Dacă tot încearcă prietenul meu, Răsvan, să dezlege misterele vindecărilor… miraculos de obişnuite, m-am gândit să vă ofer câteva dintre ingredientele „succesurilor” noilor mişcări carismatice din România. Sunt multe, dar câteva merită băgate în seamă:
- Transfuzia. Definiţia din DEX: TRANSFÚZIE, transfuzii, s. f. Administrare pe cale intravenoasă a unei cantități de sânge, proaspăt sau conservat, recoltat de la un donator. – Din fr. transfusion.
N-am ştiut că se poate practica şi „transfuzia cu Duhul Sfânt.” În Biblie citesc peste tot că oamenii au primit ori s-au umplut de Duhul Sfânt. E drept, Petru şi Ioan puneau mâinile peste oameni şi aceştia primeau Duhul Sfânt. Dar ei erau apostoli. Sau, cumva, asistăm la o „apostolie” generalizată? Ei, nu-i chiar aşa. Unii au descoperit că se poate face prin… transfuzie! I-au dat şi un nume: „Fire Tunnel” – Tunelul de foc. Doamne, numai aveţi grijă… să nu vă ardeţi!
Aici aveţi modelul…
Iar aici implantarea mioritică…
Vă veţi întreba ce este acel Kundalini, din titlul afişat în stânga sus pe filmuleţ. Dacă vreţi să vă lămuriţi cât de cât, citiţi aici…
- Hoax-ul. Ce e chestia asta? Definiţia uzuală este de „fals fabricat în mod deliberat şi propagat ulterior ca adevăr.” Etimologic, conform filologului Robert Nares, vine de la hocus-pocus. Acum, să nu-mi cereţi să vă explic şi ce înseamnă hocus-pocus. Ce are a face hoax-ul cu noile mişcări carismatice? Păi, are! Undeva, cineva face o „minune.” O vindecare. O mulţime de oameni se grăbesc să propage „minunea” şi… gata hoax-ul.
Cam ca în filmuleţul de mai jos, în care unui bărbat i se întâmplă minunea de a-i creşte instantaneu o măsea. Şi nu una oarecare. De aur! Mă rog, măcar de-ar fi aia de minte!
- Vorbirea directă. Aici nu-i nevoie de definiţii. În opinia mea, după ce veţi viziona clipul ilustrativ, e nevoie de altceva…
Sunt unii oameni care spun că s-au săturat de şabloanele din bisericile tradiţionale (era să spun „învechite”, cum le place lor să le definească). Au trecut la un alt fel de vorbire. Mai simplă. Fără „fasoane” şi filozofii. Vrei vindecare? Ia vindecare! Vrei belşug? Ia belşug! Isus a luat toate bolile asupra Lui, aşa că, termină cu boala! Isus a fost sărac pentru ca tu să fii bogat. Simplu, nu? Şi direct. Cam ca în finalul mesajului din filmuleţul de mai jos. E drept, din el reies şi alte amănunte nu foarte onorante, cum ar fi şcolirea mioritică pe plaiuri americane, viziunea… vizând vizionarea viziunii unui vest românesc după modelul… vestului sălbatic şi alte cele… Mai grave!
Cum spuneam, ce altă vorbire mai directă decât în finalul filmuleţului mai vreţi? Nu zice şi Domnul că e mai ferice să dai decât să primeşti. Acum, asta o fi pentru protagonistul filmuleţului.
Or fi ai noştri mai evrei şi citesc de la dreapta la stânga, adică „mai bine să primeşti decât să dai”?
Ah! Veţi spune că am uitat carisma! Păi, nu-i destulă în ce aţi văzut până aici?
cetatea de piatră 
Mulţumesc pentru filmuleţele de 4 minute. Ştiai tu că nu rezist mai mult şi că mă carismez. 🙂
Dacă te loveşte unul peste obraz, întoarce-i şi prostata. 🙂
Ei, ce, ţie ţi-ar strica un pic de carismă? Că şi-aşa le stai unora în gât! 😀
Dar dacă lovitura se petrece invers? 😀
Ca sa ma exprim frumos, eu am ramas sidefata la sageata aia. Daca avea una adevarata?
Marinel, nu vroiai sa ma crezi ca bisericile carismatice raspund exact problemelor unde bisericile evanghelice clasice falimenteaza 😀
Uite ce zic pe adoram.ro
„Biserica Crestina Adoram este chemata sa aduca lumina si adevar oamenilor care nu sunt mantuiti, in primul rand in comunitatea din care facem parte. Ne orientam si catre oamenii care desi nascuti din nou, nu traiesc o viata spirituala de biruinta, ci de infranti.
Scopul bisericii noastre este ca fiecare membru sa traiasca o viata de inchinare reala si personala lui Dumnezeu, atat la biserica cat si acasa. Urmarim o partasie sincera intre noi, intelegerea nevoilor si sprijinirea atat in domeniu spiritual cat si material a membrilor. Urmarim ucenicizarea fiecarui membru, astfel incat fiecare sa traiasca o viata cat mai asemenatoare cu a lui Isus. Un scop declarat al echipei de conducere este slujirea oamenilor si nu invers. Pana la urma, toate converg spre o tinta: capacitatea de evanghelizare a fiecaruia din biserica. Oricare membru din biserica trebuie sa aiba capacitatea sa aduca alti oameni la mantuire.”
