Mulţumiri…


Am ales, în pofida promisiunii pe care mi-am făcut-o, să scriu câteva rânduri la adresa unui personaj care devine pe zi ce trece un „ebola” al blogosferei. Mă refer la personajul de tristă amintire (nu doar pentru mine – sunt destui!) care se crede buricul pământului în blogosfera evanghelică. Un… era să spun om, care împroaşcă noroi în direcţia oricui nu îi este lui pe plac. Am primit de la cineva, prin e-mail, chiar şi o analiză „la sânge” pe care acest personaj o face blogului meu! Doamne, mare e grădina Ta! Individul crede că toată lumea e ca el, cu ochii pe numărători, cu inventar al accesărilor, cu laude de sine etc? Vă daţi seama? Omul a stat să-mi numere comentariile începând din aprilie, să „inventarieze” comentatorii, să facă tot felul de calcule! Mă întreb, nu-l angajează cineva pe la statistică? Omul chiar n-are de lucru! Daţi-i ceva de făcut, oameni buni! 😀

În fine, faptul că mă atacă pe mine, că a etichetat blogul meu drept „mahala”, că l-a rebotezat din „Cetatea de piatră” în „cetatea de… pietre” (foarte inventiv individul !), e o chestiune care chiar mă lasă rece! Dar mă deranjează foarte mult faptul că îmi tot apar în „spam” pingback-uri în care văd că îmi atacă cititorii.

E treaba lui, a acestui personaj de răsu’ plânsu’, că îi stau în gât. Dar să ajungi să o iei chiar atât de razna încât să te legi şi de oameni care nu-ţi fac nimic, asta chiar mi se pare o adevărată dovadă de… de ce, că nici nu mai şti ce diagnostic să pui la aşa ceva?

Bun, vă veţi întreba de ce acest titlu: „Mulţumiri”
Individul nu-şi dă seama că, în încercarea de a mă ponegri mereu, îmi face de fapt reclamă! Poate el n-a auzit de vorba aceea cu „nu există reclamă negativă…”

Şi, ca să nu fie mulţumirile prea simple, îi fac şi un cadou:

Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el”
Chiar am de gând să solicit şi altora să se roage pentru el. Nu ştiu dacă prezbiterii vor fi dispuşi, dar alţii cu siguranţă…

E mare nevoie! Cam la fel cât pentru… ebola!

P.S. Am decis să nu-i menţionez numele. Cred că e exact ca la circ, numele clovnului nu contează. Oricum, cei ce vor citi aceste rânduri ştiu despre cine e vorba…

 

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Disperări, Simţul civic, Zâmbet sau rictus?. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

32 de răspunsuri la Mulţumiri…

  1. szromulus zice:

    Draga Marinel, atunci cand recunosti ca esti bolnav, deja ai facut primul pas spre vindecare 🙂 . In democratie trebuie sa exist toate tipurile de manifestari. Pe zi ce trece, personajul, foloseste un vocabular tot mai agresiv si mai vulgar. In lumea show-biz-ului reclama negativa este o modalitate foarte buna de promovare, chiar mai buna decat cea pozitiva. Unele vedete isi augumenteaza rating-ul generand evenimente care sunt absorbite de publicatiile de scandal. Practic acest site face reclama gratuita, desi crede ca reuseste sa improaste cu mizerie 🙂

    • marinelblaj zice:

      Romulus, nu ştiu ce limbaj foloseşte individul, în afara celui pe care îl văd în pingback-urile din spam şi pe care l-am citit în mail-ul primit. Eu nu îl mai citesc de mult. Dar am vrut să iau atitudine din cauza mizeriei pe care o arată atacându-i pe cei care sunt prietenii şi oaspeţii mei în Cetate. Că el îmi face în tot felul blogul… e treaba lui. Aşa-s „napoleonii” de Socola…

      • szromulus zice:

        Destul de rar ma uit pe acel site. Tendinta de a deschide cutia Pandorei ….. 😀 . Exista mai multe metode de imunizare, una prin evitare, alta prin obisnuirea cu alergenul . Ambele metode pot da rezultate, dar se aplica la esantioane diferite de pacienti, in functie de situatie 😀 .

