Căutând ţiţei… pardon, Titei !


Ştiu, mi se va reproşa din nou că aş avea ceva „de împărţit” cu Cristian Barbosu… Deh, rezultatele negândirii…

Am făcut în repetate rânduri afirmaţia că nu se pune problema de aşa ceva. M-am întrebat şi am întrebat de ce se consideră a avea ceva personal cu un lider câtă vreme te apleci interogativ asupra unui fenomen, asupra unei mişcări, asupra unor strategii de culise. Singura reacţie de care am avut parte a fost aceea a unor „admiratori”, reacţie care a culminat cu o „aberaţie de logică”, respectiv aceea că până şi cazul Titel Maghiar ar fi fost o invenţie a mea pentru a-l discredita pe Cristian Barbosu. Cu adevărat „somnul raţiunii naşte monştri.”

Interesul pentru aflarea adevărului în cazul Titel Maghiar a intersectat din nou blogul acesta cu persoana lui Cristian Barbosu. Inevitabil, câtă vreme acesta se numără printre protagoniştii acestui caz.

Spunea cineva că acest caz se va stinge încet-încet şi că adevărul nu va ieşi niciodată la iveală. Ca om care crede cu încăpăţânare în adevăr, ca unul care ştie că Dumnezeu nu lasă lucrurile nedescoperite, nu am fost de acord.

Îi spuneam unui prieten că voi aştepta, considerând că sunt alţii, între care şi Cristian Barbosu, care se simt oarecum „obligaţi” să elucideze culisele acestui caz. Dacă se ştiu nevinovaţi, „victime” ale acestei mega-înşelătorii, trebuie să-şi spele oarecum onoarea.

Un preşedinte de misiune, cum este Gabriel Gorcea de la „Speranţa” a făcut, atât cât l-au ţinut puterile, eforturi în acest sens. Este de apreciat, căci a înţeles că e în joc nu atât numele său, cât acela al misiunii pe care o conduce.

Un om de afaceri creştin, Mike Olari, reprezentant şi el al unei fundaţii, „Family2Family”, a ales o altă cale: eliminarea articolelor şi comentariilor referitoare la acest caz. Şi blocarea accesului la blogul dânsului prin parolarea acestuia. În rest, nu avem cunoştinţă să fi încercat să demonstreze că este interesat de aflarea adevărului în toată această poveste.

Iată însă că avem câteva surprize din partea lui Cristian Barbosu. În ce priveşte persoana dânsului lucrurile sunt puţin mai delicate. Este liderul unei acţiuni de anvergură, conform declaraţiilor dintr-un interviu acordat lui Mike Olari, el lucrând la deschiderea unui centru est-european Harvest. Aici nu mai este vorba despre persoana sa, ci despre o acţiune de anvergură (ca un detaliu, poate vor pricepe şi toţi „aplaudacii” lui Cristian Barbosu că eu cu acest „proiect” am ce am, cu metodele folosite care au lezat profund multe alte biserici, din Arad şi din ţară şi nicidecum cu liderul acestuia!). Pentru a explica implicarea în tot acest caz ni s-a oferit un comunicat. Destul de alambicat şi insuficient de argumentat.

Despre cele trei domnişoare din Biserica „Sion” din Graz, veşnice logodnice ale unor fantome, s-a scris. Au fost văzute când ca autoare a acestei bazaconii cu misionari care sunt dar nu sunt, care sunt dar sunt alţii etc, când ca fiinţe nevinovate, victime şi ele, victime mai ales ale lui Amor…

S-au pus întrebări foarte directe, întrebări pertinente puse într-o scrisoare deschisă şi nu s-a primit niciun răspuns de la nimeni. S-a făcut recapitularea evenimentelor pentru a ajuta la o vedere clară asupra întregii poveşti, o poveste care, iată, are deja o vechime de câţiva ani.

Deşi am scris despre acest caz, urmărind desfăşurarea investigaţiilor, când am văzut câtă mizerie poate să scoată din unii oameni toată povestea aceasta, am decis să fac ceea ce n-am fost nevoit să fac în toţi anii de când am deschis blogul: moderarea comentariilor. Dacă eu pot suporta „dejecţiile” unor aşa zişi creştini (când spun dejecţii mă refer la înjurături şi expresii de care s-ar ruşina şi un birjar), am considerat că e de datoria mea să-mi scutesc cititorii de aşa ceva.

Apoi, văzând că lucrurile trenează, că adevărul încă nu strigă pe uliţe, dar, optimist cum sunt, sperând că în tăcere „se lucrează” la elucidarea completă a acestui caz, am decis să aştept. În fond Biblia vorbeşte despre răbdare şi chiar… îndelungă răbdare.

Iată însă că „tăcerea” a fost întreruptă de două ştiri. Din nefericire (sau din fericire?), ambele legate (din nou!) oarecum de persoana Cristian Barbosu.

