E poate momentul cel mai potrivit pentru piesa asta…
Continuând să răsfoiesc „istoria” acestui vis numit Just M.E. am (re)descoperit piesa aceasta. Evident, fiind scrisă într-o perioadă de mari frământări, ea este o confesiune…
Din nou, de mare ajutor ne-a fost la înregistrarea ei Sebastian…
Trebuie să precizez încă o dată că toate aceste piese au calitatea unor înregistrari „intermediare”… Ar mai fi fost, tehnic, de lucru cu ele. Substanţa lor rămâne însă…
CÂT AM PIERDUT
O, cât am pierdut
când n-am ştiut să fiu
aşa cum ai fi vrut…
Prea mult
am tot vorbit
când ai fi vrut s-ascult!
S-ascult…
Cât am pierdut!
Singur cât am stat
când ai fi vrut
atâtea să-mi fi dat!
Doamne,
cum m-ai iubit mereu
şi n-am ştiut!
N-am ştiut…
Cât am pierdut!
Zi de zi m-ai iertat
Nopţi la rând Tu m-ai vegheat…
Un strop de somn pus în şoapte…
stropi de zori peste noapte…
cetatea de piatră 