      • marinelblaj zice:

        Păi, de ce crezi că l-am comparat cu ebola? Doar că e periculos contactul? Nu! Şi pentru a atrage atenţia că e imposibil să te obişnuieşti cu el…

  2. szromulus zice:

    Cei de la Dailymail au publicat mesajul unui proprietar de bicicleta care tocmai a fost deposedat de obiect, de catre un hot. Mesajul suna cam asa:

    DEAR DOUCHEBAG
    Fantastic! I’ve grabbed your attention.
    You stole my bike last night….”

    Dar imi place cum se termina scrisoarea 😀

  3. gh80iulian zice:

    Un personaj care incearca sa-si faca un nume pe seama celorlalti,pana aici nimic nou. Doar ca acest individ are probleme serioase cu cap’sorul si ca sa-ti dai seama de asta nici nu trebuie sa ai multe studii in domeniu…

    • marinelblaj zice:

      Iulian, nici personajul nu are studii de specialitate, dar tot nu-şi dă seama 😀
      Acum, serios, ce m-a deranjat a fost faptul că s-a legat de cititorii mei. Că mi-a numărat postările, comentariile, a făcut mediile lor, începând din aprilie şi până în prezent, asta m-a distrat teribil. Mie nu mi-a trecut niciodată, de când am blogul, să fac aşa ceva! Pe lângă faptul că încă îmi vine să râd, mă întreb dacă n-ar trebui să-l plătesc pentru munca depusă! 😀

  4. Dragă Marinel, să-ți spun cum funcționează ăsta. Tu i-ai zis ”clovn” (deși meseria asta poate fi onorabilă, dacă o faci bine, chiar devii celebru și respectat de toți și te iubesc copiii- chiar și cei ai Domnului 🙂 ). El va lua cuvîntul tău și va spune: uitați ce scrie un pocăit! ce limbaj are!… etc.
    Știi cum e e cu tipul? E ca o țigăncă căldărăriță, din alea cu fuste largi și înflorate. Știai că nu poartă chiloți pe dedesubt? Nici vară, nici iarnă? Și cînd le superi își ridică poalele în cap și-ți arată… toate alea? Alin Cristea e o căldărăriță ratată. 🙂

    • marinelblaj zice:

      O, să nu vorbească de limbaj! Al lui e de-a dreptul licenţios! Eu m-am exprimat elegant faţă de cum ar merita. Nici nu ştiu altfel.
      Ştiu, poate era bine să mă abţin să scriu postarea asta, după cum e bine să nu te iei în gură cu… căldărarii. Dar, cum tot repet, dacă se ia de mine, să-i fie de bine, poate asta îi ţine loc de tratament. Dar să-mi lase în pace cititorii!

    • szromulus zice:

      Foarte tare imaginea cu țigănca căldărăriță 😀 .

  5. GugustiuculAdrian zice:

    Dezamagitor pentru mine este ca tonul a fost dat de cineva pentru care aveam respect, atunci cand ne-a calificat pe toti cei care trecem pe aici drept „gugustiuci”. Pentru acest calificativ, pe care eu, in contextul discutiei, consider ca nu-l meritam (asa cum am precizat atunci, nu ma intereseaza ce fel de conferinte se tin la institutele teologice), mi-am promis mie insumi sa nu mai intru in veci pe blogul dansului. Cat p-aci sa-mi promit si sa nu-i mai cumpar traducerile viitoare, dar, ca sa fiu sincer, cred ca asta ar fi o promisiune prea greu de tinut. 🙂 Pe de alta parte, la cat de usor de inselat am putut fi de catre escrocii spirituali din ceata profetului aradean, s-ar putea spune ca merit calificativul. Dar asta e o alta discutie…
    In rest, cine are o munca, cu responsabilitatile si termenele care decurg de aici, nu are timp de numarat „gugustiucii” din ograda altuia. E pacat ca un om cu evidente calitati intelectuale (ma refer la domnul care iti face recensamantul „gugustiucilor”) se tine de astfel de nimicuri.
    Ii urez multa sanatate, ceea ce va doresc si voua, dragi „gugustiuci”!

