BESTIARUM EVANGELICUM (I) – Nevăstuica


Atenţionare: Un articol ce trebuie tratat ca pamflet, dar… cu mare seriozitate!

 

Viaţa în mediul evanghelic mi-a oferit posibilitatea de a întâlni tot felul de caractere. Deşi majoritatea dintre ele corespund în mare măsură cerinţelor biblice referitoare la caracterul omului născut din nou, există în sânul bisericii anumiţi oameni care manifestă uneori caracteristici care te duc, volen nolens, cu gândul la atitudini şi obiceiuri ce mi-au amintit celebrele „bestiarium” medievale.

Dacă ar fi să întocmesc un asemenea bestiar* raportat la ceea ce se întâmplă şi văd în bisericile noastre (şi vă rog să nu luaţi cuvântul „bestii” în accepţiunea… răutăcioasă şi dură!), iată ce am găsit (ordinea e absolut aleatorie):

nevastuica-cover

foto

NEVĂSTUICA – Vă veţi întreba de ce am început tocmai cu acest „drăgălaş”. Ei bine, iată ce am găsit pe un site de specialitate despre acest animal:

„Nevăstuica este un animal feroce, în ciuda dimensiunilor mici, şi un animal iute… Nevăstuica omoară fără motiv şi atunci când nu îi este foame. Este la fel de curioasă ca ratonii şi îşi vâră capul în fiecare scorbură şi cotrobăie fiecare boschet, se uită după fiecare copac. Poate fi găsită de multe ori stând de pază la găurile vizuinelor animalelor pe care vor să le vâneze.”

Auzi tu, feroce? Şi când te gândeşti ce drăgălaş pare!

Dar… ce are a face asta cu unii oameni din biserică? Păi, să ne gândim puţin…
Oare nu există şi printre noi oameni care, deşi au destul, nu se satură niciodată? Genul care, chiar dacă au ceva, îşi doresc mai mult, indiferent dacă asta presupune să calce peste alţi fraţi. Imediat ce apare ceva din care ar putea profita (nu neapărat material, dar de cele mai multe ori şi de aceea), hop şi ei! A nu se confunda cu cei ce sunt gata să se implice în slujire, căci de obicei aceştia sunt dispuşi să plătească un preţ mult mai mare decât câştigul imediat. Ceea ce nu e cazul „nevăstuicilor.” Chiar dacă, asemeni celor dispuşi la slujire peste măsură, pretind că vizează… răsplata veşnică.

Nu stau aceşti oameni mereu la pândă, gata să profite de orice oportunitate li se iveşte? Curioşi, vor să ştie tot ce „mişcă”, cotrobăie în orice domeniu de activitate, doar-doar „pică” ceva…

Şi, auzi tu, e rudă cu ratonul! Ah, ratonul, care e american la origine. Păi, nu caută mereu „nevăstuicile” noastre să arate că sunt „înrudite” cu… diverse „relatives” americane? Sau să se înrudească… Şi dacă ar fi doar înrudirea! O, nu! Importantă e preluarea „reţetelor”! Că după aceea le aplică în purul stil românesc, asta e altă poveste. Acum, dacă ar fi să stăm strâmb şi să judecăm drept, e şi normal. În fond, de ce să nu preluăm metode gata verificate. Drept pentru care, „nevăstuica” (de fapt… „nevăstuicul”, că bărbaţii sunt în prima linie, nu-i aşa?) nu se mai mulţumeşte doar să stea la pândă la gura vizuinilor unde vrea să vâneze. A învăţat să pună acolo tot felul de… momeli. „Verzi” în caz că posibilele victime nu sunt la fel de „carnivore”!

Ah, şi încă un lucru! Nevăstuica” e un animal iute. Foarte iute. Până să-ţi dai seama ce intenţii are te-ai şi trezit cu dinţii ei în ceafă. Când e deja prea târziu…

Ce n-am prea înţeles din descrierea de pe acel site e chestia aceea cu „fără motiv.” Ei, na! Fără motiv! Asta o cred poate victimele!

