Un videoclip de pe Facebook mi-a atras astăzi atenţia…
Nu dau foarte mare importanţă la orice clip ce apare acolo. De data aceasta însă ceva m-a făcut să îl vizionez. A fost, într-adevăr o supriză plăcută. Nu doar piesa cântată, care, în treacăt fie spus, are o istorie ce mă determină mai întotdeauna să-mi pun întrebarea: “Ce anume face ca o piesă să fie bună de cântat în biserică, chiar dacă originile îi sunt laice?”
Dar nu despre asta voiam să scriu, ci despre cu totul altceva…
Nu ştiam cine cântă, dar am făcut rapid câtev investigaţii pe internet şi am aflat: Martin Hurkens. Despre el puteţi citi pe pagina sa web: http://www.martinhurkens.nl/biography-martin-hurkens. O poveste interesantă. Ce înseamnă să crezi în ceea ce iubeşti! Dar nici despre povestea lui n-am vrut să scriu, deşi ar merita.
Ceea ce mi-a dat de gândit acest clip de azi este legat de şansa de mai bine a acestei lumi, câtă vreme va mai exista. Dincolo de interpretarea sensibilă a acestui Martin Hurkens (deşi, între noi fie vorba, din cei peste o sută de artişti care au cântat această piesă sunt destui cu interpretări mult mai reuşite!) am văzut o rază de speranţă: oamenii nu şi-au pierdut cu totul sensibilitatea. Şi, câtă vreme această sensibilitate în faţa unui artist care cântă în stradă încă mai există, lumea înseamnă că mai respire, deşi în multe situaţii se aud gâfâituri.
Culmea, toată această mica poveste vine după o săptămână în care ştirile, lucrurile petrecute mai aproape sau mai departe, perspectivele care bat la uşă nu au fost şi nu sunt deloc… roz.
Noi, creştinii, cei care credem în dragostea lui Dumnezeu, care am gustat din belşug din ea, nu ne-am îndoit (sper!) niciodată că binele va birui. Poate vi se va părea ciudat, dar scena din acest videoclip mi s-a părut ca un mic semn că bunătatea şi sensibilitatea n-au dispărut cu totul, căci, în fond, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa…
cetatea de piatră 
Impresionant ce poate transmite un astfel de om. Uite semnele batranetii, pana acum preferam la job, sa stau cu castile sa ascult muzica moderna. Ritmul muzicii imi tinea cadenta si imi pastra ritmul de lucru constant-alert. De ceva vreme imi pica bine Mozart, Vivaldi, Beethoven si altii. Nu mi-am propus in mod special, pur si simplu a fost o trecere lina. Desigur mi-a placut muzica clasica, dar nu intr-o maniera in care sa stau sa ascult cu multa placere ore in sir 🙂 .
Dar de ce ar fi ascultatul muzicii clasice un semn al bătrâneţii? 🙂 Păi, asta mă face să gândesc, pe de o parte, că nu sunt bătrân încă 😀 fiindcă ascult muzică modernă, iar pe de altă parte că eram bătrân încă din vremea şcolii, când ascultam foarte multă muzică clasică! Şi-atunci, cum vine asta? Să deduc că m-am născut bătrân şi acum… înverzesc? 😀
„Să deduc că m-am născut bătrân şi acum… înverzesc?” pai cum altfel? Eu despre mine asa gandesc ca intineresc pe dinafara si imbatranesc pe dinauntru 😀
Reblogged this on Muzica care sapa and commented:
Cand o natie ajunge sa cerseasca pentru propria cultura, sa nu-i fie teama pentru viitorul ei, dar daca o natie isi trimite oamenii de cultura la cersit, sfarsitul ei este aproape.
Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând. (M. Eminescu)
Tot ce rămâne în timp este cultura.( George Ivascu)
Azi civilizaţia şi cultura sunt ca două trenuri ce merg pe linii paralele, dar în direcţii opuse: pe măsură ce civilizaţia creşte, cultura scade.(Vasile Băncilă)
Cultura înseamnă să ştii ce s-a spus şi ce s-a gândit mai bun şi valoros în lume. (Mathew Arnold)
Se poate trăi fără artă şi cultură? Da! Dar nu merită. (Toma Caragiu)