Chitara… ca amintire


Aveam ieri un scurt schimb de impresii pe un alt blog şi mi-am amintit, fiindcă era vorba despre solo-uri de chitară, de două dintre cele care m-au impresionat în mod deosebit dintre sutele şi miile de solo-uri pe care le-am ascultat de-a lungul anilor. Nu am fost niciodată foarte impresionat de acele solo-uri de chitară care excelează din punct de vedere tehnic. Viteza de execuţie n-a constituit pentru mine neapărat un criteriu. Ceea ce m-a impresionat însă întotdeauna a fost felul în care este „exploatat” sunetul. Acele solo-uri care nu „te agită”, ci care te fac să gândeşti… Din acest punct de vedere, David Gilmour (Pink Floyd) şi Brian May (Queen) sunt favoriţii mei. Ştiu că sunt şi alţi chitarişti foarte buni, mulţi dintre ei nu foarte cunoscuţi publicului larg. Dar David Gilmour şi Brian May au un loc aparte în inima mea…

Şi am ales două solo-uri dintre cele care nu impresionează prin tehnicitate în primul rând, ci prin concepţie:

Primul este solo-ul de chitară al lui David Gilmour din „Confortably Numb”, considerat de foarte mulţi drept number one solo (deşi nu-mi plac deloc clasamentele!).

Al doilea este solo-ul lui Brian May din „Too much love will kill you”, o superbă „lucrătură”. Aici am pus toată piesa, fiindcă ea însăşi este o bijuterie (să mai vorbim despre felul în care interpretează vocal Brian?)

Şi uite-aşa, azi cred că voi asculta multă, multă muzică…

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Frumuseţi, Muzichie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Chitara… ca amintire

  1. Camix zice:

    Îmi plac ambii. Sau, mai corect, ambele formații. Apropo de floizi, mie îmi place și albumul mai recent Division Bell, despre care unii nu au o părere prea strălucită. Ai avut plăcerea?

    • marinelblaj zice:

      Mai întrebi, Camix? Cum ar fi putut să-mi scape?Din păcate, atunci când a plecat Roger Waters din Pink Floyd eu am spus că măcar o să avem… două Pink Floyd! N-a fost aşa şi David s-a dovedit a fi de fapt „creierul”…

      • Camix zice:

        S-a dovedit a fi creierul și al vechiului Pink Floyd, zici?

      • marinelblaj zice:

        Asta e părerea mea, chiar dacă au fost mulţi care au susţinut altceva. Division Bell este chiar o dovadă, dacă mai era necesar după „A momentary lapse of reason”! E drept, ar fi incorect să desconsiderăm statura lui Roger Waters în ce priveşte „Dark Side of the Moon”, „Wish you were here”, The Wall” dar ceea ce s-a întâmplat după îmi susţine părerea. Waters n-a mai păstrat mult din „spiritul” Pink Floyd…

    • marinelblaj zice:

      Şi apropo de clasamente, critici… Deşi, aşa cum spuneam, nu mai pun mare bază pe părerile actualilor critici, e totuşi remarcabilă performanţa lui „Division Bell” în contextul a ceea ce există azi în muzica de gen…Locul 1 în Marea Britanie, în fruntea topului albumelor Billboard 200 în aprilie 1994, pe prima poziție patru săptămâni, creditat cu disc de aur, platină, dublu disc de platină în SUA în iunie 1994 și cu triplu disc de platină în ianuarie 1999!

  2. emanuel zice:

    albumul Division Bell e de un progresiv mai soft dar mult mai poetic, iar piesa de rezistenta ramine high hopes. albumul este o opera de maturitate in care s-au domolit toate eruptiile muzicale. a ramas doar lava care remodeleaza lumea. e un album despre comunicare, despre a comunica.

    • marinelblaj zice:

      Ca de obicei, Emil, foarte bine punctat! De fapt, ca să fiu direct, nu prea mai pun mare bază pe critica muzicală de azi! Şi ea a fost „contaminată” de spiritul comercial… 😦

    • Camix zice:

      Hmm, nu știu dacă mai poetic. Poate ceva mai senin, dar poetice mi-au părut și celelalte albume. Numai la Animals dacă mă gândesc. Adică, mă rog, depinde la ce te gândești când spui poetic. 🙂 Eu mă gândesc la simbolic, metafore, sugestii…

      • emanuel zice:

        tot ce a creat pink floyd e poetic. au compus un rock la nivel de arta absoluta din punctul asta de vedere. cind ma refeream la division bell ca fiind mult mai poetic ma refeream la faptul ca e poate cel mai liric album al lor asemenea poetilor care consumindu-si toate experimentele poetice, toate conceptiile poetice se trezesc dintr-odata goi scriind lirica elementara, esentiala, fara ifosele ismelor.

  3. Strong Independent Woman zice:

    Ma intreb ce o sa fie cand o sa stinga cineva butonul YouTube? Pe langa faptul ca nu mai sunt de calitate inregistrarile, sunt si din ce in ce mai putine piese si mai multe coveruri de adolescenti. Naspa.
    Lasand asta, cred ca un astfel de solo de chitara poate sa fie un argument solid pentru care nu este nimic gresit intr-un anumit gen de muzica sau instrument; doar pentru ca trece curent printr-un instrument, nu il face „al dracului” la propriu. Nu imi pot inchipui un cer amish, cu neoane legate la cartof.
    In plus, cum sa lipseasca asa ceva din cer? 🙂

    • marinelblaj zice:

