Trei, Doamne…


Scriam într-o postare anterioară despre fenomenul „Metanoia” şi despre implicaţiile lui în lumea evanghelică. Oricum, erau referiri făcute cu reţinere, căci nu doream să trec peste ceea ce promiteam în debutul articolului. Ulterior, scriam şi despre o altă situaţie, dintr-o altă biserică, într-un articol care era de data aceasta mai degrabă un soi de pamflet, în care situaţia era descrisă metaforic, prin intermediul unei poveşti cu personaje ce voiau să sugereze mai degrabă persoanele.

Ei bine, în aceste zile am primit câteva mesaje, între care erau unele din partea unui om foarte drag mie (deşi nu ne-am întâlnit personal niciodată), şi ceea ce îmi scria m-a pus foarte serios pe gânduri. Un om dezamăgit de „experienţa Metanoia”. Şi când am spus „dezamăgit”, m-am exprimat elegant. Alte elemente din ceea ce mi s-a scris m-au dus cu gândul la situaţia oamenilor din bisericile noastre.

Trebuie să fac precizarea că nu pot fi de acord cu ideea că nu e bine să discutăm lucrurile acestea în spaţiul public. Dacă este să luăm în considerare doar versetele:

1 Ioan 2:10 „Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi în el nu este niciun prilej de poticnire”
1 Corinteni 11:19 „căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni”
Efeseni 5:10-13 „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina”

poate ar fi bine să remarcăm un cuvânt comun lor: LUMINA.

Ce-ar trebui să facem? Să tăcem când descoperim lupi în turmele în care ne credem în siguranţă? De ce am face-o? Fiindcă ne temem „să dăm apă la moară” detractorilor? Au ei „apă la moară” oricum! Şi dacă nu au, o produc în „laboratoarele proprii”!
Fiindcă „pătăm” imaginea? Cei care vor să o cureţe, sau cei care o murdăresc cu adevărat? Poate ar fi bine să cugetăm mai mult la aceste lucruri când dăm dovadă de reţinere în a păstra curat trupul de dragul conservării mădularelor ce sunt mai degrabă… proteze.

Dar să revin la ceea ce voiam să scriu…

Toate rândurile primite m-au dus cu gândul la categoriile de oameni care se găsesc în bisericile noastre. Nu vreau să judec, dar nu pot să nu constat… Şi nici nu fac o constatare pe criterii spirituale, căci nu sunt eu cel în măsură să o fac.

În bisericile ortodoxe există acel obicei de „cinstire a sponsorului” (mă rog, formularea îmi aparţine). Adică, este vorba despre acei… oameni însemnaţi. Avem aşa ceva în bisericile noastre? Oameni care se bucură de o atenţie aparte, care beneficiază de tratament aparte etc, doar pentru că sunt… ÎNSEMNAŢI. Însemnaţi fie pentru că îşi condiţionează dărnicia de „băgarea în seamă”, fie pentru că şi-au creat un „grup de influenţă”Avem! E bine? Dar… ce fac aceşti oameni… însemnaţi? De regulă, mai nimic. Evident, nimic în afară de a influenţa. Banul lor, sau siguranţa „oferită” de ei este absolut suficientă. Dar, pentru că plătesc, au dreptul la o opinie „specială”. Ei pot da păstori jos, pot forma comitete, pot aproape orice. Ceea ce nu pot, şi se pare că nu ştiu asta, este să-şi cumpere veşnicia… Să fim bine înţeleşi, nu toţi cei din bisericile noastre care sunt „cu stare” sunt aşa. Majoritatea nu sunt. Cunosc eu însumi destui, a căror modestie este mult mai valoroasă decât tot ceea ce au din belşug. Oameni care sunt gata, dacă e nevoie, să „astupe” orice spărtură într-un anonimat absolut. Oameni care ar putea fi, sau sunt chiar, doctori în domeniile lor de activitate, dar care ştiu să privească şi de jos în sus.

Dar cu cei… ÎNSEMNAŢI ce facem?

