O sâmbăta muzicală… pentru că mâine este 8 martie


Aş fi putut alege o mulţime de piese pentru o sâmbătă muzicală care precede ziua de 8 martie…

Aş fi putut scrie o mulţime de rânduri pentru o zi care precede ziua de 8 martie…

Aş fi putut încerca să fiu spiritual, în sens biblic, cu gândul la 8 martie, dar o vor face alţii mai bine decât mine…

Am să mă mulţumesc să-mi amintesc câteva rânduri scrise cu mulţi, mulţi ani în urmă şi de trei piese „marca” JUST M.E. care vin tot din urmă cu mulţi, mulţi ani…

Toate, cu dedicaţie specială…

 

Mi-am pus sufletul semn zilei de azi
ca să nu uit peste timp
întâia zi când tu m-ai durut a fericire
aici, în partea în care eşti
dintotdeauna şi mamă şi iubită,
FEMEIE… (1982)

 

TĂCEREA

Se-aşterne tăcerea peste vorbele
ce nu s-au spus,
Se pierd,
se pierd raze calde de soare
sub umbre-n apus,
Te cunosc mult mai bine când îţi ascult
tăcerea dintre două priviri
Când nu şti ce să spui şi taci
Te-nţeleg mult mai mult…

Priveşte pe geam, ploaia încă nu a-ncetat…
Ce lumină străină se frânge
prin stropii ce cad pe asfalt?
E oare ploaia sclipind sub pleoape când clipeşti,
obrazul ce ţi-a brăzdat,
sau e-un strop de tăcere
ce cântă un cântec uitat?

Haide-acum, prin ploaie să fugim,
peste stele albe să păşim,
prin ploaie haide-acum…
O, aş vrea să uit o clipă
că mă ştii şi că te ştiu…

Haide-acum, ascultă ce nu-ţi spun…
S-alergăm desculţi pe nori de scrum,
prin ploaie haide-acum…
O, să simt din nou minunea că exişti!

Se-aşterne tăcerea peste vorbele
ce nu s-au spus,
Se pierd,
se pierd raze calde de soare
sub umbre-n apus,
Te cunosc mult mai bine când îţi ascult
tăcerea dintre două priviri
Când nu şti ce să spui şi taci
Te-nţeleg mult mai mult…

Priveşte pe geam, ploaia încă nu a-ncetat…

 

DOAMNĂ TAINICĂ DIN VIS

Primeşte-mă în casă acum
Sunt obosit
Din largi depărtări de vis am venit…
Eşti noaptea mea de necuprins,
eşti vis şi jar nestins…

În linişte iarăşi vom sta,
ne vom privi,
ce lungi rătăciri îţi voi povesti…
Am să pătrund în visul tău
când tu vei adormi

Voi fi,
veşnic voi fi
limanul dintre veghe şi vis,
lumina din zorii de zi
voi fi,
mereu voi fi…

Sunt ochii două lacrimi căprui,
când te privesc,
taine-n amurg
ce-ncet se-ofilesc…
Ce grea povară-ţi sunt şi totuşi
ce tandru te iubesc…

Voi fi,
veşnic voi fi
limanul dintre veghe şi vis,
lumina din zorii de zi
voi fi,
mereu voi fi…

 

SCLAV ŞI ZEU

Am să mă mint cu vraja ta
am să-ţi fiu sclav, am să-ţi fiu zeu…
Iubirea mea, ce trist e-n lume zborul meu…
Pe valuri prea mari de noapte navigăm,
spre zori de vise să purtăm tăcerea grea…
Am să m-ascund în ea mereu, mereu…

Ca pe-o ofrandă vom purta
sărutul tău, sărutul meu,
prin noaptea grea de vis,
prin tot ce-i trist şi greu…
Ce zbor nesfîrşit e visul, draga mea,
ce sfântă-i vraja ta,
am să m-ascund în ochii tăi mereu…

Ce ultim refugiu e-n lume iubirea ta mereu,
ce alinare-i şoapta ta mereu…
Am să-ţi fiu sclav, am să-ţi fiu zeu…
Ce lume de basm va fi privirea ta mereu,
ce dulce sărutul tău mereu
Am să-ţi fiu sclav, am să-ţi fiu zeu…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Dacă doriţi să revedeţi..., Frumuseţi, Muzichie, Poeme și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s