EXCLUDERE, ÎMBRĂŢIŞARE, TĂCERE, COMPLICITATE…


Am stat mult în cumpănă dacă să postez sau nu primul dintre filmele din această postare. În primul rând, detest violenţa, sub orice formă. Nu mi-aş fi imaginat vreodată că mă voi simţi obligat să postez astfel de lucruri în Cetatea de piatră. M-am gândit însă dacă tăcerea este corectă. Dacă este corect să luăm aminte şi să ne comportăm ca şi când lucrurile acestea se petrec pe altă planetă.

Lumea trebuie să afle. Lumea trebuie să ştie. Într-o societate care este gata să condamne Israelul pe toate canalele posibile pentru faptul că încearcă să-şi apere palma de pământ, este nevoie să se ştie care sunt adevăratele atrocităţi care se petrec pe planetă.

Oare cât de fariseică mai poate să fie lumea aceasta? Cât de mult mai încape în această lume… „excluderea sau îmbrăţişarea”?

Ne cerem, făţarnic iertare pentru cruciade petrecute într-un context incert şi sub pretexte nelămurite suficient, dar tăcem mâlc în faţa unor acţiuni care tind să întreacă toate ororile comise până acum în întreaga istorie.

Aş fi dorit să postez doar al doilea filmuleţ. Cel în care o studentă musulmană, din păcate una dintre multele îndoctrinate de gândirea care încearcă să promoveze islamul ca o religie a păcii, primeşte un răspuns excelent la o întrebare care încearcă să promoveze ideea nevinovăţiei…

Am urmărit ambele filme pe pagina de Facebook. Aş fi vrut să nu fiu nevoit să mulţumesc vreodată celor care au postat filmuleţele, pentru că aş fi preferat ca ele să nu existe…

De ce am decis, totuşi, să le postez pe amândouă?

Pentru că ele pun în antiteză două lucruri cu care lumea se confruntă în aceste zile: raţiunea şi corectitudinea politică. Acea corectitudine politică pe care o definea excelent cineva ca fiind „încercarea de a apuca rahatul de partea lui curată” (mulţumesc prietenului meu S.R. pentru informaţie!).

Mă întreb, se poate răspunde raţional la fapte care depăşesc raţiunea?

Cum aplicăm noi, creştinii, în aceste situaţii principiul întoarcerii celuilalt obraz?

Ce trebuie să facă lumea creştină într-o asemenea situaţie? Concret.

M-aş bucura să nu citesc răspunsuri „teoretice.”

Ar fi foarte, foarte multe de comentat. Deşi, urmărind mai ales primul film, orice comentariu părea inutil, înăbuşit fiind de o revoltă imposibil de controlat.

Ar fi o blasfemie să ne întrebăm unde este Dumnezeu în aceste circumstanţe! Cred că întrebarea corectă ar fi mai degrabă până unde va mai îngădui Dumnezeu să-i lase pe oameni „în voia minţii lor blestemate”!

Amintiţi-vă vorbele Domnului Isus: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” Aşteptăm să strige pietrele?

AVERTISMENT FOARTE SERIOS! PRIMUL FILM CONŢINE IMAGINI EXTREM DE DURE. NU LĂSAŢI COPIII SAU PE CEI MAI SENSIBILI SĂ LE URMĂREASCĂ!

 

 

 

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Biserica, Disperări, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Politichie, Sare... amară, Simţul civic, Trecător prin lume, Zidul plângerii, Ştiri și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la EXCLUDERE, ÎMBRĂŢIŞARE, TĂCERE, COMPLICITATE…

  1. szromulus zice:

    Mi se pare cel putin bizar faptul ca, in ultimele cateva luni, au avut loc o multime de contradictii, unele chiar aprinse, intre diferitele tabere pro sau anti crislamice. Cei care se autointituleaza specialisti in domeniu, in mod bizar nu sunt. Teologii sunt specialisti in probleme de teologie crestina, nicidecum in probleme de Islam, de interpretarea Quran-ului. Cu toate acestea manifestau o aroganta vizibila fata de non-academicii crestini. Intrebarea care ramane, totusi nelamurita, este cum poate un teolog crestin sa se pretinda specialist in probleme de Islam si de interpretarea Quaran-ului? Bizar nu? 🙂

