„Porunceşte copiilor lui Israel să dea leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să mai daţi leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi.” (Numeri 35:2)
Ca „levit” într-un fel, era imposibil să nu-mi pun câteva întrebări de-a lungul timpului, întrebări legate de această „secundă” punere deoparte a leviţilor.
Acum, trebuie să recunosc că, având în vedere şi responsabilitatea muzicală a acestora, nu mi-am putut înfrâna gândul ironic legat de acel „loc gol” împrejurul cetăţilor lor. Nu cred că e cazul să explic.
Dar ceea ce cred că ar trebui să nu uite toţi „leviţii” de azi e faptul că, deşi locuiesc într-o „altă lume” (nişte cetăţi), această lume trebuie să rămână tot în cadrul moştenirii!
cetatea de piatră 