    • marinelblaj zice:

      Dragul meu Adrian, mă simt, sincer, onorat în compania unui „guguştiuc” ca tine! Începe să semene tot mai mult cu „golaniada” pieţei Universităţii! 😀
      Cred că ar trebui să-i mulţumim!
      Cât despre urările de sănătate adresate personajului, nici nu şti cât de oportune sunt! O sănătate cu un specific anume… dar asta e altă discuţie, vorba ta! 😀
      Guguştiucul Şef al Cetăţii de piatră

  6. Cosmin zice:

    Vreau să-mi mărturisesc greșeala chiar aici în cetate spunându-vă o mică întâmplare în care am intrat fără să cunosc prea bine pe acest om. Răsvan, pe blogul său, cu mai mult timp în urma, zugrăvea caracterul acestui om, fiind destul de acid la adresa lui. Eu, neînțelegând „fenomenul” prea bine, am scris pe blogul lui Răsvan ca nu ii bine așa să etichetăm oamenii, că nu stă bine unui creștin. Îmi cer scuze lui Răsvan că în naivitatea mea și în necunoștință de cauză încercam să detensionez lucrurile (aia era intenția mea) și buna a fost intenția, doar că nu am cunoscut bine cauza… Într-o zi am intrat și pe blogul omului cu pricina, era foarte pornit împotriva unei biserici locale care nu îi recunoștea meritele sale supreme, am avut un comentariu în care am îndemnat la pace și înțelegere, bineînțeles că mi-a blocat accesul la blogul său iar pe mail mi-a transmis câteva „creștinești” de nu m-am văzut. Omul are probleme dar sincer cred că Domnul poate să-l recupereze din această stare și să-l elibereze de acest „demon” al cârtirii și al băgatului în seamă. Unor oameni le spui cu frumosul și nu merge, le spui cu subînțeles și tot nu merge, le spui mai răstit și nici o schimbare, iar tot ce-ți mai rămâne este să-i spui Domnului în rugăciune.

    • marinelblaj zice:

      Aşa este, Cosmin! Din păcate, tot mai mulţi ajung să se convingă de faptul că nu mai rămâne decât rugăciunea pentru astfel de oameni. Îmi pare rău să aflu şi de experienţele tale cu el, dar… aşa e el…

  7. marinelblaj zice:

    NOTA: Cineva se străduieşte să mă ţină la curent cu ceea ce scrie dezaxatul pe blogul lui. Primesc mail-uri cu conţinutul tâmpeniilor pe care acest personaj de toată mila (din foarte multe puncte de vedere!) le înşiră acolo, pe „supercalifragilisticul” său blog. Asta ca şi cum n-aş vedea suficient în „spam” că am devenit o obsesie între multele obsesii pe care le are.
    Îl rog şi pe această cale (am încercat şi prin mail, folosind replay-ul) pe cel care încearcă să mă ţină în felul acesta la curent că nu are rost. Prin articolaşul de faţă am vrut doar să-i comunic mogulului că nu sunt de acord cu atacarea şi bălăcărirea cititorilor mei. Dacă vrea să ţină cont… (ce-i drept, m-aş mira!). De altfel, e suficient de urmărit limbajul pe care îl foloseşte mai nou la adresa acestui blog (i s-au terminat ironiile, a trecut la limbaj suburban) ca să ne dăm seama de evoluţia sa medicală.
    Aşadar, nu-mi mai scrieţi, vă rog! N-am veleităţi de psihiatru. Şi nici timp foarte mult.
    Asta ca să nu fac publică adresa de mail pe care o folosiţi!
    Mulţumesc!

  8. szromulus zice:

    Marinel, exista modalitati de a depune plangere la cei care gazduiesc platforma wordpress. Exista un regulament care trebuie respectat. Nu este posibil ca sa se tolereze la infinit astfel de calomnii.

    (http://wordpress.com/complaints/) – categoria abuse (http://wordpress.com/abuse/)

    Fiindca se foloseste platforma WordPress pentru calomnii, abuzuri verbale, vocabular suburban, se vor lua masuri. Acest site este un site al carui obiectiv este calomnierea altora, cred ca ar fi cazul sa se ia masuri legale.