    Este cert faptul ca exista mai multe interpretari ale Quaran-ului, unele mai pacifiste, altele agresive. Faceam referire, intru-un comentariu anterior, la expunerea lui Usama Dakdok si la perspectiva sa hermeneutica a Quaran-ului. Quaran-ul, spre deosebire de Biblie, a fost scris de un singur autor. Faptul ca materialul este unitar, nu exista diferente de stil de scriere, nu exista contexte diferite sociale, culturale, face ca interpretarea materialului sa fie mult mai simpla decat cea biblica. Este cert, pe de alta parte, faptul ca Quran-ul are un numar foarte mare de pasaje care incita la razboi impotriva tuturor celor care nu cred in Allah, la distrugerea celor care nu vor sa il accepte ca dumnezeu. Este clar, de asemenea, faptul ca aceste pasaje nu pot fi interpretate metaforic, nici nu pot fi excluse, ca elemente determinante, din peisajul hermeneutic. Pe de alta parte istoria celor cateva sute de ani de aplicare a acestor invataturi a creat o istorie sangeroasa, nicidecum reconcilianta, pacifista.

    Cred ca masacrele islamicilor (supranumiti extremisti) concorda cu interpretarea corecta a pasajelor in care Allah cheama la lupta credinciosii impotriva necredinciosilor. Este greu sa elimini 300 si ceva de pasaje care cheama explicit la razboi si la violenta, ca sa afirmi ca religia este pacifista.

    • marinelblaj zice:

      Bun. Întreb atunci, Romulus, cum răspunzi practic cu o Evanghelie a păcii, la un Coran războinic? Cum îl întrebam şi pe Octavian, e prins creştinul în capcana non-violenţei?

      • szromulus zice:

        Nu sunt un crestin modern care crede mai mult in lucrurile pe care le vede, decat in cele invizibile 🙂 . Cred ca Tata are modalitatile lui personale de a evita conflictele, de a stinge conflictele existente. Atata timp cat ne tinem ancorati, prin credinta, ascultare si rugaciune, in cel ce ne-a adus la Lumina, lucrurile se pot rezolva altfel.

      • marinelblaj zice:

        Poate că îţi voi părea agasant, dar te gândeşti la o intervenţie personală a lui Dumnezeu, ceva de genul celei din 2 Împăraţi 6, de exemplu, sau că aceia care vor rămâne ancoraţi prin credinţă vor fi feriţi?

      • szromulus zice:

        Marinel, intreaga viata crestina este un miracol. Faptul ca ne convertim, faptul ca Duhul Sfant ne transforma in templu pentru El, faptul ca biruim forta pacatului. Ar fi multe de spus dar nu stau sa fac o lista de inventar. Nu cred in manifestarile de tip carismatic, dar nu cred nici in teologia de tip watchmaker – Dumnezeu a creat cadrul pentru mantuire, ne-a lasat Evanghelia, ne-a dat creier si ne-a scris un postcard cu mesajul – „descurcati-va, I’m out”. Nu cred ca un conflict se poate aplana doar prin forta militara. Nu cred ca interventiile divine sunt impachetate in tunete si fulgere sau insotite de focuri de artificii. Nu cred, de asemenea, ca Ioan 15 este o poveste a unui Dumnezeu care a parasit scena lumii acesteia. Nu cred de asemenea ca Dumnezeu ar trebui sa se manifeste asa cum ne imaginam noi, ca oameni limitati.

      • marinelblaj zice:

        Romulus, ştii la ce mă gândesc acum? Poate ai să râzi, dar mă gândesc la anecdota aceea cu creştinul surprins de inundaţii şi refugiat, în mijlocul apelor, pe acoperiş. A venit o barcă să-l ia şi el a refuzat, încredinţat că Domnul îl va salva printr-un miracol. A venit un elicopter şi el… la fel. În cele din urmă a murit. Şi Domnul i-a reproşat, când l-a întâlnit, că a refuzat barca şi elicopterul pe care i le-a trimis!
        Am trăit miracole în viaţa mea, ştii bine! Totuşi, deşi e evident că nu e cum spui, cu „descurcaţi-vă…”, există totuşi reponsabilităţi pe care trebuie să ni le asumăm!

