BESTIARIUM EVANGELICUM (II) – Elefantul


Înainte de a vă povesti câte ceva despre „elefantul evanghelic”, îngăduiţi-mi câteva precizări.

Am primit în cursul zilei de ieri, când am publicat primul articol din această serie intitulată BESTIARUM EVANGELICUM, nu mai puţin de patru replici, sub diferite forme, replici care m-au pus pe gânduri. Fie au fost oameni care au crezut că mi s-a întâmplat ceva de am scris acel articol, fie oameni care s-au crezut vizaţi direct ori care au avut impresia că vizez pe cineva anume. Şi asta mi-a amintit o celebră anecdotă:

Soţul vine acasă foarte mândru, aruncă pe masa din bucătărie un ziar şi îi spune soţiei: „Draga mea, astăzi a scris despre mine în ziar!”
Soţia îl priveşte mirată de aşa o veste şi îl întreabă: „Despre tine? Ce să scrie despre tine? Unde? Ce articol?”
La care soţul despătureşte ziarul şi îi arată o ştire care suna aşa:

„Aglomeraţie mare în mijloacele de transport în comun. Astăzi, peste 30.000 de persoane au circulat cu autobuzele pe raza municipiului nostru doar între orele 13 şi 15 etc etc”

Mirată, soţia îl priveşte cu o figură nedumerită: „Şi unde vezi tu că scrie despre tine?”
„Păi, n-am plecat eu azi la ora 14 cu autobuzul în centru ca să plătesc abonamentele la telefoane?” a venit replica soţului, mândru nevoie mare.

Eh, cam aşa şi cu bietul meu articol… Acum, dacă vor exista oameni care să se simtă vizaţi, asta poate însemna două lucruri: că articolele sunt adevăruri, nu fantezii şi că ele îşi ating scopul, respectiv acela de a trezi reacţii. Ei, dacă asta va duce şi la o reevaluare a comportamentului celor ce se simt „cu musca pe căciulă”, atunci chiar că pot mulţumi Domnului că am făcut o treabă folositoare!

E drept, pot să ajung să fiu şi mai nesuferit de unii. Mă împac însă cu gândul că dacă se îndreaptă, atunci e obligatoriu să le treacă şi supărarea. Dacă nu, atunci e foarte probabil că nici până acum nu s-au omorât să mă iubească prea tare!

În orice caz, precizez încă o dată că articolele din această serie descriu caractere, nu persoane anume. Că în spatele acestor tipuri de caractere chiar se află persoane reale, asta ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Înţelegeţi acum de ce scriam la începutul articolului de ieri că, deşi este un pamflet, el trebuie tratat cu seriozitate?

 

Şi acum… despre ELEFANTUL EVANGHELIC

elefantul

 

 

 

 

 

foto

Vă veţi întreba, desigur, cum de am trecut de la un animal atât de mic, precum nevăstuica, la unul atât de mare ca elefantul. Ei bine, trebuie să precizez, nu aspectul fizic e cel avut în vedere, ci caracterul, comportamentul şi mai ales… năravurile. Aşadar…

„Elefantul evanghelic” e doar aparent greoi, asemenea celui din natură. Deşi pare că se mişcă încet, el acţionează bine gândit şi sigur. Vrea ceva anume? E în stare să doboare totul în cale. Şi Doamne fereşte să-i stai în cale!

Fiind mare, nu-l interesează lucrurile mici. Vrea lucruri (sau, mă rog, lucrări) pe măsură. Nu-i dai unui „elefant evanghelic” sarcina să aranjeze nişte… scobitori! Lui trebuie să-i oferi posibilitatea de a-şi arăta forţa! Lucrări mari, pe măsură, dacă nu vrei să-ţi demoleze biserica! Sau, să nu exagerăm, poate doar o lucrare anume…

Poate nu ştiaţi, dar elefantul nu-şi poate apleca prea mult capul, din cauza gâtului prea scurt şi gros. Pentru a ajunge la lucrurile de jos se foloseşte de trompă.
Ei, cam aşa stau lucrurile şi cu „elefantul evanghelic.” Nu-şi poate apleca deloc capul. Nu din cauza gâtului, ci din cauză că se crede prea mare. Sau din cauza mândriei. N-are trompă, dar are oameni de care se foloseşte pe post de trompă. Oameni care nu-şi dau seama sau acceptă, din motive doar de ei ştiute, să fie… trompe. Şi „elefantul evanghelic” se foloseşte de ei tot pentru lucrurile… de jos. „De jos” poate să însemne şi sub demnitatea sa. Cel puţin aşa apare în tratatele de specialitate după care s-a instruit.

