O scrisoare… găsită


ATENŢIONARE: Aceste rânduri sunt o ficţiune. Dar ar putea foarte bine să nu fie…
Scrisoarea aceasta nu există, n-a pierdut-o nimeni şi n-a găsit-o nimeni…

Iubită biserică, 

Pentru că în Împărăţia lui Dumnezeu nu există funcţii, ci doar slujire spre zidirea tuturor, nu numai a unui grup de oameni…
Pentru că în biserică nu este permisă existenţa intereselor lumeşti…
Pentru că mai avem de învăţat nu doar că toţi suntem supuşi greşelii, ci şi că îndreptarea cuiva care a greşit se face cu blândeţe…
Pentru că fiecare trebuie să ne facem, măcar din când în când, o evaluare a propriei slujiri…
Pentru că fiecare trebuie să purtăm o cruce, dar nicăieri în Cuvânt nu se spune că pe crucea aceea trebuie purtaţi şi oameni care vor cu tot dinadinsul să o facă mai grea decât a hotărât-o Dumnezeu…
Pentru că oamenii nu pot înţelege slujirea decât dacă ajung să o practice şi ei…
Pentru că şi intenţiile bune, fie şi arătate un timp îndelungat, pot fi greşit înţelese…
Pentru că n-am reuşit în atâţia ani să elimin impresia că îmi place să mă aflu în centrul atenţiei, şi mă consider vinovat de acest lucru… 

… am hotărât să mă retrag din orice slujire vizibilă în biserică. 

Consider că acest lucru este necesar pentru că: 

– eu însumi trebuie să-mi reevaluez slujirea, astfel încât Domnul să fie onorat de ea.
– m-am temut întotdeauna că oamenii vor putea crede că sunt interesat de poziţia pe care o ocup în biserică şi nu de punerea tuturor resurselor pe care mi le-a dat Dumnezeu în slujba ei.
– oamenii pot fi ispitiţi în consecinţă să creadă lucruri greşite şi astfel să păcătuiască judecând greşit.
– oamenii se mai şi plictisesc să vadă în faţa lor mereu şi mereu acelaşi chip.
– oamenii trebuie să înveţe că un loc lăsat gol trebuie umplut.
– mulţi nu îşi descoperă darul decât dacă se provoacă un asemenea gol.
– trebuie să credem că orice slujire poate fi făcută mai bine decât considerăm că o facem noi înşine.

……………………………………………………………………………..

Nu-i aşa că unora le vine câteodată să scrie asemenea scrisori? De ce unii nu o fac? De ce alţii o fac?

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Sare... amară, Trecător prin lume. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la O scrisoare… găsită

  1. Katia zice:

    Celor ordonati, subordonati, coordonati… poate ca le vine a scrie o astfel de scrisoare, uneori. Dupa un sir de reprosuri din partea altora sau pentru glasciorul care nu se lasa ignorat in adancul fiintei, sa bata in retragere. Dar asta seamana cu auto-„pusul deoparte” pe cine stie ce motive imaginate. Are slujitorul autoritatea asta, chiar si asupra lui insusi numai, de a se retrage din slujire pentru ca: „…. …. …. ” ?

    „oamenii pot fi ispitiţi în consecinţă să creadă lucruri greşite şi astfel să păcătuiască judecând greşit.” N-au decat! („Dar nu se duc sa crape, mai bine?” asta ar fi continuarea gandului intr-o clipa de nervi 🙂 ) Cam mare lejeretea prin care se insinueaza gandirea fireasca in aceste cuvintele. Stiam ca suntem ispititi a face si nu ispititi a crede. Cum adica e ispitit cineva sa creada ca…??!!?? Dar alta treaba nu are decat sa-l judece pe slujitor? Sa-si dea cu presupusul, cu intuitul de-a droanga si apoi sa pacatuiasca judecand gresit? Dar pacatuieste din start pentru ca nu-si vede de treaba lui si se tine de judecati. Stai acum sa analizezi ce crede fiecare, to makri ke to konto (aia scurta si aia lunga) al fiecaruia si daca iesi la un capat e boon. Vine Domnul cu varguta! Loc de slujire e pentru toti. Cine nu incape de slujirea altuia? Problema nu e la cel ce slujeste, ci la cusurgiu. Toti avem nevoie de incarcare si reincarcare a bateriilor. Slujitorul simte cand oboseste si are nevoie de pauza. Dar daca se retrage dupa cum le fumega unora si altora, sa stea sa afle ce-i cu el, are un bai.

    – oamenii se mai şi plictisesc să vadă în faţa lor mereu şi mereu acelaşi chip.
    – oamenii trebuie să înveţe că un loc lăsat gol trebuie umplut.
    – mulţi nu îşi descoperă darul decât dacă se provoacă un asemenea gol.
    – trebuie să credem că orice slujire poate fi făcută mai bine decât considerăm că o facem noi înşine.
    Copilarii, domne, copilarii! Unde-i lapticu’? La postul anterior?