Sounds good 😀 .
Yeah, sounds good… but looks bad! 😀
Chiar looks bad 🙂 . De cand vad ce ofera „concurenta”, incep sa ma simt binecuvantat in bisericile Clujene 🙂 . Sigur, exista, uneori, prea multa rigiditate si faptul ca toti ne masuram si ne raportam unii la altii doar prin prisma ratingului profesiilor pe care le practicam, a masinilor pe care le conducem, dar totusi pot vedea saptamanal oameni ca Beni Faragau si pot simti frumusetea Cuvantului explicat de oameni care si-au dedicat viata studiului doar din dragoste pentru El si nu din alte interese.
Să mă explic: spune-mi care conducător de biserică nu declară aceleaşi lucruri? Dar de la declaraţii până la realitate… O, dacă ar cunoaşte enoriaşii conturile acestor „mărinimoşi” sprijinitori materiali… 😦
Marei gradina domnului lumii acesteia! Mustrai Doamne si iesile inainte!
Marinel draga, doresc si ma rog ca Dumnezeul Cel adevarat si puternic sa te tina pe baricada, ca nu este usor sa fi in rindul intai de bataie.
Vorbind despre bisericile evanghelice cu o colega, mi-a mărturisit ceva ciudat, era ciudat că pentru mine nu era nimic deosebit (mă așteptam să i se pară ciudat rugăciunea comună, sau alte lucruri legate de predică, sau cântare). Mi-a zis ca a fost o dată într-o biserica penticostală, și că totul i s-a părut ok până când cei din față i-au îndemnat pe enoriași să se țină de mâini, unii cu ceilalți, de altfel din bun simț a luat și ea parte la acest „lanț uman”. Dar ea a reclamat într-un fel acest gest, motivând că nu este potrivit „să schimbi energii cu oricine, mai ales cu cei necunoscuți”. Stând și analizând toată nebunia din zilele noastre, cu tunele de foc, măsele de aur și altele, îi dau dreptate colegei mele. Poate că la prima vedere sună ezoteric toată treaba cu energii și forțe, dar dacă l-am traduce în limbajul nostru biblic ar fi aceleași duhuri cu care Domnul Isus și apostolii au avut treabă. Nu vi se pare ciudat, că toate treaba cu vindecările și duhurile acestea care intră în oameni, dă cu ei de pământ, îi face să tremure și alte grozăvii, țin de faptul că tu crezi în cel care pune mâna peste tine, și că astfel lași credința în Dumnezeu deoparte, lăsând loc altor „energii” în tine ? Îmi pun și eu aceiași problemă ca și colega mea. De ce să las pe cineva pe care nu îl cunosc, să pună mâinile peste mine? Doar de dragul de a tremura și a cădea pe jos, în șocuri anafilactice? Când Dumnezeul meu este suveran, când domnește în viața mea, pentru ce am nevoie să vină cineva, să bată la ușa inimii mele să-mi zică : Trebuie să treci prin tunelul de foc ? Prietene sau vrășmașe, Domnul să te judece, eu îți zic că toată viața omului este un tunel de foc, în care dacă nu lași pe Dumnezeu să stea cu mâna pe tine, te pierzi prin nebuniile pământului, nu mai vreau alte tunele, alte mâini peste mine, pentru că eu știu ce „mâini” au fost peste mine atunci când am umblat fără Isus. Legat de aceste stări de rău după ce se pune mâinile peste ei, vă pot mărturisi că am participat la un studiu biblic la o adunare carismatică, invitat fiind de un frate din biserica la care merg. Lucrurile au fost bune, ziditoare pentru că eram cam de toate confesiunile evanghelice, astfel s-a produs un schimb de idei bun, sănătos, biblic. Dar astea nu au ținut mult pentru că un bătrân a deturnat întregul studiu, povestindu-ne multele sale experiențe carismatice, iar la final s-a repezit la un bătrân gârbov credincios, a pus mâinile peste el pentru vindecare. Am ajuns acasă și foarte frământat am fost, nu am avut liniște, în toiul nopții m-am trezit cu dureri de cap, dimineața aceleași dureri, pe care nu le mai avusesem niciodată și care au durat până când am ajuns la servici și m-am rugat cu frații. Domnul să aibă milă!
Cosmin, am scos în evidenţă comentariul tău fiindcă el exprimă, în fond, o experienţă demnă de luat în seamă, poate tocmai fiindcă e relatată atât de simplu şi direct. M-aş bucura să povesteşti asta şi la întâlnirea de tineret în care vom discuta despre subiectul acesta!
zice in mare bine cungurean, insa asta nu inseamna ca in ziua de azi nu mai sunt oameni posedati de duhuri care au nevoie de eliberare. stiu ca bis bapti nu practica asa ceva, insa cea penti, da. cred ca stiti ca si bis orto si catolica practica de asemenea.
ce i drept, la carismatici se face abuz; la ei nu doar se elibereaza, ci se si primeste, din pacate.
si de ce ma rog ti se pare ciudata rugaciunea comuna, cungurean? eu momentan merg (nu regulat) la o bis bapti, ca i f aproape de mine si n am chef sa ma trambalez pe nush unde, dar unul din lucrurile care nu mi place e timpul de rugaciune, modul cum se desfasoara.
