Minuni… legislative


Un comentariu al Tabitei la o postare anterioară m-a pus pe gânduri. Nu e o informaţie nouă şi, pentru cei care (mai) au televizor în casă şi nu l-au aruncat încă – motive ar fi fost suficiente, de la desenele animate pentru copii (?) până la ultimul meci de fotbal cu Grecia, este un lucru limpede: a început sezonul… bunătăţii românilor.

Dar iată ce scria Tabita:

„Detest vizitele la orfelinate şi aziluri în preajma sãrbãtorilor creştine.Toatã lumea cautã sã demostreze ce buni creştini sunt, în timp ce 363 de zile din an sunt complet absenţi.”

 

Ei, da! Are perfectă dreptate. Iată cum un gest frumos, social, un gest de solidaritate umană, se poate transforma în ceva detestabil.

Oare de ce mă duce gândul la acel „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.”?

Cât de farisei putem fi când ne amintim de cei nevoiaşi doar în zile ca acestea?

Nu poţi să nu constaţi că la români (dar nu numai) Sărbătorile sunt un bun prilej de paradă. Paradă de gesturi caritabile, paradă de dragoste poleită de lumina reflectoarelor, paradă de sentimente…

Românul a ajuns să se înduioşeze în faţa imaginii Pruncului din iesle, după care, petrecăreţ din fire (nu degeaba se spune că Burebista a ars viile), românul se duce şi se îmbuibă, se îmbată, mulţumit şi satisfăcut că a fost un bun creştin. Şi se îmbuibă şi se îmbată până ce din toată duioşia ieslei în faţa căreia a lăcrimat nu mai rămâne decât… grajdul.

 

Ştiu, vor fi destui care vor gândi că nu e potrivit ca în zile de Sărbătoare să aştern aici asemenea gânduri. Dar eu refuz să fiu orb, să mă retrag ca un „melc creştin” în cochilia teologiei mele şi să ignor că „poporul piere din lipsă de cunoştinţă.”

 

Şi nu pot să nu mă întreb, ce-ar fi dacă, prin absurd (căci la noi şi minunile se petrec doar prin absurd!), ar apărea o modificare legislativă care ar stipula că Sărbătorile durează 363 de zile? Am reuşi să fim buni, milostivi, caritabili şi plini de compasiune, samariteni, timp de un an?

Mă tem că poporul n-ar mai pieri din lipsă de cunoştinţă, ci pur şi simplu de epuizare…

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Sare... amară, Simţul civic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Minuni… legislative

  1. Cosmin zice:

    Slavă Domnului că măcar în acest ultim ceas , ei, cei care 99% din an au avut „ariciul” în buzunar riscă să se înțepe (de dragul imaginii personale ) și scot din buzunare acea infimă dărnicie.
    P.S. – Eu văd partea plină a paharului :-D!

  2. marinelblaj zice:

    Partea plină, Cosmin? Cât de „plin” pot reprezenta câteva zile din 365?
    Evident, nu spun că astfel de gesturi să nu fie făcute! Problema mea e de ce doar de Sărbători?

    • Cosmin zice:

      Omul (românul) în tradiția lui gândește asa – Îi sărbătoare, trebuie să fim mai buni și îi bine să dăruiești de sărbători ca astfel Dumnezeu să te ajute tot anul. Un fel de a cumpăra bunăvoință de la Dumnezeu, un fel de hocus-pocus magic. Un fel de a rezolva rapid în 1-2 zile ce nu a rezolvat în rest tot anul. Zicea un bătrân că el își bate nevasta, iar dacă ea rămâne tot supărata pe el și nu îi trece, merge la magazinul din colț, îi cumpără un cadou frumos, il dă și astfel a rezolvat problema. (soția cu ochiul vânăt va zîmbi iarăși ). Tradițional în credința noastră suntem ca popor un fel de ” Usain Bolt „, crezânt că pe ultima sută de metri rezolvăm totul înclusiv mântuirea. Dumnezeul nostru trebuie să înghită ce vrem noi, când vrem noi și ce vrem noi. Partea aia plină a paharului, într-adevăr este și una tristă….

    • L.I. zice:

      pai unii nici macar atunci n o fac.

  3. cris zice:

    Asta imi aduce aminte de o asa zisa colinda romaneasca: „SI NU UITA, DE SARBATORI, ROMANE, SA FII BUN!” – doar de sarbatori, ca in rest ce mai conteaza…

  4. cris zice:

    Sau era „Si nu uita, de sarbatori, CRESTINE, sa fii bun”???? Traducere: nu uita, macar de sarbatori, ca esti crestin…

  5. tabyta22 zice:

    Eu cred cã atâta vreme cât la nivel personal nu existã o naştere din nou, orice mãsurã, fie şi ea legislativã este egalã cu zero.
    Creştinul trebuie sã dãruiascã pe principiul:”este mai ferice sã dai decât sã primeşti”.Ori aceasta nu (mai) este valabilã fiindcã a fost înlocuitã cu alta prescurtatã:” eu si casa mea” urmatã rapid de cealaltã ” nu mã amestec în treburile altora” teologie interpretatã dupã bunul plac.:-(
    Biblia încã continuã sã afirme cu tãrie acelaşi lucru de 2000 de ani:”iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul tãu cu toatã puterea ta…..şi pe aproapele tãu ca pe tine însuţi.”

  6. A.Dama zice:

    Marinel,
    Poate e o reminiscență a trecutului. 🙂 Îmi amintesc că înainte de ’89 mergeam să colindăm la casele de copii și la azilurile de bătrâni. Duceam și daruri. Atunci nici miliția nu se mai opunea la acțiuni care erau, de altfel, interzise.
    De altă parte, dărnicia n-are calendar, nu? 🙂

    • marinelblaj zice:

      Aşa e, Adama, dar calendarul are 365 de file, nu doar câteva, şi pe mine asta mă doare…

      • A.Dama zice:

        În fond, calendarul se poate decolora, i se pot șterge datele concrete, poate ajunge de nefolosit. În chestiunea cu dărnicia trebuie să ne intereseze destinatarul. Le dăruiești oamenilor sau lui Dumnezeu. În primul caz, te mai alegi cu mulțumiri și furi puțină slavă… adică rămâi fără răsplată. În al doilea caz, e ca și cum ți-ai trimite comoara înainte să ajungi tu Acolo. Și pentru asta chiar nu ar conta calendarul…

  7. anamaria zice:

    Eram cu fetita mea mea de 4 ani intr-o piata unde tocmai si-a facut aparitia un mos craciun… Stia deja cine este si ce face… S-a uitat atent la cei din jur care erau f entuziasmati de prezenta lui acolo,si a inceput sa strige : „Heo ! Isus exista! Nu auziti? Isus exista!”
    Problema este ca nici macar Sarbatoarea Nasterii Domnului nu mai este…de la un an la altul auzi din ce in ce mai mult de spiridusi si mosi craciuni…si mai putin de El
    Trec peste partea cu „in aceasta perioada suntem cu toii mai buni” (desi asta era subiectul)pt ca ma enerveaza teribil

    • L.I. zice:

      dar eu nu inteleg care e problema daca altii incearca macar in aceasta perioada sa fie mai buni? ce sa le faci si lor ca nu pot fi in toate perioadele la fel de buni, asa ca… noi? 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.