Fără comentarii prea multe. Melancoliile nu iartă. Mi-am alocat cinci minute ca să mă hotărăsc asupra a zece piese folk româneşti care au contat pentru mine în trecut. Şi iată ce a rezultat. Şi ceea ce vă propun spre audiţie. Cei de vârsta mea vor ofta, probabil. Vor ofta şi cei mai tineri. Nu ştiu dacă din aceleaşi motive…
Iar la sfârşitul postării… o surpriză (sper, plăcută) !
Doru Stănculescu – Ai, hai
Doru Stănculescu – Fără petale
Mircea Baniciu – Eşarfă în dar
Mircea Bodolan – Rănitul dintre linii
Mircea Vintilă – Bade Ioane
Nicu Alifantis – Decembre
Valeriu Sterian – Ruga
Poesis – Cântec şoptit
Dan Andrei Aldea – Om bun
Dan Andrei Aldea – Brad bătrân
şi… iată surpriza ! În vremea în care, rămas singur cu fratele meu, Eugen, în pustietatea şantierului de pe Valea Oltului, cântam folk. O înregistrare de prin 1980. Evident, cu calitatea înregistrării de atunci…
NOPŢI DE VEGHE
cetatea de piatră 
Foarte calde, chiar și în tristețea lor…
Mulțumiri! Toate au fost plăcute, inclusiv surpriza.
Oana, eu obişnuiesc să spun că şi tristeţea face parte din bucurie, cam la fel cum puneţi voi, gospodinele, şi puţină sare ca să potenţaţi gustul dulce al zahărului! 😉
Mă bucur că ţi-au plăcut!
Muzica si versuri la superlativ.
Ce vremuri!…
Da, Adrian, ce vremuri! UIte, când aud ce se „cântă” azi îmi vine şi mie să cânt ca Ducu Bertzi