Şi ar mai fi de spus, dar sunt convins că ştiţi şi voi mult mai multe…

Acum, n-o fi seria asta de articole „de specialitate” fabule sau povestiri alegorice. Sunt convins că voi cunoşteţi suficiente „povestiri”, mai mult sau mai puţin… alegorice!

Oricum, fiţi pe fază! „Nevăstuica” creştină e mereu… „pe fază.”

(va urma)

* BESTIÁR1, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale.

P.S. Îi mulţumesc lui Mihai Laczko pentru atenţionare referitoare la cartea lui Freeman, „Zoologia Împărăţiei”. Am citit-o, cu mulţi ani în urmă. N-am eu talentul lui Freeman, dar poate mai completez cu informaţii „grădina zoologică.” 😀

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Mioritice, Povestioare cu... mâlc, Simţul civic, Zâmbet sau rictus? și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la BESTIARUM EVANGELICUM (I) – Nevăstuica

  1. L.I. zice:

    io n-am prea inteles nimic din ce spui tu aici, dar poate pt ca nu-s genul care sa interactionez cu cei de la biserica. ca sunt oameni si oameni, stiu.
    sper ca vine si randul tau sa ne zici ce esti. 😀 : ))

    • marinelblaj zice:

      Ei, nu înţelegi! Mai gândeşte-te! Priveşte mai atent în jur… 😀 Poate că n-ai văzut „nevăstuici”, dar… urmează şi altele… 😉
      Cât mă priveşte pe mine, cum să spun eu ce sunt? Aş fi subiectiv! Spuneţi voi, cei care mă cunoaşteţi! 😀

  2. szromulus zice:

    Luca in cap 22 adauga un scurt pasaj despre descoperirea vanzatorului. Procedeul folosit de Isus a fost interesant(judecand doar dupa pasajul din Luca, fara corelatii cu alte pasaje), le spune ca unul dintre ei ii va vinde. Momentul psihologic merita atentie, merita pus sub lupa. Este un moment tensionat in care fiecare se autoanaliza, isi analiza colegii de grup sa vada oare cine e acela, oare eu, sau oare cine?

    Ai procedat cumva similar, mana vanzatorului este la aceasta masa, toti prietenii tai se intreaba oare io, oare io, sau e altu? Cine e ala? 😀

    • marinelblaj zice:

      Posibil, Romulus, posibil! Eu zic să aşteptăm şi continuarea… Că grădina-i mare…. 🙂

      • szromulus zice:

        Isus avea 100% dreptate in ce spunea, in schimb in viata noastra de multe ori suflam si in iaurt. Imi amintesc de un episod ce mi s-a intamplat acum, aproape 20 de ani, cineva ma trage la oparte si imi zice, tu cu ala vorbesti, cum iti permiti ca…. Parca i-am raspuns, discut cu ala, dar nu mananc din aceiasi troaca.

        Cand ne spui deschis cine e Iuda? 😀

      • marinelblaj zice:

        Ei, poftim! Păi, eu să spun? Vorba Domnului: „Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi?” 🙂

  3. Acele nevăstuici ucid, defapt, în temeiul unei fenomenologii a unei conştiinţe contra vieţii, o conştiinţă felonică* cu conexiune inversă faţă de viaţă, ucigînd fiindcă văd viaţă, ucid ceeace e viu şi mişcă, fiind o specie căreia nu îi place mişcarea duhovnicească, sînt nevăstuici care se tem de mişcarea bună, normală, productivă!

    *felonie – s.f. trădare, lipsă de loialitate; infidelitate.

  4. Pingback: BESTIARIUM EVANGELICUM (II) – Elefantul | cetatea de piatră

  5. Pingback: BESTIARUM EVANGELICUM (III) – Castorul | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s