Cafenelele morţii


Începeam cu mai bine de un an şi jumătate în urmă publicarea unor articole primite de la Alianţa Familiilor din România.

Astăzi am primit un newsletter cu un articol care m-a pus pe gânduri, asemeni multor altele. Mi-a amintit că, atunci când am participat la campania privind definirea corectă a căsătoriei în Constituţie, au existat persoane care au susţinut că exagerăm, că legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex nu se va petrece şi că agităm lumea degeaba. Acum…

În aceeaşi măsură s-ar putea să existe păreri asemănătoare şi despre subiectul articolului primit. Să fie oare posibil?

Dar, iată articolul:

CAFENELELE MORTII

Cafenelele mortii – iată un titlu, un trend de fapt, care ar trebui să ne îngrijoreze. Devin în vogă şi reflectă gândirea morbidă a lumii occidentale. Sunt un simptom al preocuparii ei tot mai obsesive faţă de moarte şi sinucidere şi, în acelaşi timp, al interesuui ei tot mai scăzut pentru viaţa şi viitor. Societăţile occidentale devin, în esenţă, societăţi înclinate spre moarte şi extincţie. Gândirea occidentală se pare că nu preţuieşte viaţa, atât la începutul ei, cât şi la finalul ei. Avortul previne apariţia vieţii iar eutanasia şi suicidul asistat pun capăt vieţii înainte de moartea naturală.

Acestea devin drepturi ale omului, în esenţă dreptul la terminarea propriei vieţi cu sau fără motive bine întemeiate. Ţările “progresiste”, printre care Olanda şi Belgia, acordă aceste drepturi chiar şi minorilor. Recent a făcut valuri o ştire parvenită din Belgia, unde o persoană a fost eutanasiată pentru căa procedura de schimbare a sexului biologic a eşuat. Un adevărat cult şi o adevărată cultură a morţii încep să definească starea de spirit a lumii occidentale.

Cafenele morţii sunt o reflecţie a acestei culturi degradate. Sunt un trend în creştere în lumea occidentală, şi consistă în întruniri ale persoanelor preocupate de moarte, unde subiectul principal de discuţie e moartea şi cum se poate comite suicid. Persoane care gândesc aşa se strâng la un pahar de cafea doar pentru a discuta subiectul acesta. Cei care nu sunt interesaţi de subiect nu sunt acceptaţi în aceste cercuri de discuţii. Discuţiile au loc atât în cafenele de tip Starbucks cât şi în casele celor pasionaţi de subiect.

Eutanasierea obligatorie

Există însă trenduri şi mai radicale şi îngrijorătoare, acela, spre exemplu, care propune eutanasierea obligatorie a fiinţelor umane ajunse la vârstă înaintată. Discuţiile în jurul acestui subiect par a fi mai ascuţite şi frecvente în Australia, unde recent o femeie de 74 de ani sugera într-un editorial că rezolvarea problemelor financiare şi economice ale lumii occidentale s-ar putea face prin eutanasierea obligatorie a oamenilor în vârstă. Din punct de vedere economic aceasta sugestie e raţională, spun susţinătorii eutanasiei involuntare: o mare parte din bugetul public e cheltuit pe oamenii în vârstă. Eliminarea deficitelor bugetare ar însemna, deci, eliminarea factorilor care le cauzează, printre ele fiinţele umane bătrâne care împovărează societatea. În 2005 profesorul australian Philip Nitscke a publicat cartea Killing me Softly („Ucide-mă încet”) în care a dat glas acestor gânduri până atunci menţionate doar în şoaptă. El şi cei care gândesc ca el sunt, zic ei, în extrema opusă celor care cred că viaţa umană trebuie protejata şi facilitată până la moartea naturală. Asta este o obligaţie, zic cei din urmă, impusă societăţii de Dumnezeu.

În anii 90 teritoriul australian Northern Territory a adoptat o lege numită Rights of the Terminally Ill Act („Legea drepturilor persoanelor pe moarte”), o lege radicală care a acordat cetăţenilor bolnavi dreptul să-şi scurteze viaţa după plac. Parlamentul australian federal a abrogat însă legea.

La începutul anilor 2000, un studiu al guvernului australian arăta că 30% din cheltuielile publice pentru persoanele de peste 65 de ani se fac în ultimul an al vieţii lor.Î 2004, un studiu canadian indica faptul că 1.1% din întreaga populaţie a Canadei consuma 21.3% din bugetul naţional alocat sănătăţii. Cei 1.1% formau populaţia cea mai în vârstă a Canadei. Nu e de mirare, deci, zic cei care promovează eutanasierea involuntară, că ajunşi la 80 de ani, fiinţele umane ar trebui să fie eutanasiate chiar impotriva voinţei lor. Eutanasierea lor obligatorie e impusă din motive economice. Sugestia asta a fost făcută pentru prima dată în 2010, în Australia. De fapt, în Australia există chiar şi un partid politic dedicat eutanasiei, aşa numitul Voluntary Euthanasia Party (Partidul Eutanasierii Voluntare).