La polul opus sunt oamenii… neînsemnaţi. Despre unii dintre ei am mai scris. Sunt aceia care nu se bucură de o atenţie specială, deşi sunt prezenţi tot timpul. Şi peste tot unde este nevoie. Sunt ca văduva care îşi dă ultimul bănuţ. Dacă e nevoie, ca Ştefan. Dar au în priviri o permanentă reflectare a tristeţii lumii acesteia. Ei chiar suferă pentru ea. Sunt cei pe care stă, de fapt, biserica. Care vin la botezuri nu doar îmbrăcaţi de sărbătoare, ci îmbrăcaţi CU sărbătoarea. Care sunt, şi dacă nu-i solicită nimeni, şi acolo, şi acolo, şi acolo… Femei care, deşi abia se ţin pe picioare din cauza bolilor sau a bătrâneţii, se oferă să meargă în taberele tinerilor să le pregătească mâncarea. Care vizitează bolnavii, deşi ei înşişi sunt de multe ori bolnavi. Care dăruiesc, deşi au nevoi… Şi care iubesc, chiar dacă nu sunt băgaţi prea mult în seamă. Căci sunt… NEÎNSEMNAŢI! Aici, pe pământ…

Întreb şi acum, cu aceşti… neînsemnaţi ce facem?

Şi mai există o categorie. Oameni care au venit răniţi, dezamăgiţi, loviţi, umiliţi poate de o lume aşa cum o ştim, sau pur şi simplu oameni care şi-au dat seama că au nevoie de Dumnezeu. Oameni care au sperat şi care au crezut că biserică înseamnă cu totul altceva decât o clădire, fie ea şi cu aer condiţionat şi instalaţie de sonorizare „de ultimă oră”. Oameni cărora le-a fost foame de adevăr şi care descoperă că minciuna poate pătrunde chiar şi în amvoane. Cărora le-a lipsit lumina şi care descoperă că mai sunt şi fapte făcute la întuneric. Oameni care căutau înţelegere şi… nu înţeleg de ce sunt unii care sunt gata „să se roage pentru tine” când mai simplu şi mai bine ar fi să se roage CU tine, poate aşa ar afla care sunt problemele tale. Care nu înţeleg de ce există încă uşi închise când Uşa e deschisă… Oameni care descoperă că „revoluţia spirituală”, pe care o numesc unii „relevanţă” şi căreia îi spun „Metanoia”, „Peniel”, „Râul trezirii”, „Străjerii” etc, nu este altceva decât acelaşi soi de… „loviluţie”, ca în ’89. Sunt oamenii care credeau că intră într-o adevărată armată şi care descoperă că nu există de fapt nicio bătălie, ci numai… manevre.

Oameni care, trişti şi debusolaţi, devin nişte… resemnaţi. Şi care pot ajunge să-L piardă pe Dumnezeu fiindcă nu mai găsesc biserica.

Cu RESEMNAŢII ce facem?

Însemnaţi… neînsemnaţi… resemnaţi…
tu căruia îi poţi spune „frate” sau „soră”?

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Pe gânduri, Sare... amară, Trecător prin lume, Zidul plângerii și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Trei, Doamne…

  1. cornelilioi zice:

    Oamenii sinceri, chiar resemnati fiind, nu-l vor pierde pe Dumnezeu (Dumnezeu nu-i va lasa sa se piarda) dar cei care au contribuit la resemnarea lor GARANTAT vor raspunde pentru aceasta. Biserica (ca organizatie) deja este falimentara si cine incearca sa mai creada ca biserica (ca organizatie) este ceva se inseala amarnic. Dumnezeu nu a dat ce a avut mai scump sa salveze biserici (organizatii locale) cum cred unii ci suflete. Biserica a ajuns deja o institutie mai interesata de imaginea ei decat de misiunea care i s-a incredintat de Dumnezeu, gata sa sacrifice orice si pe oricine numai sa-i mearga numele…..Trist dar adevarat, si fericire de cine intelege macar acum, in ceasul al doisprezece, ca MANTUIREA o da numai credinta in Dumnezeu si nu membria unei anumite biserici.

    • marinelblaj zice:

      Este adevărat, mântuirea nu este dată de membralitatea într-o biserica, ci de credinţă, dar… credinţa aduce după sine o mulţime de lucruri, între care şi părtăşia, care ţine tot de apartenenţa la o familie duhovnicească reală şi concretă, biserica locală. Există, evident, şi altfel de părtăşie, dar niciuna nu o poate egala pe aceea care stă în apartenenţa la o biserică locală. Că biserica dă semne de faliment (ca organizaţie) este tocmai lipsa „curăţeniei” care ar trebui făcută.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s