    • marinelblaj zice:

      Nu, Romulus! Şi am să-ţi motivez de ce:
      1. Ultimul lucru care i-ar trebui acestui om, în starea în care e, ar fi victimizarea, transformarea lui într-un „martir al blogosferei evanghelice” (parcă şi văd titlul cu litere de-o şchioapă pe blogul lui!
      2. El n-ar putea privi acest demers decât ca pe o răzbunare, mai ales în condiţiile în care este în război cu mulţi.
      3. Ar fi o lovitură pentru un om care şi-a făcut parte şi aşa singur de destule lovituri în viaţa personală.
      4. Am mai spus-o şi altora: el face şi lucruri utile cu acel blog. E o muncă de apreciat culegerea şi publicarea de informaţii despre evenimente, apariţii editoriale etc din mediul evanghelic. Păcat că nu se limitează la a le publica şi, eventual, comenta. Din nefericire el se vrea un soi de „jandarm” al blogosferei evanghelice. Trist că se dovedeşte unul needucat în ce priveşte comportamentul, limbajul, atitudinea…
      5. Un asemenea demers ar lovi în cei naivi, cărora le place „mahalagismul” celui ce etichetează, culmea, alte bloguri ca fiind mahalale! (cunosc câţiva care sunt gata să-ţi spună mereu ceva de genul „ai citit ce-i face AC lui cutare?” Un soi de „ţaţe evanghelice”. Cam la fel cu cel care îmi tot trimite mail-uri „informative”!)

      • szromulus zice:

        Inteleg foarte bine, Marinel, ceea ce spui. Din punctul meu de vedere sa insulti un range atat de mare de persoane, a caror competenta nici nu o stie, este destul de riscant. Din modul cum abordeaza pe fiecare, are impresia ca majoritatea sunt niste fermieri. Din pacate se inseala, exista foarte multi cu un grad ridicat de competenta, cu mult peste competenta dansului, care posteaza sub diferite nicknames. Chestiunea ca ai facut teologie si stii absolut totul in acest univers este o mare naivitate. Teologia este un domeniu si atat, cercetarea stiitifica, spre exemplu, se duce la alte nivele, mult mai evoluate. Deci chiar nu inteleg de unde falsa suprematie a celor din teologie. Este doar o infatuare care nu are nimic comun cu Cristos. Iar daca nu are nimic de a face cu Cristos, the best case scenario este din fire, iar the worst case scenario este….. Este posibil sa supere „pe cine trebuie” si o sa suporte niste consecinte la care nu se gandea vreodata ca este posibil. Cand ti-o cauti cu lumanarea, uneori chiar ti-o gasesti.

      • Adrian zice:

        Si daca am fi toti fermieri, ce?
        Aici e un blog, un fel de poiana a lui Iocan, nu o publicatie academica de teologie.
        Calificarile astea peiorative la adresa meseriilor asa-zis „umile” sunt o boala a unor intelectuali (de cele mai multe ori umanisti), desi unii dintre ei nu stiu sa schimbe un bec iar altii consuma produsele fermierilor in exces. Totul pleaca de la prejudecata ca doar competentele mele (de obicei, umaniste) pot da explicatii esentiale despre ce e in lumea asta si, mai ales, dincolo de ea. Daca faci un lucru bine, asta deja inseamna ca ai priceput cum functioneaza o particica (e drept, infima) din lumea asta, chiar daca nu esti specialist in Husserl, Karl Barth sau in Adler (exemplele sunt alese la intamplare).
        Nu vreau sa ofensez teologii, dar ca sa fii un bun fermier e mult mai greu si ai nevoie de mai multe competente decat cele necesare pentru a fi un bun teolog.
        Asa cum imi spunea un prieten (un intelectual umanist, zic eu, de elita), a gresi un aorist nu inseamna mare lucru, dar a calcula gresit o structura de rezistenta poate omori oameni.
        Si un fermier are o filosofie de viata si conceptii teologice. A-ti da cu parerea este altceva decat a tine o conferinta sau a scrie un articol. Sigur, cu precizarea ca parerea ta trebuie sa se supuna, la limita, parerilor mai avizate. Aici intervine o fisura, cel putin din punctul meu de vedere. Cine este mai avizat din punct de vedere teologic: cel care traieste teologie, cel care a invatat teologie? Si cum le cuantifici competentele de acest gen? Mi-e usor sa inteleg ce inseamna a fi specialist intr-o disciplina „telurica”, dar nu si in teologie. Daca teologia inseamna doar „cuvinte despre Dumnezeu”, atunci e mai simpu, dar daca inseamna mai mult lucrurile se complica. In fine, poate asta tine de propriile mele limite.
        S-ar putea ca un fermier care a invatat sa asculte cum creste iarba sa stie mai multe despre Dumnezeu decat un teolog, chiar daca primul nu are un discurs academic.
        Atata vreme cat avem fermieri care au participat la scrierea unor carti din Biblie, inseamna ca si un fermier de azi are macar dreptul de a-si spune parerea intr-o zona a cunoasterii in care nu exista teorii falsificabile. Sa nu luam discutiile, mai mult sau mai putin amicale, drept sinoade ecumenice.
        Scuze pentru lungimea mesajului si pentru eventualele greseli. Am scris de pe un dispozitiv mobil.

