeles acest lucru pot eu, în pofida gusturilor mele muzicale, să apreciez şi ceea ce nu intraă în sfera acestor gusturi.
      3. Nu toată lumea poate înţelege starea interioară a unui artist şi, deşi ţi se poate părea paradoxal, acest lucru e şi mai dificil când este vorba despre un artist creştin. Dacă înspiraţia mai poate fi explicată, cu revelaţia este mult mai dificil…
      4. Ai dreptate în ce priveşte felul în care e privită cultura şi arta în bisericile din România. Dar asta nu trebuie să descurajeze niciodată un artist creştin, ci, dimpotrivă, să-l responsabilizeze. Dacă artiştii creştini nu sunt conştienţi de această responsabilitate şi rămân doar cu frustrările, atunci chiar că nu putem spera la prea multe în domeniul acesta!
      5. Nu cred că este bine ca un artist, mai ales creştin, să spună că „Nu îmi pasă că oamenii doresc un anumit nivel sau standard”. Ştiu, mulţi afirmă „Îi cânt lui Dumnezeu şi despre Dumnezeu”. Corect. Dar, atunci când cineva cântă „despre Dumnezeu”, felul în care este „ambalat” acest mesaj trebuie să ţină cont de opinie (nu neapărat să o şi respecte, dacă ea nu corespunde standardelor lui Dumnezeu!). De aceea şi cei care propovăduiesc Cuvântul nu au voie să-şi permită să fie neglijenţi la felul în care prezintă Cuvântul. De altfel, opiniile celor din jur pot fi de folos, dacă ştim cum să le folosim!
      6. Şi un ultim lucru. Este cel puţin riscant să afirmăm „Daca Dumnezeu este onorat de muzica pe care o cant, ganditi-va ce penibil e omul care o contesta”. Oamenii pot fi penibili atunci când contestă intenţia muzicii (lauda la adresa lui Dumnezeu) şi nicidecum dacă vor să conteste muzica în sine, ca formă de exprimare. Dacă accentul nu este pus în acest mod şi în această ordine, atunci avem de-a face mai degrabă cu un orgoliu artistic!

      Mă opresc aici, deşi ar mai fi multe de spus! Sunt opiniile unei persoane mult mai în vârstă (asta nu te obligă la nimic neapărat!), care a „mâncat ceva pâine în viaţa muzicală” şi care, apreciind inima ta doreşte să te ajute să priveşti şi dintr-o altă perspectivă anumite lucruri…Personal, doresc şi mă rog ca lucrarea ta muzicală, fie că unora le place şi altora nu, să fie ÎNTOTDEAUNA PE PLACUL LUI DUMNEZEU ŞI SPRE LĂRGIREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI! La aceasta te încurajez şi pentru aceasta mă rog ca Domnul să te binecuvânteze pe tine şi lucrarea ta!

  10. Pingback: Atitudine, altitudine sau… platitudine? | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.