Eu nu m-am referit că pentru mine este ciudată, eu am zis că pentru un om care nu a mai luat parte la o asemenea rugăciune (cazul colegei mele) poate părea ciudat mai ales când vi din mediul ortodox în care doar preotul se aude în biserică rugându-se. Iar în comentariul meu nu am zis nimic despre duhuri, eu am vorbit despre vindecare. Acel bătrân era un om de vreo 70 de ani care avea o cocoașa, era un om credincios, fie penticostal fie baptist, nu știu exact. Voiam să subliniez că acel om, poate a trăit toată viața cu acel handicap și toată viața s-a rugat la Dumnezeu să-l vindece, dar asta nu s-a întâmplat. Ceea ce nu s-a întâmplat nici când acel om a pus mâinile peste el împreună cu ceilalți.
Marinel,
Eu adesea comentez/pledez pe blogurile evanghelice romanesti (apparent) in favoarea celor crticicati de tine si altii si adesea reiese (pt cei care nu ma cunosc) cum ca eu fac parte din gruparile criticate. Adevarul este ca nu fac parte deloc nici nu ma identific cu ei–ma rog, poate cu unii, da. Da, recunosc ca eu consider miscarile din Toronto si Pensecola ca fiind autentice (dar asta nu inseamna ca neg ca aceste miscari nu au si probleme sau ca nu au luat.o si razna poate–eu nu le urmaresc pasii, dar stiu ca au avut si au si multa roada buna). Cred ca ce combat eu mai mult decat orice pe aceste bloguri este atitudinea noastra romaneasca conservatoire/traditionala care da cu piatra/tarana in noile miscari cu atitudinea ca si cum la bisericile traditionale ar fi bine mersi. Direct sau indirect strigatul vostru este: „Ramaneti la noi!” „Noi suntem cei cu credinta adevarata, etc!” ca si cum la noi ar fi miere si migdale, iar in tabara cealalta este otrava. Adevarul (zic eu ) este altul–in Bisericile tradionale cei mai multi mor si cad morti in pustia traditionalista/legalista de ani de zile. Oamenii care vor sa scape de aceasta moarte spirituala apuca lumea si nu intodeauna ajung pa maini mai bune facand asa, dar vorba leprosilor; „daca ramanem in tabara, murim; hai mai bine sa ne riscam viata si sa mergem in tabara sirienilor… poate poate.” (un pic parafrazat). In mare parte (daca suntem sinceri), nu ai prea mult de pierdut plecand din bisericile traditionale si nu spun ca ai foarte mult de castigat nici plecand dincolo; dar, sunt si oameni care pleaca pt ca vor schimabre si cauta autenticul, iar asta mai niciodata nu reiese din postarile/comentarile evanghelicilor care condamna „modernismul”. Eu iti spun ca e la fel de gresit sa afirmi ca supranaturalul a apartinut numai primului secol de crestinism ca atunci cand unii afirma ca traiesc raiul pe pamant acum si aici 24/24. Doar ca noi cu erezia cesationista ne.am obisnuit si am crescut cu ea si nu ni se pare gresita sau eretica. Dar gandeste.te doar la acest aspect: daca penti au dreptate, baptistii sunt eretici; daca invers, penti sunt. Totusi ambele tabere se accepta reciproc pt ca ambele sunt mai de mult pe planeta si ambele vaneaza pe cei noi pt abateri, dar nu ii acccepta, ci le da staut de eretici. Adevarul este undeva la mijloc–si noua azi ni s.a dat sa (de)gustam acum si aici din puterile veacului viitor asa cum a gustat si Biserica primara, iar la venirea Imparatiei vom „manca” pe saturate. Cred ca minimul trebuie sa fim consecventi in a judeca lucrurile cu aceasi masura.
Val, nu ştiu cum se văd lucrurile de prin Colorado (dacă nu mă înşel!), dar aş vrea să îţi aloci puţin timp şi să răsfoieşti puţin acest blog al meu ca să vezi că nu sunt dintre cei care apără aiurea ce se petrece în bisericile aşa-zis tradiţionale sau conservatoare, şi nici dintre cei care dau aiurea cu piatra (mie nu mi se pare că e vorba chiar de dat cu pietre!)
Dacă ţi-am lăsat cumva impresia că văd subiectiv lucrurile, m-aş bucura să te pot invita la biserica al cărei membru sunt, să auzi şi să vezi ce se petrece acolo şi, în felul acesta să-ţi dai seama că nu peste tot se stă cu capul în nisip!
Nu sunt de acord nici cu ideea că „nu ai prea mult de pierdut plecând din bisericile tradiţionale.” M-aş bucura să-ţi pot pune la dispoziţie opiniile unora care au plecat în vremuri mai dificile din biserica noastră spre „meleaguri mai însorite” (a se înţelege biserici mai… altfel) şi care revin dezamăgiţi fiindcă n-au găsit acolo decât… spectacol. E drept, de multe ori mai „elaborat” decât ce se întâmplă în bisericile vechi, dar tot spectacol.