Mă abţin să le comentez şi mă limitez la a le semnala. Nu le-am căuat, le-am primit. Mai mult, discutând cu câţiva prieteni, mă întrebam dacă să le fac sau nu publice. M-a ajutat în indecizia mea un comentator de pe blogul prietenului meu Răsvan, făcând publică una dintre ele. Iată, pe a doua o fac eu publică. Am primit-o ieri. Sper că nu şi-a imaginat nimeni că toate informaţiile pe care le-am avut de-a lungul timpului sunt rezultatul capacităţii sau intenţiei mele de „detectiv.” Sunt multe persoane care, văzând dorinţa mea de a afla adevărul, mi-au dat o mână de ajutor. Dar, revenind la cele două ştiri, este drept, prima poate fi considerată sigură, de vreme ce apare pe site-ul unei biserici. Asupra celei de-a doua pot plana îndoieli câtă vreme nu este o ştire „oficială.” O confirmare sau o dezminţire ar fi binevenită. Sunt şi aşa destule necunoscute şi intoxicări în acest caz!

mail

Notă: Nu cunosc decât locaţia expeditorului. Pentru a nu încălca dreptul la intimitate, nu fac publice nici informaţii privind expeditorul (necunoscut pentru mine) şi nici această locaţie. Am lăsat doar adresa destinatarului (a mea) căci este oricum publică pe blog.

Dincolo însă de supoziţiile care pot fi făcute, pentru mine ele înseamnă o aşteptare. Îmi place să cred că, lezat în onoarea proprie, Cristian Barbosu vrea să facă investigaţii mai amănunţite şi pe cont propriu. Sincer, m-aş bucura ca aceste (posibile) investigaţii să-i dovedească nevinovăţia. În fond, e arădean de-al meu, Aradul are şi aşa destule probleme cu tot soiul de mişcări şi devieri şi, nu în ultimul rând, ne-am cunoscut destul de bine cândva, personal. Sper să fie vorba despre strădania de aflare a adevărului, altfel nu pot să-mi explic „coincidenţa” prezenţei sale exact în biserica în care umblă cele trei „logodnice” simultan cu prezenţa „la locul crimei” (locul presupusului atentat, cu victime şi medici fantomă) a unei persoane din biserica pe care o conduce. Ar putea exista o altă explicaţie?

Poate vom asista la o minune! Cum scriam în altă parte, în fond, coincidenţele sunt minuni anonime…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Simţul civic și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Căutând ţiţei… pardon, Titei !

  1. Câteva precizări 🙂 :
    -fundaţii, „Family2Family”… e, de fapt, o fecundație, născătoare de profit.
    -trebuie să-şi spele oarecum onoarea… care onoare, prietene?
    -cazul Titel Maghiar ar fi fost o invenţie a mea pentru a-l discredita pe Cristian Barbosu… Și a mea, Marinel!
    -MIKE OLARI Şi blocarea accesului la blogul dânsului prin parolarea acestuia…. Cine îmi dă și mie parola? Dacă, evident, nu o schimbă zilnic, ca pe front.

    • marinelblaj zice:

      Câteva răspunsuri la… câteva precizări 🙂
      – nu mă pot pronunţa, tu eşti medic… 🙂
      – onoarea pe care i-o alocă „aplaudacii”
      – ai dreptate. Suntem o gaşcă. Dacă nu crede cineva există o altă gaşcă ce susţine asta. Poate vin şi ei cu ceva probe, nu cu stupizenii. N-am vrut să-mi asum toată… gloria! 😀
      – Olari fiind un om al profitului, încearcă să vezi dacă nu se poate cumpăra parola. Pe mine nu mă interesează. N-are decât să-i mintă în continuare pe cei care sunt dispuşi să înghită…

  2. Barthimeu a recidivat. I-a scris deschis megastarului 🙂 :https://barthimeu.wordpress.com/2015/06/24/scrisoare-deschisa-catre-cristian-barbosu-sau-despre-ce-a-plesnit-a-iesit-afarasarlatania-titel-maghiar/
    Despre chestia cu doctorul. Aia a fost șopîrla maxima dată mulțimii de acest individ dubios.

  3. Pingback: Megastarul care nu există (13) Primul sfânt evanghelic artificial. Barbosu va canoniza la Graz | Vindecătoru

  4. Flop zice:

    Se pare ca, la cele trei nume (Olari , Bărbosu si Gorcea ) se mai adauga încă un nume, implicat masiv in afacerea „Titel” si anume Avram Gal. Este un personaj care cred ca merita mai multă atenție …. El a intervenit la MAE, datorită funcției care o avea la acea data (2012), apoi anunța triumfător ca cei patru misionari care nu existau de fapt, au fost eliberați in urma intervenției lui… Ceva nu este in regula aici…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s