      Ei, bună întrebare! Ei, mai sunt unii care nu depind aşa de mult de YouTube 😉
      Cât priveşte „nimic greşit”… agree! Muzica bună nu are cum să lipsească din cer! Doar că acolo TOATĂ va avea un singur scop şi o singură destinaţie, ceea ce, slavă Domnului, … va elimina discuţiile astea, în sfârşit! 🙂

      • Strong Independent Woman zice:

        True. Imaginea aia din desenele animate in care sufletele ajung pe un norisor si canta la harfa pe vecie mie imi seamana mai mult a iad decat a cer. 😀 Zicea Mark Driscoll: „If thtat’s all we get to do in heaven, I might have to reconsider my option.” Iti dai seama? Fara microfonii, fara pane de curent, fara carcotasi, fara soacre… 😀

      • emanuel zice:

        rockul ca orice gen revolutionar de muzica a fost asimilat creatiei de inspiratie demonica de catre bisericile oficiale. de ce? pentru simplul fapt ca reusea sa exprime atit de actual, atit de real, atit de pertinent toate schimbarile mentalului generatiei tinere. era o muzica in spiritul momentului istoric ce tocmai lua nastere. iar raspunsurile le detinea tocmai muzica rock. si cred ca de asta bisericile s-au simtit amenintate. sa nu uitam atitudinea bisericilor fata de stiinta in intunecatul ev mediu si in secolele ce au urmat.
        e o tendinta a bisericilor ca atunci cind nu mai sunt capabile sa raspunda momentului istoric intr-un mod pertinent sa atribuie tot ce le depaseste ori tainei nepatrunse a Celui de Sus ori ca fiind lucrarea dracului. in felul asta bisericile au dezvoltat de-a lungului timpului si au intretinut natura Raului la toate nivelele.

      • marinelblaj zice:

        Hm! Nu cred că se poate generaliza, Emil. Să nu uităm că sunt multe lucruri ce pot fi manipulate de diavol, lucruri ce pot fi, la origine, bune! Din păcate, şi muzica a fost folosită înspre rău. Pe de altă parte, după modelul descris în Marcu 16:18, eu cred că poate exista o „imunitate” a credinciosului faţă de ceea ce este rău în muzică, fără ca acesta să trebuiască să fugă de ea!

      • Strong Independent Woman zice:

        Eu nu pot sa afirm asta ca o regula generala pur si simplu pentru ca nu am trait in toate epocile, sa vad cum a reactionat biserica. Pot sa spun insa, la nivel particular, legat de biserica mea si de reactia ei fata de aceste schimbari ca are un filtru real care filtreaza bine si ia ceea ce trebuie sa ia si lasa afara ceea ce nu are de-a face cu biserica. Realitatea dura este, insa, faptul ca oamenii care au aceasta slujba, de filtru, si care asigura integritatea si curatia Miresei tocmai prin faptul ca sunt asezati cu acest scop in Trup (un fel de anticorpi) sunt biciuiti si din biserica de nebunii netransformati inca, si din afara bisericii de lupi.

      • marinelblaj zice:

        Nici eu nu pot să spun, chiar dacă am trăit în câteva (nu în toate) epoci! Oh, biciuirea de care vorbeşti e într-adevăr o realitate… 😦

  4. emanuel zice:

    imunitatea asta ti-o asigura distanta critica. si nu cred ca am generalizat atit de mult incat sa cad in mrejele exagerarii. cele mai multe aspecte semnalate de mine sunt atit de evidente incit nici nu au nevoie de generalizarea mea. se dau singure de gol. bisericile se dau singure de gol si ca sa fac un calambur: nu numai ca se dau de gol, dar mai poarta golul asta si cu trufie teologica.

    • marinelblaj zice:

      Corect, distanţa critică, dar aceasta îţi este dată de nivelul spiritualităţii personale. Ştii… „toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos” e un filtru care necesită asta!
      Nu pot să spun că nu ai dreptate, voiam doar să nu generalizăm în mod nedrept! Un credincios sănătos, o biserică sănătoasă, vor avea această imunitate…

  5. L.I. zice:

    faine piesa to much love will kill you. imi place s-o ascult, dar de ce nu-mi place sa ascult ce cant(at)i voi, marinel? adica putine din ele le pot asculta.

    • marinelblaj zice:

      L.I., ai un stil de a pune întrebări la care nu se poate răspunde!… Ştiu şi eu de ce nu-ţi place să asculţi ce cântăm noi? Poate e o simplă chestiune de gusturi… Stai liniştită, nu e o tragedie, sunt şi alţii cărora nu le-a plăcut muzica noastră! Niciodată nu am considerat că „e musai” să placă! Noi am făcut muzica aceasta fiindcă ne-a plăcut nouă, în primul rând, să ne exprimăm prin ea! So, don’t worry, be happy! 🙂

  6. Katia zice:

    Mie mi-a placut ca ati sters rusinea de pe obrazul lui Eric. E usor sa arunci roata, sa treaca hai-hui peste orice cap, sa scoti sabioara (fie ea si de hartie sau din fire de nisip) sa tai florile pentru ca miros prea tare poate, sa vrei sa arati ca ai sesizat neregului abateri si e de datoria ta sa le scoti in evidenta, pentru ca aratand cu degetul dintr-odata de situezi pe un nivel superior detinatorului de defect…

  7. emanuel zice:

    imi place foarte mult si solo-ul de pe on the run din albumul dark side of the moon.

    • marinelblaj zice:

      Şi mie, Emil. Chiar m-am gândit, cu toate că îmi displac clasamentele, cum ar fi să propunem noi, cei din cetatea de piatră, un clasament al „celor mai” frumoase melodii, solo-uri, aranjamente vocale etc?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.