      • szromulus zice:

        Am zis eu ca nu avem responsabilitati? 🙂 Avem zilnic multe responsabilitati. Marinel am trecut prin multe incercari ale vietii. Ultimii ani chiar extreme. Sunt o persoana care imi iau foarte in serios responsabilitatile si am o cariera unde trebuie sa fi foarte ager, cu o minte foarte sharp. Raspunsul la intrebarea ta cu 2 Imparati poate fi esalonat pe diferite nivele. Pentru un crestin debutant as formula altfel raspunsul, pentru ca sa ma cobor la nivelul lui. Pentru un crestin cu o minte impregnata prea tare cu fizica newtoniana as raspunde corespunzator 🙂 . Ce poti sa ii spui unui crestin, de exemplu, care te intreaba :”am fost bun la anatomie, dar nu am vazut unde ar putea Duhul Sfant locui in mine, deci teologia contine neadevaruri”. Cei ai putea sa ii spui? Mai ia si tu o carte de fizica si vezi ca atunci cand te curentezi, de exemplu, curentul nu are nici ala un loc expres pe care scrie „aici va intra curentul daca te curentezi” 😀 La fel cu undele de telefon, tot pentru acelasi elev bun la anatomie care nu intelege cum de undele trec prin el si totusi raman in el 🙂 .

      • marinelblaj zice:

        Să mă ierţi, Romulus, dar asta e o abordare oarecum… reducţionistă! 😀
        M-au amuzat exemplele tale. Totuşi, aş vrea să citeşti răspunsul pe care i l-am dat lui Repussuper mai sus…

      • szromulus zice:

        La un moment dat, in birou, nu reuseam sa pornim nici cum un calculator. O tona de cabruri bagate prin pereti, de alimentare, de retele, etc. Orice faceam nu pornea calculatorul. Cum minutele treceau si emiteam fiecare tot mai multe ipoteze care trebuiau verificate, un coleg care s-a dus sa faca cercetari prin birourile alaturate, vine si ne spune „in teorie orice lucru merge mai bine daca il bagi si la priza” 🙂 . Femeia de serviciu, probabil, scosese niste stechere din birourile alaturate, din neatentie. Cum lucrurile erau bine mascate, era putin probabil sa ne gandim la o astfel de alternativa triviala.

        Personal cred in „naivitatea” lui Martin Luther care considera ca toate lucrurile merg mai bine daca se roaga pentru ele dar apoi „musai” sa iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci. A ca exista crestinii moderni care cred ca trebuie sa faci si sa nu te rogi ca doar d’aia ai cap si maini….Sa fie sanatosi si sa se uite la roadele lor. Cunosc astfel de crestini, dar sa nu ii intrebi ce inseamna pace in suflet, ce inseamna iubire, ca sunt atat de plini de acreala „sfanta” in suflet ca nu sunt capabili sa iti dea un raspuns frumos elegant.

  2. Pingback: EXCLUDERE, ÎMBRĂŢIŞARE, TĂCERE, COMPLICITATE...

  3. Octi zice:

    Mă întreb, se poate răspunde raţional la fapte care depăşesc raţiunea?
    Da se poate raspunde rational. – Acesti indivizi trebuie stirpiti.

    Cum aplicăm noi, creştinii, în aceste situaţii principiul întoarcerii celuilalt obraz?
    Cind cineva te jigneste, inghite in sec si intoarce obrazul. Cind cineva te impusca in plaminul sting nu intoarce si plaminul drept. Impusca-l tu drept in cap sau in inima. De preferat in cap si apoi in inima.

    Ce trebuie să facă lumea creştină într-o asemenea situaţie? Concret.
    Sa-i anihileze odata pentru totdeauna pe vreo citeva milioane de extremisti islamici, rapid si eficient fara dureri in mod uman. Cu promisiunea ca vor urma si ceilalti daca nu se linistesc. Asta ca sa nu anihileze ei 2 miliarde de crestini incet si ineficient (torturi inimaginabile)
    Have a nice day!

    • marinelblaj zice:

      Foarte tranşant răspunsul tău, Octavian! Nu de dragul polemicii, ci de dragul adevărului… ce facem cu „să nu ucizi”? Este oare creştinul prins în capcana „non-violenţei”?