    • marinelblaj zice:

      Vai, dar ce te-ai mai enervat, Katia! Ce-i drept… bună întrebarea… „unde-i lăpticul?” Şi totuşi, se mai gândeşte în termenii aceştia! Din păcate…

  2. Katia zice:

    Joc bine, ha?
    Pai sa sporim colectia de vacute! Ia puneti-i pe mofturosi sa creasca o vaca, sa vedeti cum le dispar fasoanele.

  3. L.I. zice:

    mie nu mi vine sa scriu asemenea scrisori pt ca nu am de ce le scrie, neimplicata fiind in nicio „slujba” in biserica.
    imi poti spune ce vrea sa zica Cristos prin a-ti purta crucea?

    • marinelblaj zice:

      Rău destul dacă nu eşti implicată…
      Nu pot să cred că îmi pune întrebarea aceasta un penticostal! (glumesc!) Deci…
      1. Prin purtarea crucii, Domnul a dorit să sublinieze întâi de toate actul voluntar al celui care Îl urmează. Un act al voinţei
      2. Purtarea crucii nu înseamnă neapărat lucruri negative. Ideea de cruce poate induce această idee, dar ea se referă în primul rând, dacă e să ne gândim la semnificaţia crucii, la răstignirea eu-lui, la renunţarea la acele lucruri pe care le-am prefera, care ne-ar place.
      3. Purtarea crucii înseamnă să faci lucrurile pe care, în mod normal, n-ar trebui să le faci ca simplu om (vezi Matei 25). În acest sens, purtarea crucii înseamnă o jertfă de sine în folosul altora.
      4. Este o condiţie a urmării Domnului. Aşa după cum El a purtat o cruce în beneficiul omenirii, a fi ucenic al Său, a-L urma, înseamnă a purta o cruce. Personală, aşa cum a fost a Lui.
      5. Purtarea crucii presupune, deci, o îndatorire a creştinului care Îl urmează pe Domnul. Astfel, tot ceea ce este o îndatorire pentru creştin, chiar dacă nu este ceva convenabil, trebuie purtat.
      6. Purtarea crucii poate însemna, de asemenea, ceva dureros. Uneori, dureros până la moarte. Dar aceea este limita purtării crucii, limită pe care, în cazul în care se întâmplă să fie necesară, o vom accepta la fel cum Şi-a acceptat Domnul moartea pe cruce.
      6. Nu trebuie omis faptul că purtarea aceasta a crucii este un act continuu din momentul asumării ei. Fără pauze de odihnă… Dar cu dragoste, exact aşa cum Şi-a purtat Domnul crucea, cu o nemăsurată dragoste.

      • L.I. zice:

        n-am in ce sa fiu implicata. in ce-as putea fi?

        stiam. am primit cea mai detaliat si satisfacator raspuns. merci.

      • marinelblaj zice:

        Crede-mă, nu există „n-am în ce să fiu implicat(ă)”. Este biserica trupul lui Cristos? Suntem fiecare mădulare? Păi, atunci spune-mi un organ care nu e implicat în funcţionarea trupului (ca să rămânem în cadrul metaforei)!
        Mă bucur că ţi-a fost de folos răspunsul! Cu plăcere! 😀

      • L.I. zice:

        de ce ocolesti intrebarea mea aburindu-ma cu comparatii care nu prea se potrivesc?

      • marinelblaj zice:

        Doamne, L.I. Cum să-ţi răspund concret? Nu te cunosc personal ca să ştiu care sunt posibilităţile tale de slujire, nu cunosc biserica în care umbli şi nevoile ei, habar nu am cum poţi cânta etc şi tu îmi ceri răspunsuri! Ceea ce ştiu este că toţi suntem chemaţi la o formă sau alta de slujire şi asta am vrut să-ţi demonstrez, nicidecum să ocolesc întrebarea! 😦

      • L.I. zice:

        nici acesta nu e un raspuns. nu am zis sa-mi raspunzi concret. puteai sa-mi dai niste exemple de slujiri in biserica, poate mi s-ar fi potrivit ceva. sau poate nu.

      • marinelblaj zice:

        Corect: „nici acesta nu este răspunsul pe care îl aşteptam”, fiindcă răspuns este, totuşi! Poţi cânta? Poţi recita? Te poţi ruga? Poţi vizita bolnavi, văduve, orfani? Te poţi implica în lucrarea cu copiii sau cu tinerii? Să mai înşir? „Poate mi s-ar fi potrivit ceva…” Să fim serioşi, L.I., unde te crezi? La cabina de probă?
        „Nu vă supăraţi, dar o slujire măsura 36 nu aveţi?” 😀

      • L.I. zice:

        de toate pot sa fac. 😀

  4. marinelblaj zice:

    Perfect! Atunci „slujiţi-vă unii altora în dragoste”! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.