Am auzit de multe ori prostia care spune că „viaţa creştină e o aventură cu Isus.” Nu ştiu cum s-ar justifica o asemenea aberaţie câtă vreme nu-l văd pe creştin un… aventurier. Acel „prin credinţă” nu înseamnă să te repezi orbeşte, precum coţofana, la tot ce străluceşte!
Acum, e drept, generaţiile se schimbă. Proporţia de persoane care preferă un Jesus cool, prietenul cu care se poate bea şi o bere, Jesus freak etc este în creştere în această generaţie, la fel cum, cu puţin timp în urmă predominant era acel Isus care stă şi bate la uşă ca un milog, roz şi frumuşel… Superficialitatea generaţiilor este în creştere şi asta se vede şi în abordarea relaţiei cu divinitatea. Mai grav este că la o asemenea generaţie e suficient o mână de oameni mai abili, buni mânuitori ai teologiei, ca să ducă pe aiurea o mulţime de oameni. Multe de spus pe marginea ideilor exprimate de tine. Cu precădere acea discuţie pe marginea cesaţionism vs.continuaţionism, arminian vs. calvinist (apropo, eu mă recomand ca fiind… „calminian”), dar pe marginea acestora se discută şi se va discuta până la sfârşitul vremurilor. Uite, eu sunt beneficiar (să zic aşa) a două mari minuni în familie (două cancere biruite!) dar condamn oricând transformarea minunilor în spectacol cotidian (iarăşi multe de discutat!).
Uite, la concret: să presupunem că aş accepta minunea apariţiei unei măsele proaspete în gura unuia. Dar nu ţi se pare un spectacol de prost gust faptul că a trebuit neapărat să fie… de aur? Domnul Isus ar trebui să fie invidios în acest caz că atunci când l-a vindecat pe olog nu l-a transformat şi în câştigător de olimpiadă! 😀
Ce am vrut sa spun in comentariul de mai sus intr.o singura propozitie este ca nu e mai bine nici acolo nici acolo…. desi cam asta striga fiecare tabara–-la noi e adevarata pocainta, credinta etc… Tare as vrea sa se puna pe bloguri clipuri din sedintele de comitet/adunarile generale, etc ale aruncatorilor de noroi..Sunt curios ce ar crede publicul despre credinta lor dupa vizionarea de un astfel de clip bine selectat 🙂
Cred ca problema e ca adesea luptele se dau in sensul de conservator/tradionalist vs liberal/postmodernist. De ce este o problema? Pt ca ne luptam pt nevolori–astea nu sunt valori biblice. Valorile biblie sunt roadele si darurile Duhului, sfintenia si lepadarea de sine, etc.. Aceste valori sunt (ne)predicate/(ne)practicate in ambele tabere. Lupta noastrea pare sa fie mai mult pentru/impotriva stilurilor fie de inchinare fie de mai stiu eu ce. Importanta e esenta–traim sau nu pt Cristos? Am renunat sau nu la lume? etc, etc…
Restul sunt chestii cosmetic (nu chiar, dar intelegi ce vrei sa zic). Nici apostolii intre ei nu au facut toate la fel si nu au fost nici fara greseala, dar s.au ingaduit unii pe altii. Cred ca Richard W. a fost un model de intelepciune in privinta asta pt noi pt ca nu a facut deosebire intre credinciosi (cu siguranta a avut preferintele lui–toti putem avea asta fara sa pacatuim), dar nu a denigrad pe baza culorii, stiluilui, etc…sa nu mai zic pe baza speculatilor/presupunerilor…
Pai eu zic fiecare sa-si vada de proprietatea lui si-atunci totul e OKAY. Cata vreme ei nu calca proprietatea mea ,eu nu o calc pe a lor. Ori cand astia vin pe proprietatea ta si-ti fac propuneri dinastea atunci e normal sa te aperi. Ei bine carismaticii vaneaza adolescentii si tinerii(care tineri si adolescenti au ca parinti traditionalisti) nostrii. Adica ne calca proprietatea. 🙂 Ori aici fiecare parinte trebuie sa scoata arma din dotare si sa se apere. Marinel Blaj e casatorit si are copii. Paul Morar la fel. La fel si altii. Asa ca daca carismaticii au tupeul de a se lega de noi, sa se astepte pentru o riposta de masura ca doar nu cred ei ca le vom da copiii fara lupta( eu unul pot demonstra ca ceea ce fac ei e marketing care sa prinda la prosti).
Altfel, eu nu-mi fac griji. Tot ce trebuie sa faca traditionalistii e o buna politica de marketing si i-au nenorocit pe carismatici. Care politica vad ca intarzie sa apara.Propunerea lui Szromulus era buna precum si propunerea lui Neil Postman.