      • repussuper zice:

        Nu-l judecati prea mult pe Octavian, ca recunosc ca m-am gandit si eu la razbunare. Sa citim apocalipsa despre martirii de sub altar.
        [Apocalipsa ]
        (6:10) Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care eşti sfînt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?„
        (6:11) Fiecăruia din ei i s’a dat o haină albă, şi li s’a spus să se mai odihnească puţină vreme, pînă se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, cari aveau să fie omorîţi ca şi ei.
        Razbunarea este in mana lui Dumnezeu.

      • marinelblaj zice:

        Repussuper dragă, nu-l judec deloc pe Octavian! Sincer, eu nu m-am gândit la acţiune având în gând răzbunarea, dar, aşa cum scrie şi el, există teorii care justifică acţiunea, mai ales când e vorba despre apărare. Cum explicăm, în spiritul non-violenţei, acţiunea Domnului Isus din Templul transformat în altceva? Deducem că violenţa este justificată când e vorba despre Templu şi în rest, nu? Vezi, lucrurile pot fi simplificate, nu doar complicate!

      • repussuper zice:

        Inteleg Marinel, totusi actiunea din templu a fost facuta de Cel care va judeca lumea. Noi nu avem autoritatea Lui.

      • marinelblaj zice:

        Corect, nu avem autoritatea lui, dar ni s-au delegat în schimb responsabilităţi, nu?
        Aş vrea să fiu cât se poate de tranşant şi am să pun în discuţie o paralelă. De ce în cazul unui om bolnav apelăm la intervenţia medicilor, cu tot ce presupune asta, respectiv, intervenţie chirugicală, de exemplu, şi în cazul acestor atrocităţi nu putem interveni cu acţiune? Ambele situaţii presupun ideea de apărare, nu?

      • repussuper zice:

        Marinel, dupa cum spuneam, eu sunt pt actiune. Dar sa speram ca Dumnezeu se va folosi de cine trebuie ca sa potoleasca prostia acestor oameni. Sunt autoritatile care au tot dreptul sa faca ceva. Sa speram ca nu vor zabovii prea mult.

      • marinelblaj zice:

        Şi eu sper la fel. Crede-mă, am avut puterea să vizionez primul film doar o dată. Îmi dau seama că urmărindu-l nu fac altceva decât să alimentez firea… Adevărul e că acesta este motivul pentru care am ezitat mult dacă să îl postez. Am făcut-o, totuşi, pentru că sunt convins că trăim vremuri în care ne vom confrunta tot mai des cu obligaţia de a opta pentru o atitudine anume, şi vreau să înţeleg mai bine care e cea corectă. Spre deosebire de unii, chiar dacă am o vechime biologică şi în credinţă, încă mai am întrebări şi nu mă consider auto-suficient (ca alţii… ştim noi cine 😉 )

  4. Octi zice:

    Foarte simplu. Sa nu omori premeditat (murder) este una dintre cele mai importante porunci si este absolut clarificat in biblie. Sa ucizi in razboi in legitima aparare sau sa omori cind viata ta sau a celor de care raspunzi este in pericol este perfect valid. Ba chiar recomandat. Legile razboiului sau ale comunitatii se aplica diferit fata de legile care se aplica persoanelor individuale. A se vedea argumentul lui Augustin despre razboiul justificat sau a lui Dietrich Bonhoeffer despre asasinarea justificata.
    Crestinul adevarat NU este prins in capcana non-violentei. Unii pretins crestini (liberali, democrati, socialisti etc) sint insa prinsi si ei nici macar nu stiu ca sint captivi. Sint atit de confuzi incit predica nonviolenta, sint impotriva pedepsei cu moartea pentru criminalii violenti pe de o parte iar pe de alta parte sint avocati ai eutanasiei si a avortului. Incercati sa faceti sens de asta si o sa aveti dureri de cap.