      • marinelblaj zice:

        Nu e prea lung mesajul, Adrian, e prea scurt! Este esenţa a ceea ce se tot spune pe blogul acesta şi pe câteva altele, dar nu este luat în considerare! Ceea ce spui tu: „S-ar putea ca un fermier care a invatat sa asculte cum creste iarba sa stie mai multe despre Dumnezeu decat un teolog, chiar daca primul nu are un discurs academic” e un adevăr pe care nimeni nu vrea să-l recunoască!
        Oricum, aşa cum îi scriam lui Romulus, intenţionez să închei socotelile. Pur şi simplu nu am timp de stupizenii. Muncesc din greu şi serios ca să-mi câştig existenţa, ştiu să mulţumesc lui Dumnezeu pentru oportunităţile pe care mi le oferă şi pentru prietenii pe care mi i-a dat prin intermediul acestui blog. Am reacţionat când am văzut mojicia de a sări „şi la beregata” lor, dar, cum n-am cu cine discuta, voi încheia aici, astăzi. Am spus, va înceta să existe!

      • szromulus zice:

        Draga Adrian, nu am gasit o formulare mai potrivita sa exprim ce vroiam. Nu am nimic cu fermierii, dimpotriva, admir modul de viata al celor de la tara. Stiu ce inseamna frumusetea vietii de la sat, chiar daca Dumnezeu a vrut sa imi ofere o cariera in high-tech.

        Nu teologii onesti sunt problema, ci un numar de personaje care cred ca teologia i-a transformat intr-un fel de dumnezei. Toti utilizatorii de internet ar trebui sa li se inchine, sa le faca plecaciuni pentru arogantele pe care le arunca. Daca asta este atitudinea lor la curs, nu as dori nici macar o ora sa asist la cursurile sustinute de ei, pentru ca denota o lipsa totala de cunostiinte pedagogice, nu au habar de ce inseamna transmiterea informatiei de la profesor la student. Teologia, ca si informatie teoretica, nu valoreaza nimic fara o constiinta regenerata. Teoria este doar schela care sustine santierul transformarii omului din fiinta cazuta, intr-o fiinta dupa voia Lui. Teologii care fac parada, pe blogosfera, de functiile pe care le au ar trebui sa nu uite ca sunt doar teologi si nu cercetatori NASA. Parada de sine, infatuarea, megalomania ii pune pe o linie paralela cu voia lui Dumnezeu. Nu ramane nici un punct de incidenta intre calea pe care merg si voia Lui. Dar asta au invatat in anul I de facultate si au uitat. Acesti teologi sunt teologi doar de profesie, dar nu dau dovada de un spirit transformat. Rolul lor este de a-si impartasi cunostiintele cu altii intr-o maniera in care sa dea dovada de etica. Probabil au uitat ca Dumnezeu a vorbit de-a lungul a mii de ani prin oameni care au fost modesti, au avut un simt cumpatat de sine. Marii teologi ai vremii L-au rastignit pe Isus. Informatia fara un spirit modelat de Duhul Sfant nu valoreaza nimic.

      • Adrian zice:

        Domnule Romulus,
        Mesajul meu nu a fost o replica la postarea dvs., dimpotriva, o completare. Nici nu mi-am imaginat ca ati avea ceva cu fermierii.
        Calificarile de care vorbeam aveau in vedere un context mai larg. Dvs. doar ati sintetizat aceste reactii folosind un eufemism.
        De pilda, nu ma asteptam ca un domn pentru care am o anumita simpatie intelectuala sa pretinda ca nu poti sa-ti dai cu parerea pe un blog despre gnosticism daca nu ai citit manuscrise in copta. Numarul cartilor necitite de fiecare din noi este enorm, in comparatie cu numarul cartilor citite. Nu putem citi toate cartile.
        Nu orice discutie despre un anumit subiect trebuie sa fie o disertatie de doctorat.