Adrian, tu ai dreptate. Până la un punct… Oricât ar părea de dur spus, atâta vreme cât spui „fiecare să-şi vadă de treaba lui” înseamnă într-un fel o aprobare tacită a pătrunderii a tot felul de „aberaţii religioase”. Iată, la biserica noastră, de aproximativ un an de zile, alături de un pastor care înţelege evoluţia lucrurilor (dar care nu vrea să i se vândă!) ne străduim să dăm la o parte… „amorţeala.” Rezultatul? Cred că suntem una dintre cele mai bune şi sănătoase alternative la toate aceste aiureli mistice de prin alte locuri, pentru tineri. N-aş reduce totul la marketing, sau cel puţin nu un marketing necălăuzit de Duhul. Sunt lucruri care trebuie curăţate, automatisme care trebuie abandonate, standarde omeneşti ce trebuie reconsiderate, inerţii ce trebuie uitate şi, mai ales, revenirea la o propovăduire a Cuvântului scoasă din dogmele rigide, fără afectarea conţinutului. Într-un fel, cam tot marketing, doar că unul biblic…
Marinelblaj.
Nu putem interzice RAUL 🙂 Mai mult, avem nevoie de exemple negative. Cum poti sa explici cuiva ce este rau daca nu ai un exemplu practic?
Monopolul e periculos atat in sfera economica cat si in cea religioasa. De aceea, chiar daca nu-mi plac Adoramii si Barbosii, totusi ei trebuie sa existe pe proprietatea lor. Desigur ca daca incearca sa patrunda in adunarile noastre astfel de lucruri, noi trebuie sa le dam afara. Dar daca nu patrund, atunci nu e o problema. Repet inca odata. Avem nevoie de exemple negative. Tu ai putea sa spui ca invatatura ta e sanatoasa. Iar intrebarea mea ar fi urmatoare: In comparatie cu ce e sanatoasa? Daca nu ai nici o comparatie , cum poti spune ca ceea ce predici tu e bine sau nu. Si nu poti face referire doar la biblie deoarece ai nevoie de un exemplu practic. Ei bine asta-i rolul ADoramului. Sa fie un exemplu de asa ceva nu se face. 🙂 Ai nevoie si de astfel de exemple. 🙂
Sa punctez un pic la ce mi.ai raspuns tu: chestii de prost gust se gasesc peste tot. oameni care au plecat si s.au intors dezamagiti, la fel. Biserica ta buna nu o contest, dar nici tu sa nu contesti biserica mea buna ;)….Aiureli se spun peste tot. Sigur, nu peste nu toate astea peste tot in aceasi masura.. Se intampla si opusul.
Corect. Fiecare sa-si vada de proprietatea lui.
Trebuie înțeles un mesaj clar al Domnului Isus ” Pocăiți-vă „. Domnul Isus a luptat împotriva păcatului și încă luptă dar de data asta prin intermediul Duhului Sfânt și al Bisericii. Iar eu mă întreb : Cum luptă o adunare carismatică împotriva păcatului, în momentul în care Cuvântul lui Dumnezeu revelat și scris este tot mai neglijat, tot mai deformat, ba mai mult nu mai este considerat suficient? Cuvântul este considerat sabia Duhului, care taie în inima omului și îl conștientizează asupra păcatului, ca în cele din urmă acesta să se pocăiască. Dacă nu au nevoie de armă, înseamnă că nu sunt conștienți de războiul împotriva păcatului, înseamnă că și-a pierdut scopul și apartenența, ceea ce este grav, pentru că Domnul Isus a spus că cine nu este cu El, este împotriva Lui. Legat de principiul „Fiecare sa-și vadă de proprietatea lui.”, lăsați-mă să nu fiu de acord cu el. Domnul Isus când a văzut pe farisei că interpretează greșit scrierile și învățăturile, i-a acuzat direct, i-a înfruntat, nu a fost deloc nepăsător, toate astea pentru că în joc era onoarea Tatălui pe care Isus îl reprezenta pe pământ. Asemenea Domnului Isus, apostolii au dus o permanentă luptă pentru apărarea evangheliei și au apărat-o până la moarte. Iar acum în zilele noastre moderne și pline de zăpăcială, să tăcem ? Să fim muți, să fim asociați și noi cu ei, prin faptul că nu luăm atitudine la aberațiile lor? Să vină omul simplu și păcătos să-L caute pe Isus și să găsească „urmașii lui Isus” în convulsii pe podea, fără rugăciuni de pocăință, nefolosind scripturile, sau folosindu-le greșit, instaurând împărăția lui Dumnezeu pe pământ și multe alte erezii?
@”Fiecare sa-si vada de proprietatea lui.” Da si nu. As inclina sa am mici obliectii legat de „proprietate”. Biserica lui Cristos este proprietatea Celui care a creat-o, adica a lui Isus Cristos. Nu prea avem proprietati pe acest domeniu, desi, probabil, ne-ar place.
Exista doua aspecte care merita luate in discutie, forma si continutul. Forma de inchinare inregistreaza o gama foarte diversa de manifestari. Astfel ca se pot doar stabili niste limite de bun simt. La nivel de continut problema este mult mai complexa. Aici nu ma refer la continutul formei de manifestare, ci la continutul spiritual. Totusi a transforma biserica in discoteca, mi se pare off limits.