    • marinelblaj zice:

      Octavian, aş fi foarte curios dacă ai putea avea o discuţie pe tema non-violenţei cu un credincios menonit. Ai să vezi ce interesant e! Poate găseşti prin locurile unde eşti 🙂
      Cât priveşte fariseismul celor pe care i-ai pomenit la sfârşit, ai perfectă dreptate! Sunt de deplâns, aşa că… n-am nevoie de şi mai mari dureri de cap!
      Ar fi, într-adevăr, interesantă o dezbatere pe marginea celor cinci principii ale lui Augustin privind războiul, sau pe marginea doctrinei dreptăţii comparative, despre eludarea temporară a unui principiu fundamental în ideea binelui suprem… Interesante abordări…

  5. Adrian zice:

    De acord cu ceea ce spune domnul Octavian.
    Acestor criminali ar trebui sa li se raspunda cu o ploaie torentiala de bombe, mai ceva ca la teribilul bombardament al Dresdei (sa nu uitam, oras care nu avea nicio tinta militara!).
    Liderii acestei lumi, daca ar fi cu adevarat crestini (sau macar morali) i-ar face una cu pamantul pe acesti criminali. Stapanirea poarta sabia ca sa taie capetele criminalilor cu ea, nu ca sa barbiereasca banditii cu ea.
    „Sa nu ucizi” este pentru o persoana, nu pentru guvernul unei tari care are o armata si care pretinde ca doreste sa impuna un principiu de ordine si respect la nivel global.
    Abolirea pedepsei cu moartea (culmea, intr-o societate din ce in ce mai laica) nu este un act crestinesc, ci o manevra a mafiotilor infiltrati in structuri de conducere statale.
    Oricine l-a fi ucis pe Hitler sau pe Stalin ar fi infaptuit un act de binefacere.
    Asa ca asta le doresc acestor nemernici: multe bombe peste scafarliile lor seci, destul de multe incat sa-i trimita pe toti in paradisul predicat de profetul lor.

    • marinelblaj zice:

      Adrian, eu aş gândi puţin altfel lucrurile. Cum ar fi să fie izolaţi? Să se creeze un soi de tampon militar de care să nu poată trece şi să-şi trăiască acolo în deşerturi sharia lor până se satură şi îşi dau seama că sharia are lucruri bune care n-au nimic de-a face cu jihadul! Asta ca să nu se spună că nu respectăm ceea ce spune Biblia, adică să nu doreşti moartea păcătosului, ci întoarcerea lui.
      Şi apropo de sharia (sau şaria, în transcrierea românească), ar fi interesant de studiat incompatibilitatea dintre forma adoptată la Conferinţa de la Cairo, din 1990, cu legile internaţionale. Asta fiindcă tot se vorbea în perioada trecută de… excludere şi îmbrăţişare! 🙂

      • Adrian zice:

        Ce spui tu este utopic: crestinismul este inaplicabil la nivelul unei politici de stat.
        Politia si armata nu functioneaza dupa principiile unei morale nonviolente (ca de aici decurg si abuzuri, asta e o alta discutie).
        Cei care doresc ca acesti criminali sa se indrepte le pot parasuta Noi Testamente inainte de bombardamentul care ar trebui sa-i trimita la cadanele din paradisul lor.
        Iarta-ma ca te contrazic, dar ce spui tu imi aduce aminte de reactia lui Jimmy Carter cand i s-a propus rapirea lui Khomeini (un nemernic care ar fi meritat un milion de gloante in scafarlie): „Cum sa facem asta cu un om batran?!” Iata un exemplu de sef de stat care, in acel moment, a pus mai presus de siguranta cetatenilor tarii lui viata unui fanatic religios.
        Sper ca noi sa nu mai apucam ziua in care acesti dementi ne vor bate cu Kalashnikovul in usa, dar lumea cam spre asta se indreapta.
        In concluzie, in cazul concret al acestor criminali (nu ma refer la toti credinciosii musulmani, sper ca se intelege asta), sunt si pentru imbratisare, si pentru excludere: sa fie imbratisati pana se sufoca si exclusi cu totul din lumea celor vii!

      • marinelblaj zice:

        Interesant! De ce islamismul poate fi aplicabil la nivel statal şi creştinismul nu? (mă refer la preceptele creştinismului, la morala creştină etc). N-am spus să li se paraşuteze Nou Testamente (oricum, majoritatea nu ştiu citi!), ci am spus „să-şi dea seama”, trăind în condiţii de izolare, că sharia lor e absurdă!