        Eu recunosc ca am invatat mult de la prieteni baptisti, absolventi sau profesori la UEO, asa cum am invatat foarte multe datorita sansei de a fi prietenul unui teolog ortodox de calibru. Mai mult ca sigur ca domnul Cristea stie mai multa teologie decat mine, asa cum eu stiu mai mult decat dansul in alte domenii. Insa, inevitabil, intram in discutii (de cele mai multe ori, informale) in care anumite concepte de granita depasesc teritoriul specializarilor noastre. Ce facem atunci, nu mai „dezbatem” pana cand nu ne luam o licenta in specialitatea respectiva sau eventual pana cand nu citim un raft de carti despre subiectul in cauza?
        Eu am asistat, de exemplu, la discutii de teologice despre timp sau despre infinit. Ca sa fiu sincer, mi se pare ca nu poti sa mai „ataci” azi astfel de teme fara sa tii cont de ce spune fizica moderna sau, in cazul conceptului de infinit, fara sa iei in seama revolutia declansata de Georg Cantor. Dar nu iau teologilor dreptul de a specula pe tema asta.
        Pentru unii, este in neregula cand inginerii si oamenii de stiinta isi asuma discursuri teologice (si, uneori, au dreptate), dar se pare ca nu e nicio problema cand anumiti teologi incep sa puna la colt teorii stiintifice si sa ne spuna ce trebuie sa pastram din manualul de fizica sau din cel de biologie.
        Eu as zice sa fim mai toleranti cu dreptul la opinie si, cand nu suntem de acord, sa polemizam cu argumente.
        Asa l-am cunoscut pe Marinel: cu prilejul unei polemici pe o problema de istorie, desi nici unul dintre noi nu suntem istorici cu diploma. Nu a cazut cerul ca ne-am dat si noi cu parerea.

        Nu am sa incetez sa repet: sunt discutii pe un blog, nu o sesiune de comunicari stiintifice.

      • Adrian zice:

        Am uitat sa spun ceva: you made my day cu „teologii care fac parada, pe blogosfera, de functiile pe care le au ar trebui sa nu uite ca sunt doar teologi si nu cercetatori NASA.”
        Imi place asa de tare exprimarea asta, incat va cer permisiunea de a folosi acest citat, cu indicarea sursei.

      • szromulus zice:

        Domnule Adrian, m-ati facut sa zambesc . Se poate folosi, daca aduce zambete pe fete. Nu este nevoie de nici o referire 🙂 . M-au infuriat cei din cercul de teologi binecunoscuti, pentru ca, desi sunt o biblioteca ambulanta de informatie(unii), la nivel de analiza, nu au aratat nimic. Pe scurt informatia e pe hard-diskul propriu dar le lipseste cu desavarsire modulul de analiza. Fapt care ma face sa ma intreb daca in teologie se accepta teorii si teze doar de dragul functiei pe care o are cineva in ierarhie sau si datorita faptul ca cineva (acolo) mai si gandeste. Deocamdata raman la idea ca teologii(unii) stiu memora si sa redea exact informatia, dar sa nu ii pui sa analizeze ca in loc de analiza isi arata doar diplomele 🙂 .

  9. szromulus zice:

    Ironia divina este ca, Domnul l-a creat pe Iuda, desi stia ca il va vinde 🙂 . Sau cum zicea Grigore Moisil :”Legile tarii nu interzic nimanui sa fie imbecil”. Daca legile tarii sunt asa de ingaduitoare putem noi sa ne impotrivim? Nu, dar putem sa multumim Domnului pentru diversitate 😀

    • marinelblaj zice:

      Da, Romulus, ciudată diversitate. Intenţionez să postez un articol cu care să închei odată pentru totdeauna povestea asta. Am primit o serie de mail-uri pe care le voi publica, voi avea câteva comentarii, pentru că sunt unele afirmaţii care trebuie lămurite şi apoi… n-are decât să-şi continue tiradele până nu mai poate; va înceta să existe! N-am timp de prostiile astea! Eu chiar am de lucru, nu îmi fac de lucru… 🙂

  10. Pingback: Înscriere la “lista ruşinii” unui individ de toată ruşinea | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s