O altă caracteristică a elefantului e aceea că e foarte ataşat de familie. Un lucru foarte bun, atât la elefantul din natură, cât şi la „elefantul evanghelic.” Dar… la acesta din urmă se poate vedea caracteristica de mai sus mai ales din faptul că el nu vede pe nimeni „mai grozav” decât cei din familia lui. Ah, sper că nu v-aţi gândit cumva la familia bisericii. Nu, ei îi văd grozavi doar pe cei pe care îi au, cum se spune, „în buletin.” Acum, e drept, uneori mai există, de exemplu, şi copii „adoptaţi.” Oricum, nu contează de care or fi, important e să-i vadă în poziţii bune şi sigure. Dacă e nevoie, de exemplu, de un lider într-o activitate anume, de un conducător sau realizator al unui plan important, nu contează că puiul de „elefant” e… paralel cu activitatea respectivă, dacă „elefantul evanghelic” vrea să-şi vadă puiul acolo, atunci ar fi bine acolo să-l pui. Pe pui. Sau, mă rog, altfel spus, pui puiul.
E drept, se prea poate ca din cauza nepriceperii puiul să producă pagube. Adică, se poate întâmpla ceva similar cu, imaginaţi-vă !, situaţia în care ceri unui elefant să-ţi aranjeze capacul unei bomboniere aflate într-o expoziţie cu cristaluri. E posibil să poată pune la loc capacul, dar cristalurile…

Se mai ştie că elefantul calcă (sau se sprijină când umblă) de fapt pe vârfurile degetelor. Ei, aici trebuie să fim foarte atenţi. Cam aşa e şi cu „elefantul evanghelic.” Are această capacitate de a se strecura. Şi, până să-ţi dai seama că el e de fapt elefant, tu, care l-ai crezut, de exemplu… un câine credincios, te trezeşti cu el în mijlocul sufrageriei. Pardon, al lucrării… De unde, pune-te şi scoate-l dacă mai poţi! Doar e… ditamai elefantul ! S-ar prea putea să vă păcăliţi în încercarea de a evita pătrunderea elefantului acolo unde nu e de dorit, trăgând cu urechea la eventuale tropăituri. Nici vorbă. Cum v-am spus, el ştie să umble pe vârful degetelor. Cel mai bine e să-l depistezi după trompa aceea despre care scriam mai sus. Sau, mă rog, trompele, căci „elefantul evanghelic” e inventiv şi cu totul deosebit de cel… clasic.

Ah, şi ar mai fi ceva! O ştiţi cu toţii. Memoria. Cunoaşteţi, cu siguranţă, expresia „memorie de elefant.” Iată un lucru de care trebuie ţinut cont. Şi… apriori şi a posteriori (ca să zicem aşa, mai cu preţiozitate!). Adică, e bine să ai în vedere că „elefantul evanghelic” îţi poate forţa mâna cu ceva ce ţine minte din lucruri petrecute anterior dorinţelor sale. Şi cum se ştie că pentru un elefant e floare la ureche să îndoaie un ditamai trunchiul de copac, mâna ta e ca un chibrit. Şi, apropo de memorie. Nu uitaţi că elefantul are urechile foarte mari. Drept pentru care poate auzi multe. Şi, dacă mai are şi memorie bună, cap mare, vă daţi seama ce de informaţii se pot acumula în timp. Dar de ce şi a posteriori? Păi, ia imaginaţi-vă ce înseamnă să te ţină minte un „elefant evanghelic” căruia nu i-ai făcut pe plac. Te ţine minte toată veşnicia! Şi trei zile după aceea!