      • Adrian zice:

        tocmai aici e problema, ca se incearca aplicarea islamului la nivel de stat. Se vede cam ce poate sa iasa. De-a lungul istoriei, crestinii au cazut si ei candva in aceasta boala (unii mai viseaza la asta si azi) si stim ce a iesit. Statul si religia, din punctul meu de vedere, nu ar trebui sa se intalneasca decat tangential, fara persecutii si fara favoritisme.

        Vrei sa spui ca acesti ucigasi de oameni ar trebui „pedepsiti” dandu-li-se voie sa traiasca in propria lor „insula”?! Chiar crezi ca asa ceva este posibil in lumea reala si, mai ales, in lumea de azi?!

        Cat despre crestinismul aplicabil la nivel extrapersonal, da-mi voi sa-mi „rumeg” dezamagirile si pesimismele: crestinismul nu se poate aplica in masa nici macar la nivel de biserica de 40 de oameni, ce spun, nici macar la nivelul deja celebrelor „grupuri mici”.
        Ideea de comunitate religioasa se realizeaza extrem de rar si in conditii speciale. Atunci cand se intampla asa ceva e ca un fel de 6-6 facut cadou de Dumnezeu.

        Crestinismul seamana cu o cursa pe taisul unei sabii. Alergi singur pe acest tais, chiar daca ai cativa prieteni pe margine. Sotia si cativa prieteni (putini!) – cam atat putem spera.

        Nu exista constitutii crestine, nu exista guverne crestine, exista constitutii bune si constitutii proaste, guverne competente si guverne incompetente, Asa cum, ca sa te citez, nu exista muzica crestina, ci muzica buna si muzica proasta.

        Cam asta e parerea mea, dupa vreo douzeci si ceva de ani de prea mult bisericism.

        Marea mea sansa a fost sa-i intalnesc pe trimisii profetului aradean, care, prin parsiva si smecheroasa lor religiozitate, m-au convins ca trebuie sa-mi resetez viata. Cat va ma fi din ea, vreau mai mult Descartes si mai putina teologie.

        Dupa cum vezi, fiecare se intoarce la ce-l doare. 🙂
        Ca vorbim de fotbal sau de teroristi islamici, fiecare revine, in final, la propriile obsesii. 🙂

      • marinelblaj zice:

        Adrian, oricât de mult Decartes ai dori, ceea ce a pus în tine Dumnezeu nu răstoarnă nici zece Descartes!
        Nu m-am referit la guverne creştine, ci la cele care subscriu unei minima moralia creştină.
        Subliniam, evident, caracterul utopic al viziunii mele…
        Dar ai perfectă dreptate cu ideea creştinismului individual pe muchie. Tocmai de aceea, şi fiindcă te cunosc, nu cred că te va fura prea mult timp Descartes 😉

  6. szromulus zice:

    Marinel, am inteles faptul ca doreai sa dau un raspuns strategic si sa ies din labirintul aglomerat reductionist(reducerii problemei la subprobleme). Cred ca situatia este mult mai complexa si nu accepta un raspuns simplu.

    Crestinismul modern face niste greseli fundamentale. O prima greseala este ca scoate de pe tabla de sah oponentul lui Cristos, astfel ca tot ce se intampla in lume este o manifestare absoluta a liberului arbitru. Si doi portretizeaza pe Satan ca pe o fiinta stupida, absurda, probabil patrupeda care intra pe usa, daca cineva uita usa deschisa.

    Daca ne uitam in evanghelii, Isus nu a redus deloc rolul celui rau, dimpotriva, La fel si Pavel aduce in peisaj faptul ca exista un razboi spiritual in background. Nu mi se pare din ceea ce spune Pavel ca avem de a face cu Michiduta zburdalnic, nebunatic plimbandu-se pe ulitele satului si incapabil sa de trece de clasa I gimnaziu. Intentia de baza a puterii intunerecului este de a se camufla. Camuflajul este de diferite forme, una dintre ele este inexistenta sa, o alta este legata de faptul ca si daca exista este atat de stupid si incapabil incat daca ai interfon la bloc nu poate intra 😀 .

