De ce o duc unii bine şi alţii nu…

Bineînţeles, nu vom afla răspuns la această întrebare câtă vreme suntem pe acest pământ. Personal, cred că nici în veşnicie. Nu de alta, dar acolo nu-şi va mai avea rostul…

Şi e, totuşi, o întrebare care îi frământă pe mulţi, şi nu doar în aceste vremuri, ci dintotdeauna. Astăzi mi-am pus din nou întrebarea aceasta. Mai mult, fiindcă o recentă întâmplare mi-a oferit un răspuns parţial la această întrebare, m-am gândit să-l împărtăşesc. Ca de obicei, am să ilustrez printr-un fel de fabulă (de fapt, o adaptare după una cunoscută). E drept, cum tocmai traduceam din spusele unui celebru pastor american, referindu-se la pildele Domnului, acesta spunea că şi pildele, şi fabulele pot trece pe lângă urechea unora. Nu şi a celor înţelepţi…

Corbul şi vulpea

Se ştie, şi am mai scris aici, corbul e o pasăre inteligentă. Să vedeţi însă ce a păţit. Şi urmează… povestea. Scurtă. Foarte scurtă.

   sursa

Corbul stătea pe o creangă şi privea în jur. Văzuse când un vânător instalase o capcană şi, înţelept cum se credea (era părerea lui!), s-a gândit că ar fi un act de bunătate faţă de suratele patrupede să le avertizeze în privinţa pericolului. Drept pentru care, stând acolo, cu caşul în gură (l-am citat pe La Fontaine), corbul aştepta să salveze o viaţă.

N-a trecut mult şi a apărut primul animal. Un bursucel. Când a deschis gura ca să-l avertizeze, caşul i-a căzut din gură.

De după o tufă a ţâşnit imediat un vulpoi. A înhăţat caşul şi… pe-aici ţi-e calea.

Bursucul n-a ascultat avertismentul şi a căzut direct în capcană.

Corbul a rămas şi cu fapta bună devenită inutilă, şi fără caş. Nu s-ar zice că a fost înţelept.

Vulpoiul s-a ales cu caşul. S-ar zice că a fost înţelept.

Eh, uite de aia o duc unii bine şi alţii rău… Chestie de… plisc şi de caş (sau, mă rog,… cash!)

P.S. Evident, corbul am fost eu. Mă iertaţi că n-am putut să-mi ţin… pliscul. Poate învăţaţi ceva de aici. Eu sigur n-am învăţat. Că aşa e corbul, înţelept doar în filmele documentare. Dar… viaţa bate filmul!