 

Ar mai fi multe de spus dar, aşa cum scriam în articolul precedent, ştiţi şi voi mult mai multe despre „elefantul evanghelic.” Din păcate, în vreme ce populaţia elefanţilor naturali e în descreştere fiindcă sunt vânaţi pentru fildeşul colţilor, populaţia celor „evanghelici” pare a fi în creştere. Probabil fiindcă pe noi nu ne interesează colţii fiindcă pe ăştia îi cam avem toţi. Inclusiv subsemnatul, după cum se vede…

Ah, era să uit ceva foarte important: trompa elefantului e de fapt o prelungire a nasului acestora. În cazul „elefantului evanghelic” ar trebui ţinut cont de acest detaliu. Ca să înţelegem de ce îşi bagă aşa de uşor nasul peste tot…

P.S. După cum am scris în introducere, am reuşit deosebita „performanţă” să ating coarde sensibile unde nu am intenţionat. Am încercat să lămuresc lucrurile şi sper că am reuşit. Drept pentru care, revăzând fotografia folosită în cadrul acestui articol, fac precizarea că nu m-am gândit la vreun… quartet! Sper să nu-mi fi scăpat şi alte precizări preventive! 🙂

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Mioritice, Povestioare cu... mâlc, Simţul civic, Zâmbet sau rictus? și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la BESTIARIUM EVANGELICUM (II) – Elefantul

  1. felix1957 zice:

    Nu sunt sigur fiindca nu-i citesc dar ma duce gandul la cei de la Charlie Hebdo nu au inceput si ei asa mai subtil iar apoi sa se radicalizeze? !!! Sa te feresca Domnul sa ramai cu talentul (narav) asta in crestere, nu se stie niciodata cine se va simti lezat si sa te trezesti cu o Biblie sau altceva oferite altfel si altundeva de cum se procédeza normal…!

    • marinelblaj zice:

      E, asta ar fi culmea! Adică, să fie şi terorişti printre noi? 😀 Acum, ce-i drept, o Biblie primită e un lucru bun! Dar, vorba ta, Felician, să nu fie altceva! Mă şi gândesc cum aş rezolva problemele familiei dacă după aceea s-ar vinde blogul în 5 milioane de exemplare! 😀 Dar nu e cazul, te asigur!
      Oricum, reiterez cele scrise… „… pot să ajung să fiu şi mai nesuferit de unii. Mă împac însă cu gândul că dacă se îndreaptă, atunci e obligatoriu să le treacă şi supărarea. Dacă nu, atunci e foarte probabil că nici până acum nu s-au omorât să mă iubească prea tare!”

      • felix1957 zice:

        Atentie la ideea castigului sugerat de tine …vine el, nu zic nu, dar se pare ca numai dupa sacrificiul final !
        De-ti doresti singur moartea. ..ma abtin, de vrei sa nu ti-o doreasca alti… zic sa te abtii tu !
        Adevarat ca nu inteleg nici eu de ce este scris „nu cruta nuiua „…nu continuu, stii tu continuarea cand dupa modelele zilelor noastre merge si cu mangaieri !?
        Cand s-a gresit, atunci cand s-a scris citatul de mai sus sau azi cand trebuie pus in practica ?

      • marinelblaj zice:

        Mda, şi dacă va fi cu sacrificiu, asta e! Lucrurile de preţ costă! 🙂
        Cu siguranţă că nu s-a greşit când s-a scris. Dar, la fel de sigur se greşeşte azi, când, deşi trebuie, nu se foloseşte!

  2. Felician B. zice:

    Ieri se vehicula pe aici ca au trecut la un tiraj de 7 milioane …bani ,multi bani pe moartea celor 4 si totodata creste ura vertiginos !.
    Nu am scris comentariul cu o intentie de a-ti bloca demersul ,asta mi-a fost primul impuls si am facut-o,dar ma gandeam la un citat biblic ,”cica vom da seama pt orice cuvant nefolositor „,stiu ca baieti de la Charlie nu sunt prea dusi pe la biserica dar chiar nimeni sa nu-i avertizeze ca marseaza intr-o directie sfidatoare !!!
    In rest vorba ruseasca „numai inainte” ! Ce altceva as mai putea zice !