    Daca faci un sondaj de opinie printre evanghelici si ii intrebi cum recunosc in viata lor momentele de ispita si cum s-au opus acestora, cred ca vei gasi vreo 3 raspunsuri de baza. Unu – cel intervievat nu are un raspuns coerent, doi confunda propria sa incapacitate cu ispitele, trei este ultra-obsedat de ispite si vede in orice eveniment cotidian o ispita 🙂 .

    Intr-un context de acest fel cred ca solutia razboi sau toleranta nu este una acceptabila 🙂

    • marinelblaj zice:

      Ei, vezi, Romulus, dacă tot ai adus în discuţie prezenţa şi acţiunile din lume ale celui rău, ce-ar fi să privim lucrurile şi din perspectiva unui război care se poartă, e drept, în primul rând pe teren spiritual, dar care sfârşeşte (sau se concretizează) în forma finală a unui război cu aspecte fizice? (vezi descrierile pe care le oferă Biblia!)
      Corectă observaţia ta privind răspunsurile date de evanghelici. Dar, te întreb, pe câţi i-ai auzit răspunzând că au luat atitudinea corectă spirituală (credinţă, încredere, rugăciune, post etc) dar au şi acţionat în baza propriilor capacităţi?

    • szromulus zice:

      Razboiul spiritual este unul inteligent, tactic. Nu ridiculizez deloc oponentul lui Cristos, ci il vad la locul cuvenit, unde il aseaza si Isus. In orice tip de combat daca iti subestimeri/supraevaluezi adversarul, nu ii cunosti strategiile de lupta ai sanse minime de a castiga.

      Imaginatia prea saraca joaca feste multor crestini. Nu isi pot imagina „dracusorii cu coarne” cum i-ar putea influenta si cum ar putea sa treaca de security gate de la business building-ul unde lucreaza 🙂 . Personificarile de acest fel blocheaza gandirea, nu ma mir ca sunt incapabili sa inteleaga prea bine domeniul spiritual si merg pe idea „what you see is what you get”. In orice domeniu al stiintei daca nu iti poti imagina fenomenul in mod corespunzator nu ai cum sa il intelegi. Spiritualitatea nu face exceptie. In lupta spirituala nu avem cum sa castigam fara Cristos. Probabil ca in lumea spirituala se vede cel mai bine faptul ca „despartiti de Mine nu puteti face nimic”.

      Poti fi bun la teorie si extrem de stangaci in practica, sa nu mentionam pe cei stangaci la ambele 🙂 . Cum sa devii bun si in practica si in teorie? Asta este o intrebare cheie la care carismaticii vin cu retetele lor, crislamistii nu fac deosebire intre stanga si dreapta indiferent ca au titlul de academician in teologie. Apropos exista academicieni in teologie? Sau vor apare dupa vizita de la Bucuresti de acum 2 luni a lui ….. 🙂 .

      Pentru mine, viata lui Wurmbrand este o imagine destul de buna in care se poate vedea cum lucreaza Dumnezeu, asta ca sa cobor la nivelul exemplelor cunoscute de majoritatea. Putem gasi imagini sugestive la multe intrebari practice.

      • szromulus zice:

        **Probabil ca in lupta spirituala se vede cel mai bine faptul….

      • marinelblaj zice:

        Observaţii de bun simţ, într-adevăr. Dar… m-am gândit întotdeauna la Wurmbrand (pe care am avut onoarea să-l cunosc încă de copil!) ca la un model… periculos! Îţi poţi imagina că nu e o afirmaţie şocantă dacă te gândeşti că au existat atâţia oameni cu o credinţă similară cu a lui, dar care au avut un sfârşit cumplit. Sunt foarte mulţi, mai ales în epoca aceasta a „evangheliei prosperităţii”, atât de iubită de carismatici, care sunt gata să-ţi spună că lucrurile îţi merg prost fiindcă n-ai avut suficientă credinţă, n-ai trăit o viaţă creştină corectă, nu te-ai lăsat suficient în mâna Domnului etc

      • szromulus zice:

        Ce model de viata consideri ca ar fi demn de remarcat, dar sa fie un model totusi cunoscut? Stiu gruparea care il idolatrizeaza pe Wurmbrand, au si o teologie extrem de materialista, dar nu ii calca deloc pe urme, din punct de vedere spiritual.