Spre ce societate ne îndreptăm deci? Dacă aceste idei ni se par astăzi aberante, mâine vor fi privite ca fiind mai puţin bizare, iar în viitorul nu prea îndepărtat vor fi aclamate ca fiind raţionale, logice. În viitorul nu prea îndepărtat vor putea fi chiar legiferate. Fără îndoială, se va afla o ţară ori un parlament „progresist” care va sparge ghiaţa şi în privinţa asta. În 1995, teritoriul australian Northern Territory a fost prima entitate politica din lume care să legalizeze eutanasia voluntară. În doar 18 ani de atunci, eutanasia a fost legalizată în Olanda, Belgia, Danemarca, iar suicidul asistat a fost legalizat în Oregon, Vermont şi alte entităţi politice din Europa. Rapoartele anuale care parvin din aceste ţări ori state îngrijorează. Numărul celor eutanasiaţi ori care se sinucid prin asistenţă medicală e în creştere. Dacă la început motivele pentru terminarea vieţii erau stricte şi bine definite, în timp ele au devenit foarte subiective. În plus, evidenţa că eutanasierea unor fiinţe umane se face împotriva voinţei lor, ori pentru a li se preleva organele, creşte. Îngrijorările acestea ne fac să afirmăm că societatea a ajuns la un punct critic: trebuie să ia decizii ferme pentru a pune capăt culturii morţii. Dacă nu o va face, cultura morţii va rezulta în ceea ce astăzi înca e de neînchipuit – eutanasierea obligatorie a vârstnicilor ajunşi la 80 de ani.

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Politichie, Sare... amară, Simţul civic, Trecător prin lume, Ştiri și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Cafenelele morţii

  1. Cosmin zice:

    M-am trezit puțin pus pe gânduri. Am visat că aveam o discuție cu cineva (nu știu cu cine) și discutam despre venirea lui antihrist. Mi s-a spus că el nu trebuie așteptat în mod fizic( în persoană ), ci că el reprezintă societatea împreună cu valorile ei. Am citit articolul și nu am putut să nu mă gândesc la degradarea permanentă a valorilor creștine și cum se intervine de brutal în deciziile asupra ( vieții, morții, religiei ). Cum decizii care le lua doar Dumnezeu, acum le ia omul. Mă întreb dacă nu cumva „acel cineva” ne provoacă să uzurpăm puterea de decizie a lui Dumnezeu, iar la consecințe nici nu vreau să mă gândesc pentru că acestea sunt știute…

    • marinelblaj zice:

      Da, Cosmin, „acel cineva” încearcă. Cred însă că ar trebui să ne intereseze mai puţin „acel cineva”, şi mai mult Acela cu care nu poţi fi niciodată înfrânt. Dacă lumea ar citi ce spunea Isaia… „Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut mult…”

  2. szromulus zice:

    Exista un intreg pachet de programe care se desfasoara la nivel mondial cu scopul de a limita expansiunea populatiei pe glob. Incurajarea si legalizarea homosexualitatii, popularizarea eutanasierii, incurajarea relatiilor sexuale deschise (a caror menire este zdrobirea nucleului familiei), creerea dependentei de industria farmaceutica a intregii populatii a globului, etc. Scopul initial al medicinei era de insanatosirea populatie, mai nou s-a trecut la idea de a crea o dependenta cat mai mare de industria farmaceutica a tuturor indivizilor. Din pacate prea putini sunt constienti ca efectele secundare ale produselor chimice vizeaza mentinerea unei sanatati relativ subrede si in special creerea unei dependente masive de acestea. Din pacate prea putini sunt constienti de aceste programe si de scara la care se desfasoara.

    Intorcandu-ma la problemele bisericii, povesteam nu demult cu cineva legat de o directie in care se indreapta lumea evanghelica(cu potential destul de periculos, dar nu usor de sesizat de majoritatea). Exista multe voci care descurajeaza implicit dependenta de rugaciune si de calauzirea zilnica a Duhului. Spun implicit pentru ca vocile respective nu exprima clar si explicit intentia, dar omit si nu incurajeaza idea de dependenta stransa de rugaciune si de cautarea umblarii zilnice in Duhul. Perioadele de treziri spirituale din istorie s-au centrat in jurul nucleului de rugaciune intensa si cautarea calauzirii Duhului in mod special. Dar desigur perceptia acestor lucruri este la fel de slaba la nivel de masa ca si problema programelor din care face parte si cafeneaua mortii.

    • marinelblaj zice:

      Romulus, dincolo de orice „scenarită”, este limpede că lumea merge într-o direcţie pe care Dumnezeu a prevăzut-o. Rămâne ca noi, cei care credem şi ştim în ce credem, să nu uităm că nu suntem singuri. „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. Mă întreb însă, noi suntem cu El?

