JUST M.E. Istoria unui vis (XIX) “The fall inside”

Piesa pe care v-o propun astăzi, din seria celor care nu au mai fost înregistrate în varianta în care Just M.E. însemna şi prezenţa mea, este una care mă doare foarte mult. Din mai multe motive… În primul rând pentru că este una dintre piesele de o factură cu totul deosebită de ceea ce făcusem până atunci. Este, de fapt, piesa cu care Eugen a fost nominalizat finalist la concursul „Song of the year” 2005 (pentru cei care nu ştiu, este un concurs prin care au fost descoperite multe dintre vedetele muzicii pop). Dar este totodată şi una dintre piesele care iese din sfera progresivului.
Apoi, este o piesă pe care ar fi trebuit să o cânt eu şi n-am mai apucat. Nu pot să spun că solista vocală, Simona, în care Eugen a crezut foarte mult, nu o cântă foarte bine. Dar, m-am simţit oarecum… prădat. Şi m-a durut. Şi încă mă doare…
Dar cel mai mult mă doare faptul că, odată despărţirea produsă, muzica Just M.E. a murit, cu toate că Eugen a fost convins că sunt şi alte posibilităţi prin care muzica lui poate fi exprimată. Seria de piese (puţine) care vor mai urma vor dovedi, cred eu, că ieşirea din sfera progresivului a rezultat în piese foarte valoroase, dar lipsite de expresivitatea anterioară. Deh, tributul adaptării…
Şi totuşi, piesa „The fall inside” este cu totul deosebită, de un lirism cu totul aparte şi cu un mesaj extrem de trist. De altfel, se va putea remarca o oarecare tristeţe în versurile tuturor pieselor ce au urmat perioadei JUST M.E. Cum spuneam, viaţa nu este întotdeauna dreaptă…

THE FALL INSIDE
Text şi muzică: Eugen Blaj