BESTIARUM EVANGELICUM (III) – Castorul


Din nou mă văd nevoit să aduc precizări. După cum se va vedea în acest al treilea articol, bestiarum-ul evanghelic nu e populat doar de „specii” dăunătoare. Ca în orice comunitate, e şi în pădure. Sunt şi uscături pe acolo, dar slavă Domnului că nu ele sunt preponderente. Altfel, n-ar exista „pădurea.”

Şi, ca să răspund unei întrebări puse la apariţia primului articol, am să spun că eu sunt probabil… „măgarul.” Încăpăţânat, în primul rând, de vreme ce am continuat seria acestor articole! 🙂 Culmea, chiar împotriva atenţionării prietenilor. C-aşa-i măgarul. Vrei să-i faci bine şi el dă cu copita!
Sper doar să nu ajung să scrie pe piatra mea funerară cum se spune că stă scris pe cea a măgarului Gigică din regimentul 274 vânători de munte, folosit la căratul poverilor pe potecile abrupte:
„Aici odihneşte neînfricatul măgar Gigică din Regimentul 274 de infanterie, care a slujit cu credincioşie, fără să se teamă de condiţiile potrivnice şi nici de superiorii săi, având curajul să lovească cu copitele 375  soldaţi, 14 sergenţi, 22  locotenenţi, 1 căpitan, 2 generali şi… o grenadă antitanc.” 😀

 

Aşadar, astăzi vom afla despre… CASTORUL EVANGHELIC

castor

foto

Supranumit „inginerul animalelor”, castorul e uimitor. La fel, „castorul evanghelic” e omul pe care poţi conta în vederea unui proiect (sau, mă rog, lucrare). Uimitor, nu-i aşa? Vei constata că nu se aruncă orbeşte în treaba pe care i-ai încredinţat-o, ci o ia metodic… inginereşte. El ştie că harul e la îndemână, dar nu uită că Dumnezeu i-a dat şi minte! Pe care, culmea, o şi foloseşte!

Sunt absolut convins că lucrul pe care îl ştiu cei mai mulţi despre animalul castor este că poate construi baraje de toată frumuseţea, în urma cărora rezultă adevărate lacuri pe lângă care creşte verdeaţa.

Ei bine, cam la fel stau lucrurile şi cu „castorul evanghelic.” Felul său ingineresc de a aborda o lucrare chiar face ca în jurul lui să apară belşugul şi verdeaţa. Plus că, fiind atât de capabil să construiască baraje, el ştie să şi protejeze lucrarea pe care o face. De… elefanţi sau nevăstuici, de exemplu, că tot am vorbit despre ele!

Un alt lucru remarcabil la „castorul evanghelic” e că, asemeni fratelui natural, lucrează excelent în echipă. Şi numai… constructiv!

De altfel, dacă tot am scris despre construcţiile castorilor, e bine de ştiut că nu doar barajele i-au făcut celebri. După ce se formează lacul datorită barajului construit, castorii îşi construiesc vizuini care sunt formate din două compartimente: unul pentru provizii, altul pentru locuit. Vizuini pe care le fac cu intrare pe sub apă pentru a le feri de prădători. Ei bine, „castorul evanghelic” procedează oarecum la fel. Adică, la fel cum separă castorul cele două încăperi, şi „castorul evanghelic” ştie să nu încurce lucrurile. Altfel spus, nu confundă interesele proprii (compartimentul pentru provizii) cu interesele Împărăţiei (locuinţa promisă!).

Apoi, la fel cum ştie castorul să se ferească de prădători, tot aşa şi „castorul evanghelic” ştie nu doar să ducă la bun sfârşit lucrarea încredinţată, dar să o şi protejeze de prădătorii de genul… „nevăstuicii.”

Dar poate că lucrul cel mai impresionant la castori este că ei rămân cu aceiaşi parteneri toată viaţa, castorul fiind unul dintre puţinele animale cu acest obicei. În mod similar, şi „castorul evanghelic” este foarte loial. De la el nu te aştepţi la dezertări motivate de chestiuni atât de „la modă” în zilele noastre: biserici de succes, pastori cu carismă, prosperitate garantată, vindecări la minut etc.

Ca să nu trăim cu impresia unui animal prea blând (asta însemnând pentru unii… bleg), ar fi bine să ne amintim incisivii lungi şi ascuţiţi ai castorului. Credeţi că e altfel la „castorul evanghelic”? Vă înşelaţi. Şi el poate fi incisiv când e cazul. Pentru acelaşi motiv. Ca să construiască, dar şi să protejeze ce a construit. Şi dacă unui castor nu-i stă în cale trunchiul unui copac, credeţi că veţi putea să-i staţi în cale unui „castor evanghelic”? Vă spun eu că nu. Şi nu neapărat din cauză de… incisiv! „Castorul evanghelic” cunoaşte foarte bine două versete: cel cu „Îndrăzniţi…” şi cel cu „Pot totul…” Şi le şi probează!
Nu de alta, dar o altă calitate a castorului este aceea că e foarte atent la detalii. Ce plăcut să ai un „castor evanghelic” în biserică! Eşti liniştit că dispar acele penibile improvizaţii pe care, obraznic, unii le pun în cârca… Duhului.

Acum, este foarte adevărat că sunt mulţi care spun despre castori că strică mediul înconjurător prin construcţiile lor. Dacă e să gândim acest „defect” în termenii „castorului evanghelic”, defectul se transformă în calitate. Căci un astfel de „castor” chiar poate modifica mediul cu care ne-am obişnuit şi pe care eu îl numesc cu sintagma „încremenire în proiect.” În fond, prea ne-am şablonat viaţa de credinţă.

Pe de altă parte, spun specialiştii, construcţiile castorilor pot provoca inundaţii. Ei bine, în ceea ce-l priveşte pe „castorul evanghelic”, şi el provoacă, prin ambiţia şi dedicarea cu care îşi duce lucrarea, inundaţii. Numai că acelea sunt mai degrabă revărsări. De har!

Aşa că aş putea încheia spunând: „cine n-are castori…”

Ah! Era să uit… Castorul are un sistem digestiv foarte specializat cu care poate digera scoarţa de copac. Eh, aici „castorul evanghelic” nu se mai aseamănă. Ce-i drept, şi el înghite multe. Dar mai greu cu „scoarţa” unora…

Va continua (sper)

P.S. Există oameni care au obiceiul să privească superficial şi care ar putea confunda „castorul” cu „nevăstuica.” Unii o şi fac. Gravă greşeală. De care, cel mai adesea, îşi dau seama prea târziu…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Mioritice, Povestioare cu... mâlc, Simţul civic, Zâmbet sau rictus? și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la BESTIARUM EVANGELICUM (III) – Castorul

  1. Cosmin zice:

    Câți nu se dau castori pentru moment, dar cu trecerea timpului observi că sub blana frumoasă se ascunde o nevăstuică șireată …

  2. szromulus zice:

    Asta fiind un personaj pozitiv, nu avem ce carcoti, asa ca no comment 😀

    • marinelblaj zice:

      Am observat. Uită-te câte comentarii la celelalte două postări şi îţi dai seama că nu există decât patru variante: nu sunt eu singurul cârcotaş, sunt unii care mă văd pe mine prea cârcotaş, sunt alţii pe care nu-i interesează să-şi modifice propriile clişee şi există oameni pentru care chestiunile pozitive sunt ori ceva prea obişnuit sau atât de rare încât pot fi incluse la categoria „basme”. Drept pentru care, corect, no comment şi… no commentS! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s