      • szromulus zice:

        Bine pusa problema – daca noi suntem cu El.
        Legat de ce se intampla in lume este bine sa fim constienti de proiectele celui rau. Strategia lui a fost intotdeauna sa ne decupleze de resursele rugaciunii si ale calauzirii Duhului Sfant si de a ne demonstra ca suntem victimele cadrului in care traim si ale limitarii trupului.

      • marinelblaj zice:

        Da, e bine să fim conştienţi. Dar nu obsedaţi…

      • szromulus zice:

        Personal nu sunt obsedat, dupa parerea mea, un procent majoritar al populatiei e obsedat sa nu vada aceste aspecte, dar afirma printre oftaturi „ce sa-i facem? nu avem ce face! asa e viata!” 😀

      • marinelblaj zice:

        Hei, Romulus, nu mă refeream la tine, ci în general. Obsesiile sunt, de regulă… nepărtinitoare… 😀

  3. tabyta22 zice:

    Unde nu exista batrani, nu exista trecut(si implicit istorie).Unde nu exista copii, nu exista viitor(si implicit speranta).Unde nu exista caracter, nu exista valori.Unde nu exista valori, nu exista adevar.Unde nu exista adevar, nu exista credinta.Unde nu exista credinta, nu exista speranta.Si omul fara speranta ce-si doreste?Moartea lui si a semenilor.Si daca aplicam acest lucru la scara larga (nivel mondial), ce doreste o lume decazuta care a intors spatele lui Dumnezeu daca nu moartea…
    Pentru cei in varsta exista sansa sa scape repede dar noi tinerii?
    Doamne fa-ne tari, dar nu la cerbice, in credinta,statornici pana la capat.
    Amin

    • marinelblaj zice:

      Amin, spun şi eu, Tabita! Voi, cei tineri… duceţi mai departe adevărul! Cât de departe… asta ştie Domnul. Dar aceasta a fost valabil şi pentru noi, cei care… avem şansa să scăpăm mai repede…

  4. costica h. zice:

    Nu ma pot lauda ca sunt mare cititor de literatura si mai ales filosofie, dar pot sa-mi amitesc de in interviu pe care o anume televiziune la luat lui Emil Cioran, sper ca acesta este numele lui, si acesta era unul din promotorii acestei filosifii dracesti, si chia se lauda cu a consiliat pe un doctor in intentia acestuia de a se sinucide…si a reusit.
    Acuma este vorba de occident sau nu, nu stiu stiu ca deavolul acolo sau aici foloseste metodele care se potrivesc cel mai bine fiecarei societati.

  5. … eutanasierea obligatorie a vârstnicilor ajunşi la 80 de ani…

    M-am liniştit! Numai să nu se răzgîndească, să nu reducă limita… 🙂

    • marinelblaj zice:

      Răsvan, asta îmi aminteşte anecdota următoare:
      „La o conferinţă despre Soare, vorbitorul afirmă la un moment dat:
      – Având în vedere procesul prin care hidrogenul se va epuiza, estimăm că soarele se va transforma din gigantica roşie, care este acum, într-o pitică albă în aproximativ 5 miliarde de ani. Lucrul acesta va duce la distrugerea Pământului.
      În acel moment, din sală se ridică o bătrânică, foarte agitată, care întreabă:
      – Câţi ani aţi spus???
      – Cinci miliarde, răspunde vorbitorul.
      – Ah! Am crezut că aţi spus cinci milioane, spuse bătrânica, aşezându-se liniştită la loc.”
      😀

  6. adrian zice:

    m-a speriat postarea ta, dar m-am linisitit cand am vazut de unde ai primit materialul. Pana mai ieri erau speriati de posibilitatea reintroducerii darwinismului in manuale, care, dupa parerea dansilor, ar corupe mintile „necoapte” ale tinerilor. Tot dansii sunt cei care, patrunsi de clarviziune, au descoperit legaturi cvasiestorice intre pasapoartele biometrice si Apocalipsa 13:16. Dansii au emis si o definite memorabila a creationismului: „creationismul este o explicatie stiintifică a creării Universului si originii speciilor asa cum sunt acestea descrise în Biblie”. E bine (pentru linistea noastra) ca acum s-au reprofilat pe teorii conspirationiste. E mai rau decat chestia cu eutanasierea, eu am auzit ca se preconizeaza inducerea saptamanala pe intreg teritoriul romanesc a cutremurelor de gradul 7 si devierea meteoritilor spre plaiurile noastre mioritice.

    • marinelblaj zice:

      Ehei, Adrian! Cu ceva ani în urmă nimeni n-ar fi spus că se va ajunge la un aşa „război” privind legalizarea căsătoriilor unisex! Sursa nu înseamnă neapărat falsitatea ştirii…
      Sunt şi astăzi oameni care cred că lagărele de concentrare sunt o invenţie menită să compromită nazismul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s