Paul aduce multe argumente pe siteul lui „vegheaza.com” legat de niste aspecte pe care societatea romaneasca nu le cunoaste deloc. Pentru noi, romanii, conceptele de New Age, Kundalini, etc nu ne sunt cunoscute, astfel ca tendinta (la prima vedere) este de a nega existenta lor, de a minimaliza problematica. Religiile orientale au dezvoltat de-alungul mileniilor tot fel de tehnici spirituale care deschid niste porti foarte interesante spre un univers spiritual, nebanuit. Reactia de baza a necunoscatorilor este negare. Nu stiu daca este o reactie tocmai inteligenta. Odata cu penetrarea occidentului cu tehnicile orientale, acestea au luat o forma mult mai „digerabila”. Odata ce aceste tehnici au devenit un lucru „lipsit” de primejdie, au aparut si adepti(in randurile crestinilor) care sa le imbratiseze si sa le introduca sub o „forma evanghelica” in biserici. Procesul nu a fost unul imediat, ci unul lent ca sa permita acomodarea, astfel incat elementul de primejdie sa dispara. In fond primejdia a ramas, doar eticheta de „periculos” a disparut.
UK, spre exemplu este impanzita de o gama larga si foarte diversa de miscari, care unele se autointituleaza religii. Spre exemplu biserica scientologica, este o forma de spiritualitate adusa la nivel de stiinta. Tehnicile spirituale vechi au fost imbracate in concepte psihologice de ultima ora. S-a creat o mixtura intre psihologie si paranormal. Majoritatea crestinilor nu fac diferenta si nu inteleg substraturile acestor miscari, in consecinta le neaga, le minimizeaza aportul. Notiunea de subconstient este folosita ca o poarta spre o lume spirituala periculoasa. Acest concept este foarte complex si greu de definit, cercetarile nu au ajuns sa stabileasca o formula exacta. Astfel s-a ajuns sa i se dea o directie improprie care sa permita creerea unei punti dintre psihologie si tehnicile spirituale orientale.
Cum spunea si Marinel, „eu sunt beneficiar (să zic aşa) a două mari minuni în familie (două cancere biruite!) dar condamn oricând transformarea minunilor în spectacol cotidian” – sunt complet de acord ca Dumnezeu face minuni, dar atunci cand sesiunile de vindecare se transforma in show-uri lucrurile sunt off limits. Relatia cu Dumnezeu este o minune in sine, o minune pe care o traim fiecare, care l-am acceptat in vietile noastre. Ni s-a oferit privilegiul de a fi temple ale Duhului Sfant, sa fim calauziti de Duhul Sfant, sa putem sa invingem puterea pacatului, sa intelegem Sfintele Scripturi. Toate astea sunt miracole create de Domnul Isus, dar nu sunt spectacole la scena deschisa.
MA refer la adunarea ta, familia ta, Szromulus. 🙂 Ca sa nu mai existe confuzii. Aici poti face ce vrei tu. In cadrul adunarii tale poti sa faci orice fel de inchinare doresti tu ori aici nu trebuie lasati carismaticii sa patrunda si e datoria ta, a mea a lui Marinel, a lui Paul, a lui Cosmin sa ne aparam aceasta proprietate. Desigur, ca in momentul in care murim o sa facem un transfer de proprietate inapoi la Isus dar pana atunci, noi suntem proprietarii. Ori carismaticii iti racoleaza tinerii tai cu FUN and Entertaiment. Ceea ce nu se accepta. Tot odata nu se accepta atmosfera de disco in bisericile noastre. Aici din nou trebuie sa fim clari. APoi nu se accepta icoane si idoli. Cred ca aici esti deacord cu mine.
Acuma urmeaza partea a doua. Nu avem voie sa intram in biserica ortodoxa si sa le spunem sa-si dea jos crucile. Asta e deja calcarea proprietatii. Desigur, de la pupitrele din bisericile noastre putem spune ca asa ceva e idolatrie dar nu avem voie sa intram pe proprietatea lor si sa spunem asa ceva. La fel si cu carismaticii.
SI pe de-o parte nici nu e bine sa facem treaba asta. De ce? Dupa cum am mentionat mai sus: avem nevoie de exemple negative. Ca sa spui cuiva ca nu-i bine sa furi trebuie sa-i arati ce-i ala hot.
De aia am mentionat ca fiecare sa-si vada de proprietatea lui( a nu se confunda cu treaba lui).
Acum am inteles 🙂
În mare parte, îţi dau dreptate. Dar… cum scoţi în evidenţă exemplele negative? Iată, eu o fac prin intermediul acestui blog, prin acţiunile din biserica noastră… Că doar nu m-am dus la Adoram să le strig „Ereticilor!”
Cât priveşte chestia cu fiecare să-şi vadă de treaba lui şi apropo de limbajul de lemn, îmi amintesc (ca să vă elimin puţin încruntătura 🙂 ) cum am motivat pe vremuri solicitarea făcută cuiva de a nu mai folosi expresia „fiecare să-şi facă treaba în dreptul lui.” I-am spus atunci că e ok dacă adaugă „dar să fie atent să nu calce în ea.” 😀
Dar… cum scoţi în evidenţă exemplele negative?
