M-am trezit în dimineaţa aceasta cu un cântec în minte. Mă întreb uneori dacă nu cumva şi visez noaptea cântece. N-ar fi de mirare. Interesant e că în majoritatea zilelor îmi amintesc ce am visat, dar mai rar mi se întâmplă să-mi amintesc cântece. Cum s-ar zice, revăd filmul viselor, dar fără coloana sonoră…
Piesa cu care m-am trezit astăzi în minte e un imn vechi. Nici nu ştiu când l-am ascultat prima sau ultima oară. Nu ştiu nici dacă el face parte din categoria celor care au fost preluate şi în imnologia evanghelică română.
Se numeşte “Wherever He leads I’ll go” şi e interpretat de Alan Jackson, un interpret country la care m-am gândit mult în ultima vreme.
Îmi place cum cântă Alan Jackson. O voce bărbătească, naturală, fără prea multe artificii. Mă întorc adesea la piesele lui să le ascult. Nu toate, căci unele sunt pur… country comercial.
Alan Jackson nu e un cântăreţ country oarecare. Este unul dintre cei de top, şi sunt convins că va rămâne în galeria „marilor”. A fost recompensat cu o mulţime de premii de gen şi a vândut peste 60 milioane de discuri de-a lungul carierei. E ceva!
Pentru cei interesaţi de mai multe date biografice le recomand vizitarea site-ului personal al său: http://www.alanjackson.com/about.html
Am ales pentru astăzi două albume care îmi plac foarte mult (cele două în care Alan Jackson a adunat majoritatea imnurilor creştine pe care le-a cântat în stilul lui personal, intitulate „Precious memories”) şi, în mod special, pentru aleasa soţie a prietenului meu Răsvan, a cărei zi de naştere o serbează azi, o piesă mai nostalgică. Împreună cu piesa cu care m-am trezit în minte, mai… de actualitate. Sper să-i placă amândouă…
Precious memories – volumul I
Precious memories – volumul 2 (prima piesă din listă e cea cu care m-am trezit în minte în dimineaţa aceasta!)
şi darul meu pentru Maria Carmen Stoica – La mulţi ani binecuvântaţi!
Remember when (sper ca piesa să le aducă aminte lui Carmen şi lui Răsvan că tinereţea nu se măsoară în ani…)
Dragă Marinel, mulţumesc pentru dedicaţia ta atît de frumoasă. M-ai emoţionat pînă şi pe mine, ce să mai spun despre Carmen.
Ea ţi-a răspuns pe facebook. Pe blog nu mai are nici loc, nici curaj de răul meu. 🙂
Dragilor… cu tot dragul! Am citit raspunsul pe facebook chiar acum. Iar daca te-am emoţionat şi pe tine, asta chiar e mare lucru… durule! 😀