Dincolo de graniţe confesionale, iată nişte observaţii profunde!
Motto: „….şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.” – Apostolul Pavel, 1 Corinteni 13:2-3
Prietenilor mei baptişti, fraţi întru credinţă creştină, Răsvan Cristian Stoica şi Mitică Holhos:
Astăzi am mers la parohie, cu bunica. Am intrat, am luat cinci lumănări, după obişnuinţă, şi le-am aprins: două pentru morţi, trei pentru vii. Se cânta frumos în biserică.
Până să ies, am văzut o doamnă cu ochii înlăcrimaţi. Prima oară, am crezut că o emoţionase muzica. Apoi, m-am gândit că era o văduvă care îşi amintea de trecut.
Când ne-am întors de la „casa cu lumănări” înăuntrul parohiei, am aflat motivul: doamna avea cancer şi apela la mila oamenilor încât să strângă bani pentru…
Vezi articolul original 329 de cuvinte mai mult
cetatea de piatră 