Pai te uiti la ei, si le observi comportamentul si apoi publici pe blog. 🙂 Dar ca sa te poti uita la ei, astia trebuie sa existe. 🙂 Daca le interzici existenta sau daca scrii cu prea multa inversunare impotriva lor 🙂 atunci s-ar putea ca tu sa fii considerat drept agresor. 🙂
Ca sa nu mai vorbesc ca exista o vorba in marketing 🙂 : Nu exista reclama negativa sau pozitiva. Exista doar reclama. Sa fim atenti sa nu le facem reclama deoarece carismaticii profita de greselile noastre.
Mai exista inca un lucru. Guest posturi in care tinerii tai sa ia pozitie impotriva carismaticilor. It helps a lot.
Suntem totusi in era moderna si conteaza si cum arata cel care spune treburile astea.
Asta e de fapt secretul cu care carismaticii si Barbosii castiga.
Sa-ti dau un exemplu in biserica mea. Era anul 2008. Proaspat botezat(am venit din lume.Dar chiar in lume fiind, nu am baut,fumat sau mers la disco) am fost invitat de cativa tineri din biserica mea la o biserica din Alba Iulia. Era una mai liberala, mai carismatica. Acolo a cantat muzica rock-crestin. Sareau toti in sus ca niste nebuni. M-am speriat de numa numa. Apoi m-au dus la un concert DECEAN dupa biserica. Tot asa era cu sarituri in aer si zbieraturi. Iara nu mi-o placut.
Ei bine intre tinerii din bserica noastra care a venit cu mine era unul care se vedea ca-i influenta pe ceilalti. Individul era musculos(ca mine de altfel) si cam el era ALFA MALE prin biserica noastra.I-am spus ca nu-mi place inchinarea asta si ca nu e nici o diferenta intre ce era acolo si ce era in lume.
Iar acuma vine smecheria. I-am spus sa treaca in masina si ca plecam acasa. Nici nu i-am lasat sa stea la tot concertul DECEAN. 5 minute si apoi i-am scos afara. EL avea 19 ani, eu 24. Ei bine cand a vazut omul ca e serios el s-a mirat. Apoi a inceput sa spun hai ma nu fi legalist in timp ce m-a atins cu pumnul in umar(un fel de salut modern intre baieti banuiesc). Ghinion pentru el ca inainte sa ma pocaiesc am practicat artele martiale gen UFC(adica de tot inclusiv judo, ju-jitsu, Ninjutsu, Muay Thai) asa ca i-am barat lovitura.
El a priceput mesajul. Dar cel mai important e ca pe langa el mai erau doi baieti care au inteles ca there’s a new alfa male si ca nu tolerez astfel de apucaturi.
Ei bine, astazi, noua generatie de tineri(baietii sunt in proportiede 90% sub influenta mea) si copii din biserica mea, nu mai pune botul la carismatici.
Am inteles un lucru din intamplarea de la Alba Iulia. Chiar daca sunt multi tineri care par a iubii fun church, in realitate ei se iau dupa unul singur care are influenta.
Prin urmare conteaza cine duce mesajul si cine apara proprietatea vs cel care aduce erezia 🙂
Era o zicala care spunea ca „jocul greseala asteapta”. Si „greseala” nu tine cont de cat de bun jucator esti. Totusi ceea ce e diferit in aceast „joc”, e faptul ca un castig pentru unul ar trebui sa insemne un castig si pentru celalat. Nu ar trebui sa fie pierzatori aici. Scopul pentru care eu incerc sa ma lupt impotriva acestor aberatii carismatice (nu vreau sa etichetez pe toata lumea, dar cum sa le zic la oamenii acestia?) nu este ca eu sa ies erou si ceilalti macelariti. Am incercat atat cat am putut sa fie un win-win, chiar daca uneori par un agresor-inversunat-disperat. Si cred ca uneori pe buna dreptate sunt asa 🙂 Aici carismaticii castiga teren pentru ca ei vorbesc mereu despre dragoste, bunatate, toleranta, iubire etc. in raport cu anti-carismaticii care ii ataca la doctrina (era sa scriu prostata) si manifestare 🙂 Ei (carismaticii) par baietii buni, iar cei care ii ataca baietii rai. Chestia e ca dumnealor au denaturat conceptele amintite mai sus cu scopul de a pacali sentimental cat mai multi oameni care si-au pierdut logica.
Chestia cu inversunarea e foarte adevarata, ar trebui sa ne pastram gloantele de argint pentru zile negre 🙂 Conteza foarte mult sa nu apesi pe tragaci tot timpul cand iti vine sa o faci. Mai bine astepti si data viitoare poate prinzi doi dintr-un foc 🙂
Imi pare rau ca nu pot sa public pe blog toate materialele pe care le am deoarece sunt cu copyright. I-ar ajuta si pe altii sa inteleaga cum functioneaza aceasta mare masinarie de spalare a creierelor. Si aici nu ma refer numai la miscarea pur carismatica, ci si la baietii destepti ai mega-bisericilor „purpose driven”, „seeker sensitive”, „cell church” etc.