  3. Dragă Marinel, ai tu ce ai cu „coardele sensibile”, se cunoaşte că, la bază, eşti muzician. 🙂
    Feferitor la postările tale cu „animalele evanghelice”, memoria mea de elefant mă ajută să-mi aduc aminte de o fază, petrecută în urmă cu câţiva ani, tot pe bloguri. 🙂
    Nea Petrică Lascău se apucase să facă postări cu animale dintre cele mai scârboase: arici, broaşte, şerpi şi alte vieţuitoare cu sângele mai mult sau mai puţin rece. Evident, „evanghelice”.
    La puţin timp după aceea, s-a ales praful de biserica pe caro o păstorea. „Lighioanele” au rămas deoparte, în timp ce „oile” au mers după păstor.
    Tipul şi-a făcut o nouă echipă, adică o nouă biserică. Evident, vie şi aia. 🙂
    Postările tale vin după întâlnirea cu Conţac. Evident, întâmplător. 🙂
    Miriam Rothschild, o mare cercetătoare în domeniul entomologiei, a fost fotografiată de un mare artist, Michael Freeman, nu în faţa microscopului, cum ar fi fost cazul, ci înconjurată de câinii ei, care o relaxau şi o făceau mai… fotogenică.
    Dacă pe tine te relaxează să scrii despre bestiarium, nu e nicio problemă, dar există riscul ca lumea din afară să creadă că trăieşti în junglă şi nu în biserică. 🙂
    Postările tale sunt mai mult behavioriste, decât medievale.
    Cu alte cuvinte, psihologia comportamentală, atenţia pentru mediu şi plasarea „animalului evanghelic” în arealul său dau materialelor tale un aer modern.
    Problema este unde te plasezi cu obiectivul, pentru că pericole există la tot pasul.

    • marinelblaj zice:

      Deci (că aşa-i românul, concluziv din naştere 😀 ), să le luăm pe rând:
      – cum am spus, ideea de a scrie acest serial are intenţii terapeutice. Sper, şi efecte…
      – nu am fost influenţat de altceva decât de experienţele şi observaţiile proprii.
      – apariţia lor după evenimentul menţionat de tine e absolut întâmplătoare.
      – bestiarum-ul e populat şi de „animale” cu caractere pozitive; nu le-a venit încă rândul, dar… răbdare.
      – lumea din afară citeşte şi alte lucruri pe care le scriu despre biserică, nu doar cele critice, aşa că doar cei ce VOR să se oprească numai la aceste articole vor gândi chestia cu jungla. În timp, de la unii am auzit că mă cred deja în Ceruri. Fiecare cu „secvenţa” lui…
      – nu sunt deloc „relaxat” scriind aşa ceva. Aş zice că dimpotrivă…
      Totuşi, apreciez sfaturile primite. Mi-am pus deja un antitero la poarta blocului 😀

  4. Dragă Marinel, nu ţi-am dat sfaturi. Am făcut câteva consideraţii la postările tale.
    Lumea din afară de care pomeneşti te citeşte mai ales pe facebook. Când spun „din afară”, mă gândesc la ortodocşi. În general, ei nu vorbesc despre biserica lor ca despre un soi de junglă. Noi şi aşa apărem nişte ciudaţi în ochii multora, aşa încât constatarea mea la asta făcea trimitere.
    Da, poate că „relaxat” nu e cuvântul potrivit. Aş spune, mai degrabă, amuzat.
    Trebuie să recunosc că alăturarea celor două cuvinte, „animal” şi „evanghelic”, mă fac să urmăresc safariul de la distanţă, cu un uşor fior de teamă. Nu atât de răgetul leului, cât de enorma balegă a elefantului. 🙂

    • marinelblaj zice:

      Mda! Dar îţi dai seama ce ieşea dacă nu precizam că Bestiarum-ul despre care scriu e unul anume şi îl luam la general? Nu-mi sărea BOR-ul în cap? Mai ales că din direcţia aia identificarea cu exemplarele descrise era şi mai facilă 😀
      Şi-apoi, şi-aşa stăteam şi mă gândeam dacă să mai perseverez cu blogul sau să-l închid. Poate primesc un „semn”… 😀

  5. cungurean zice:

    S-a omis faptul că elefantului îi este foarte teamă de soricei :D. Nu oricare, ci aceia de biblioteca :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s