Peştele (fără) de la cap …


Se apropie alegerile noului „staff” (ah, ce-mi place termenul acesta în contextul dat!) al Uniunii Baptiste din România. După cum arată „pregătirile” nu mă aştept la nimic nou sub soare. Din (ne)fericire, de data aceasta nu voi fi prezent la lucrările (lucrăturile?) congresului. La acea dată voi fi plecat într-o vizită pe care noi am găsit-o mai importantă. Am să vă informez la vremea potrivită despre ce e vorba…

Ceea ce mă preocupă acum este însă cu totul altceva. Se schimbă „echipa”, dar se schimbă şi altceva? Întreb şi eu, nu de alta, dar cum remarca bunul meu prieten, toţi candidaţii la „înalta funcţie” sunt doctori, iar turma e bolnavă rău. Mai mult, boala e destul de avansată, altfel cum să-ţi explici „metastazele” care au apărut în ultima perioadă, toate cu un mai mult sau mai puţin trâmbiţat aer de (caraghios lucru!) independenţă adunată într-o uniune!

Întrebările mele sunt multe şi, cel mai probabil, vor rămâne fără răspuns.

Faptul că de data aceasta „echipa Bucureşti” joacă în deplasare, aproape că nu mai contează. În fond, la cum arată lucrurile mai contează cine va fi păstorul care stă ca capul bolnavului? Eventual să facă deconectarea de la aparate…

Şi totuşi…

După ce a clocit în cuibul propriu puii altor păsări, se pare că Uniunea n-a învăţat nimic. Absolut nimic. Am tot mai mult impresia că pentru cei care se află în fruntea ei e mai puţin important cine şi cât profită de naivitatea(?) lor. Dacă mâine-poimâine ne vom trezi cu un adevărat „balaur” evanghelic românesc, în care trupul nu va mai avea loc de atâtea capete, mă întreb dacă va mai conta că un cap se va numi „Harvest”, un altul „Independentul”, altul „Trezitul” şamd? Important e că oamenii vor avea o linie telefonică deschisă la care pot apela în caz de boală, că se vor putea vindeca de teama de singurătate printr-o simplă mişcare de bilet membral, că, dacă au probleme cu „doctorii” se pot vindeca singuri, inclusiv de probleme… stomatologice. Şi nu e bine? Cum să nu fie bine? Poate binele acela despre care vorbea Pavel în Romani 7:21… Oare de ce îmi aduc aminte de Fapte 2:44?

Prietenul despre care scriam la început spune că nu-l cunoaşte pe niciunul dintre cei trei „catindaţi”. Nu pot să spun acelaşi lucru, dar pot afirma şi eu că nu am alte prejudecăţi decât aceea că îi privesc pe toţi trei cu aceeaşi suspiciune de neputinţă în faţa provocărilor care stau în faţa evanghelicilor români.

În mod fatal îmi amintesc că în varianta Cornilescu a Bibliei, Ezechiel 34:16 b sună aşa (citiţi în context): „Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.” În varianta NTR sună „puţin” altfel: „dar o voi tăia pe cea grasă şi pe cea tare. Îmi voi paşte astfel turma cu dreptate.” În vreme ce în King James nu doar că textul e radical, „but I will destroy the fat and the strong”, ci pasajul poartă şi un titlu de-a dreptul grav: „Irresponsible Shepherds.”

Am făcut această trimitere gândindu-mă nu doar la cei trei candidaţi, ci la TOŢI cei care păstoresc turmele, fie ele de oi sau de… capre.

Nimeni nu mai are aşteptări prea mari de la cei care conduc. Indiferent de nivelul la care o fac. Sau, aşteptările diferă. Unii aşteaptă să se termine construcţia „mega-bisericii” după modelul american, alţii aşteaptă „mega-conferinţe” în care ţi se cere să crezi, dar nu e foarte sigur dacă în Domnul sau în invitaţii de marcă, în vreme ce marea majoritate nu mai aşteaptă nimic decât venirea Domnului. Ca ultimă speranţă…

Dar până atunci aştept şi eu ceva: să aud despre un păstor român care vine de la o biserică din Statele Unite, din Australia, din Spania, din Anglia etc, să slujească o bisericuţă dintr-un sat românesc. Hai, fie şi dintr-un orăşel… Că de păstori care „au simţit chemarea” de a sluji în diaspora m-am săturat…

Bun, veţi întreba, şi ce ar trebui să facă aceşti oameni, odată ajunşi în fruntea uniunii? Dacă tot sunt doctori în teologie, lor le-ar fi mult mai la îndemână să demonteze mulţimea de aberaţii „teologice” la care apelează „dizidenţii” care duc în rătăcire lumea. Să arate de ce e aberant să aştepţi să-ţi crească „măsele de aur” la o simplă atingere, care e te(hn)ologia harvestiană, de ce te poţi „arde” cu… rugul aprins… lista e teribil de lungă şi lumea bloggerilor le pune pe tavă de multă vreme o mulţime de informaţii concrete despre tot felul de stupizenii, mai mult sau mai puţin subtile, oferite cu largheţe de lideri mânaţi de ambiţii, interese şi agende proprii sau impuse.

