Biserica


          Reiau aici un text publicat nu cu mult timp în urmă (aproximativ o jumătate de an) pe un alt blog, cel al fratelui Cruceru. Îl reiau pentru că de o vreme încoace e un subiect ce mă preocupă şi pentru că aş vrea să ofer posibilitatea de a fi (re)citit de cei ce n-au făcut-o la prima publicare. E drept, de data aceasta am fost provocat auzind de la prietenul meu, Emanuel, o vorbă a bunicului său: „Nu ţine pumnii strânşi şi încleştaţi că îţi curge tot harul printre degete şi rămâne puţin la tine”. Frumos şi concis, cum doar bătrânii ştiu a o spune! Bătrânii care au însemnat Biserica la începuturile româneşti ale ei. Bătrânii care pleacă privind la tot mai mulţi tineri care, în loc să facă tot ce pot ei mai bine pentru ca biserica să redevină ceea ce trebuie să fie şi a fost, preferă să tacă, să privească, să comenteze sau… pur şi simplu să stea pe margine, neutrii… Cum spunea bunicul lui Emanuel, pumnii strânşi şi încleştaţi nu folosesc la nimic! Nici măcar atunci când sunt fluturaţi ameninţător!

Biserica…

          Nebăgaţi în seamă de cei mai mulţi, ei se încăpăţânează să existe. Chiar dacă uneori ştiu că deranjează pe mulţi, ei continuă să vină. Nici măcar nu-i vezi când au intrat… Stau pe acelaşi scaun sau în acelaşi loc din bancă şi părul lor alb te face să te gândeşti că sunt acolo de când predica… Petru. Privesc spre amvon cu ochii deja tulburaţi de clipa chemării… sau poate înlăcrimaţi de nădejdea Întâlnirii.
          Dacă ai şansa să stai lângă ei parcă simţi miros de Biblie veche şi răsfoită până la rupere…
          Vin primii. Pleacă ultimii. Şi pleacă de parcă se rup din locul acela…
          Nu ştiu să se roage cu cuvinte meşteşugite. Mai bine că e aşa. Dar ştiu ce se roagă.
          Când urcă păstorii în amvon sunt primii care se ridică în picioare. Ei încă mai ştiu ce înseamnă respectul pentru slujitorul Domnului. Şi aceasta pentru că ştiu ce înseamnă slujirea şi fiindcă Îl cunosc pe Cel care i-a învăţat.
          Sunt cei ce merg agale pe coridoarele spitalelor căutând bolnavii, deşi ei înşişi sunt suferinzi. Nu întotdeauna doar de boli trupeşti. Cel mai adesea suferă pentru alţii. Şi pentru lumea asta în care pare că nu mai e loc pentru ei…
         Dacă stai să le asculţi povestea vieţii este imposibil să nu te ruşinezi de povestea vieţii tale. Dar ei nu povestesc ca să acuze. În glasul lor tremurând e compasiune, e nostalgie, e dor… Mult dor… Dorul după ce a fost şi după ce va să fie cândva într-un alt Loc…
         Uneori vor să cânte. Poate că văzul lor slăbit de atâta slovă din Biblie nici nu observă gestul de plictis al unora. Dar când îi auzi ai impresia că înţelegi cu adevărat sensul cuvântului „dor”. N-au nevoie de texte scrise. Ei înşişi sunt un text scris la atâtea cântări.
         Din când în când, câte un scaun rămâne gol… Au plecat. Dar, dacă te duci la locul unde i-au pus poţi auzi încă suspinul lor. L-au lăsat pentru lumea aceasta, ca să poată cânta cu bucurie întreagă Acolo…
         Sunt bătrânii… Sunt Biserica. Biserica ce a fost şi care încet, încet, uită să mai fie…

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Biserica, Disperări, Pe gânduri, Reluări, Sare... amară, Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Biserica

  1. gh80iulian zice:

    ” Stati in drumuri, uitati-va si intrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna: umblati pe ea, si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!” Dar ei raspund: „Nu vrem sa umblam pe ele!” Trist…dar adevarat „incet,incet uita sa mai fie.”

  2. Mira zice:

    Ma bucur pentru acei frati din biserica noastra care mai sunt printre noi un bun exemplu si ma intristez cand pleaca ,, acasa ” ….desi stiu ca acolo este casa noastra….

  3. Pingback: Trei, Doamne… | cetatea de piatră

  4. Pingback: The future past sau the past of future… | cetatea de piatră

  5. Pingback: Din ciclul “Biserica, aşa cum e (dar n-ar trebui să fie) ea! Episodul 3 | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.