WALDEN – Istorii paralele şi… perpendiculare (VII)


Încheiem astăzi publicarea documentului primit de la Liviu Anei, alias Walden, document intitulat de autorul lui, Anei Valentin, „memorial”.

Aşa cum observam în paginile publicate până acum, vom vedea în aceste ultime pagini adevăratul resort interior ce a declanşat acest memorial. Şi nu numai…

În episodul anterior formulam astfel: „adică eu, care v-am slujit cu atâta dedicare mă chinui cu o pensie mizeră, iar voi, superiorii mei vă lăfăiţi în belşug şi linişte.” Vă veţi convinge de acest fapt citind rândurile sale despre acel torţionar Crăciun.

Ceea ce mi se pare revoltător este trimiterea care se face la adevăraţii martiri precum Traian Dorz, cel despre care Walden declara că i-a fost „client” tatălui său.

Pentru mine este de-a dreptul cinică „revolta” arătată de Anei Valentin faţă de îngăduinţa arătată de exponenţi ai clasei politice actuală care, „ar trebui traşi la răspundere”.

Aş remarca în final stilul autorului, care nu uită că „ultima impresie contează”. Drept pentru care, în încercarea de a impresiona din nou, îşi încheie „memorialul” cu un… „aide-memoire” privind torturile suportate. În fond, de ce nu?

Mă opresc aici cu comentariile. Sunt multe de observat în acest „memorial”. În încheiere nu pot însă să nu îmi pun şi câteva întrebări în spiritul onestităţii şi echidistanţei: dacă Anei Valentin este sincer? Se poate explica dispariţia documentelor care să ateste onestitatea lui doar prin cazuri precum Berevoieşti? Mă tem că dacă lucrurile ar sta aşa, atunci Anei Valentin devine o adevărată victimă a sorţii. Mi-e greu să cred însă acest lucru. Mai degrabă mi se pare că el a fost una dintre multele „unelte” de care Securitatea s-a folosit, una dintre acele „cozi de topor” care au pe conştiinţă adevăratele victime ale terorii comuniste.

Cum scriam la începutul acestui „serial”, nu este vorba aici despre judecata noastră, a oamenilor. Nu de ea ar trebui să se teamă cei de teapa lui Anei Valentin. Ci de judecata lui Dumnezeu.

Mike Olari se arăta îngrijorat de faptul că fiul nu-şi iartă tatăl şi pentru aceasta a fost dispus să străbată mulţi kilometri pentru a-i lua un interviu tatălui. Un interviu pe care îl vom publica, aşa cum l-am primit de la Walden, în patru episoade. Voi face câteva remarci privind acea înregistrare la timpul potrivit. Experienţa mea în studiouri de înregistrări m-a ajutat să pricep mai mult decât se aude în ele…

Dar, poate că preocuparea lui Olari ar fi trebuit să fie împăcarea lui Anei Valentin, pe care îl numeşte „un tată trist”, cu Dumnezeu, şi abia apoi cu fiul său. Uneori însă, interesele cer inversarea priorităţilor.

Care interese, vă veţi întreba.

pag.9

 

pag.10

 

pag.11

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Politichie, Simţul civic și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la WALDEN – Istorii paralele şi… perpendiculare (VII)

  1. viorelchis zice:

    Alaturi de incheierea subiectului apare si trecerea din viata a lui”Anei Valentin”…..;
    ” A plecat în veșnicie fr. ANEI VALENTIN. Fost pastor în perioada anilor 60, veteran de război, soț, tată și bunic după o perioadă de suferință și neputință a plecat ca să dea socoteală, ca noi toți, înaintea lui Dumnezeu de viața trăită sub soare.
    Serviciul de înmormântare va avea loc Sâmbătă 23.04.2016, la capela de la cimitirul „Horea II” de la ora 12.00. ..”;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s