Oare se va trezi lumea evanghelică mioritică? Nu sunt pesimist de felul meu, dar tare mă tem că o va face prea târziu. Atât de târziu încât va putea liniştită să iasă in corpore la pensie, că tot s-au triplat fondurile uniunii, apoi, după ce-şi va fi aşteptat pensia, să organizeze un campionat de şah în parcuri şi, când se lasă seara, să meargă la noaptea muzeelor cu ferestrele deschise spre trecut, căci viitorul…

Iar dacă nu vă convine, n-aveţi decât să apelaţi la room-service-ul teologic pe care predicile înregistrate online îl asigură 24/24… Măcar acolo poţi face pauze de cafea, poţi asculta când şi cât ai chef, culcându-te cu iluzia că ţi-ai luat pastila de mântuire…

Dar… mă tem că nu se va întâmpla nimic.

Va trebui să merg la o consultaţie medicală. La ORL. Poate se va găsi un doctor adevărat care să-mi scoată din ureche aşchia aceea de lemn rămasă după ce am ascultat interviurile. Că „mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim…”

Şi-atunci, n-are dreptate vorba aceea care spune că „peştele de la cap se împute”? Păcat că nu toată lumea ştie că de la coadă… se rade…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Peştele (fără) de la cap …

  1. Tim Dubhy zice:

    doctori… daca ii iei la bani marunti ar avea ei nevoie de doctori adevarati! 🙂 (stiu ca e vb de doctorat in teologie, si de aici rezulta ca e vb de doctorie teologica adevarata, nu de tip plagiat sau afon!) 🙂

  2. Paul M zice:

    Ca si unul care am studiat cat de cat miscarile despre care faceti referire in articol (si anumite luari de pozitie ale unor lideri evanghelici fata de aceste fenomene in ultimii ani) nu pot sa nu ma intreb de ce se fac toate acestea cu partinire…

    As putea sa dau nenumarate exemple dar as vrea sa ma limitez doar la doua care in aparenta nu par sa aiba vreo legatura cu subiectul articolului (alegerile):

    1. De ce pastorul Daniel Branzai a luat atitudine fata de faptul ca Iosif Ton a imbratisat invataturile celor din NAR dar inca il protejeaza pe „prietenul Cristi”? Prietenul Cristi chiar in urma cu vreo luna promova la Harvest Metanoia concertul „This is the day” de la Budapesta care este sub control NAR. Anul acesta trupa principala e Bethel Music, din biserica lui Bill Johnson. Acelasi prieten Cristi cu ajutorul „BIG Impact” importa tot felul de invataturi toxice precum cele din contextul evenimentului Believe. Audienta NAR e destul de mica in Romania, dar la Believe s-au vandut aprox 10000 de bilete, deci impactul va fi mult mai mare. Plus transmisia live pe Credo TV. Probabil ca pe viitor vor fi tot mai mult biserici care isi declara independenta si se vor alipi de astfel de fenomene de „prosperitate spirituala” precum cea promovata de Harvest Metanoia. Stiati ca la Harvest se infiereaza legalismul dar zeciuiala e obligatorie? Si semnezi tot felul de contracte… Bine, ei le zic „legaminte”.

    2. De ce pastorul Cristian Ionescu a considerat ca e „big problem” sa-l invite cei de la ITP pe Volf anul trecut dar anul asta a trecut cu vederea ca pe Credo TV a fost promovat dominionistul comunitarist Os Guinness (unul dintre semnatarii documentului „catolici si evanghelici impreuna”). Si multe altele… Sau asocierea lui Ravi Zacharias (vorbitorul de la Believe) cu mormonii nu mai deranjeaza pe nimeni? Dar nu stiu ce pantomima de la Peniel a fost cu ceva timp in urma „big problem”…

    In fine ceea ce vreau sa zic e ca pe undeva mie mi se pare ca lucrurile sunt facute in functie de anumite interese sau cu partinire, si nu in interesul adevarului si al trupului lui Hristos. Facem din tantar armasar, dar in cazul problemelor cu adevarat importante e mare tacere… Cel putin asta e impresia mea, dar poate gresesc.

    • marinelblaj zice:

      Nu greşeşti deloc, dragă Paul. Problemele care ar trebui discutate, analizate, explicate, atacate, sunt atât de multe încât ar ocupa un spaţiu foarte mare. De aceea şi spuneam în articol: „lista e teribil de lungă şi lumea bloggerilor le pune pe tavă de multă vreme o mulţime de informaţii concrete despre tot felul de stupizenii, mai mult sau mai puţin subtile, oferite cu largheţe de lideri mânaţi de ambiţii, interese şi agende proprii sau impuse.”
      Dacă ar exista cu adevărat dorinţa de a lua atitudine faţă de marile probleme cu care se confruntă lumea evanghelică din România (căci asta ne interesează în primul rând!), nu cred că nu s-ar găsi cineva dispus să pună la dispoziţia noii conduceri chiar şi o listă a acestor probleme. Realitatea e că ne ascundem în spatele intereselor, aşteptând să facă Dumnezeu ceea ce ar trebui să facem noi !

  3. Pingback: Departe de ţară… aproape de Dumnezeu… | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s