In ziua de azi trebuie sa fim cu ochii in patru pentru ca baietii astia sunt foarte versati. Unii ne-au pacalit cu crislamul in timp ce misunea lor sub acoperire era reconcilierea intre Vatican si miscarea pentecostala…
Paul dragă, dincolo de faptul că am râs copios la paranteza aceea cu prostata 😀 , m-ar interesa acele materiale cu copyright, poate se poate face ceva (măcar aş putea încerca prin nişte conexiuni…) Nu de alta, dar poate reuşim un material mai consistent pe care să-l promovăm pe toate căile posibile. Scrie-mi prin e-mail despre ce e vorba. E adevărat, gloanţele de argint trebuie păstrate, dar există riscul să nu mai fie eficiente mai (prea) târziu!
În rest, ai perfectă dreptate, otrava e bine învelită în miere!
Aici carismaticii castiga teren pentru ca ei vorbesc mereu despre dragoste, bunatate, toleranta, iubire etc.
Da. Dar e o iubire gen sales strategy.
La fel e si cu emergent church si seeker sensitive. Mutarea lor nu e din biblie ci e din manualele de psihologie,management si marketing. Mai precis Eddie Bernaise si Peter F drucker.
Ei vor sa vanda un Jesus ca accesory to your life nu un ISUS adevarat conform bibliei care e stapan in tine si te schimba.
Nici un vanzator nu va cauta sa te insulte sau sa-ti spuna cuvinte care sa nu-ti placa. Baietii de la marketing sunt totdeauna calzi, totdeauna plini de dragoste si gata sa-ti satisfaca toate placerile doar sa le cumperi produsul.
Cam seamana cu seeker sensitive, emergents si carismatici 🙂
Cu privire la Crislam in Romania, aici nu-mi fac griji. Promotorii Crislamului sunt antipatici, supraponderali si nu au nici un fel de carisma. Efectul lor e neglijabil. Se vede ca au lipsit de la lectiile de marketing 🙂
Astia sunt ca baietii de la asigurari: sunt foarte calzi inainte sa semnezi contractul. Dupa… se racesc brusc 🙂
Da, cam toate se incadreaza in miscarea de crestere a bisericii sub motto-ul „scopul scuza mijloacele”. Sa fie multi si prosti 🙂 Controlati si testati prin tot felul de metode psihologice, sub motivul cica de a le fi „descoperite darurile”. Si de a fi descoperiti mai ales cei cu salarii mari 🙂 Statiile alea de amplificare costa bani seriosi. Decibelii nu se intretin asa usor… Si am auzit ca unele costa de la zeci de mii de euro in sus. Nici nu e asa greu sa fi crestin: mai ridici o mana pe sus, mai dai ochii pe spate, asculti o predica la plic, uneori ai parte de senzatii tari iar la plecare faci o mica donatie 🙂 Pentru imparatie, normal. Ganditi-va numai cate lucruri bune se fac, chiar daca pe ici pe colo mai sunt si mici greseali 🙂 Nimeni nu e perfect.
@”Promotorii Crislamului sunt antipatici, supraponderali si nu au nici un fel de carisma.” A fost o strategie de marketing absolut neinspirata 🙂 . Sa racolzi persoane cu caracter puternic antisocial este o greseala mare. Ma bucur totusi ca oameni lipsiti de strategii de marketing au fost promotorii acestei actiuni. Unii supraponderali, altii tafnosi, altii prinsi in toiul autocontemplarii narcisiste au facut o echipa freaky – „the freaks” 😀 . Carismaticii sunt atenti la glazura. Multa ciocolata, dudui cu carisma, dans dezinhibator 🙂
Ups, era sa uit. Cooptarea unora cu probleme de greutate(la cantar, nu la gandire) , a fost o alegere complet anti-marketing. Credeam ca – persoana – are experienta in strategii, dar se pare ca nu. Alegerea acelui Saruman, a carui ochi vede tot, s-a dovedit o alegere fatala. Crede ca vede tot, dar din pacate, vede doar obiectul divinizat de Smego, – inelul. Uneori ma intreb, – o fi Saruman sau doar Smego? 😀
😀 Dacă tot e de râs, să avem şi de CINE râde, nu doar de ce. Drept pentru care, fiindcă tot e la modă şi în cercuri mai înalte, fac şi eu un copy-paste din coşul de gunoi… pardon, spam-ul blogului:
„Tolba cu tîmpenii (000085) | Romania Evanghelica – […] mediesanul1234: “Cu privire la Crislam în România, aici nu-mi fac griji. Promotorii Crislamului sunt antipatici, supraponderali şi nu au nici un fel de carismă.” […]
Iar n-a luat mogulimea sa pastilele… şi râde singur de ce nu pricepe 😦
Off iar i s-au gatat pastilele si a inceput dialogul revelator, cu sine insusi, despre „My Preciouss, my love” : – „Mogulu’ hates nasty christians, Mogulu’ wants to see them dead. Mogulu’ did it once, he can do it againnnnn” – apoi incepe si scrie 😀 .
Pingback: Anunţ… denunţ… cine mai ştie? | cetatea de piatră
Pingback: Aradul, Ierusalimul României ? | cetatea de piatră
Pingback: Peştele (fără) de la cap … | cetatea de piatră