        Iar ca taiem nodul gordian, la ce strategie eficienta de abordare a islamicilor, te-ai gandit? 🙂

      • marinelblaj zice:

        Ştiu că pe această temă există multe opinii pro şi contra, dar eu cred că e greşit să luăm modele din rândul oamenilor. „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar…” Acel WWJD e totuşi, într-o oarecare măsură, valabil. Din punctul meu de vedere…
        Să tăiem nodul gordian? Greu! Dacă mă întrebi la ce strategie m-am gândit, ea e, vorba lui Adrian, cam utopică. Dar cred că e singura care ar putea fi eficientă. Izolarea. Vezi tu, islamiştii au avut un răspuns foarte coerent la „ofensiva” creştină; au populat planeta, în special în ţările odinioară centre ale creştinismului (rata natalităţii musulmane e net superioară celei din creştinism) în paralel cu impunerea unei stricteţi şi rigori religioase. Că, în paralel, lumea creştină a dat o „mâna de ajutor” prin secularizarea tot mai pronunţată, asta e „cireaşa de pe tort.”
        În consecinţă, un soi de recluziune a fundamentaliştilor islamici, oriunde se manifestă violent, cu obligativitatea să trăiască şi să „se dezvolte” într-un mediu „ei cu ei” poate i-ar obliga să-şi reconsidere filozofia vizavi de lume. Utopic, cum am spus…
        Eu am deschis discuţia, oricum, pentru a afla opinii. Nu deţin soluţia, Romulus! 🙂

  7. gh80iulian zice:

    WTC7…

    • marinelblaj zice:

      ? Dacă faci referire la presupusa implozie de la WTC7, să ştii, Iulian, că teoria autodistrugerii nu stă în picioare dintr-un motiv pe care îl înţeleg foarte bine constructorii. Hai să-ţi spun. S-a avansat ideea că acel turn ar fi fost detonat din interior. Sunt, după unii, şi dovezi. În opinia mea, insuficient documentate şi probate. Ceea ce se uită însă e faptul că acea construcţie aveau un specific arhitectural aparte, şi anume, existau la etajele 5, 6 şi 7 nişte grinzi menite să transfere greutatea întregii clădiri în mod egal pe fundaţie. Ei bine, la explozia turnului vecin, părţi din acesta au deteriorat exact porţiuni din structura exterioară de granit a faţadei în acea zonă. Concluzia?…
      P.S. Iată-mă discutând despre… construcţii la o postare despre islam! (aşa e când una dintre specialităţile mele au fost… tunelele! 😀 )

      • gh80iulian zice:

        nu ma asteptam…da’ nu cred ca o sa ma stradui sa va darim iluzia; e mai simplu sa credeti gogoasa aia cu clatitele; oricum observatia mea era legata de subiect… nu se poate discuta despre AMENINTAREA ISIS fara a discuta despre cine si de ce a favorizat-o

      • marinelblaj zice:

        Nu ştiu la ce clătite faci referire, Iulian…
        Da, despre favorizarea apariţiei ISIS se poate într-adevăr discuta, începând de la plecarea americanilor din Irak-ul încă nestabilizat politic, la susţinerea rebelilor sirieni (care par să fie parte din nucleul de acum al lui ISIS). Dar să nu uităm că e la fel de iluzoriu să credem că scenariile acestea la scară atât de mare pot fi şi controlate în desfăşurarea lor. Totuşi, ca să nu mă duc în pat nedumerit, tu crezi că ISIS e un scenariu 100%. Dacă da, rămâne totuşi întrebarea ce trebuie făcut în faţa asasinării atâtor oameni nevinovaţi. Demonstraţii privind conspiraţiile ajută?

    • gh80iulian zice:

      …padurea…si copacii

      • marinelblaj zice:

        E adevărat, Iulian, sunt lucruri care par să se lege. Totuşi, e o mare capcană şi în „conspiraţie peste tot”…
        Să presupunem că ar sta în picioare teoria. Care ar fi scopul? Întreb, fiindcă la video-ul cu pricina sunt o grămadă de comentarii de-a dreptul aiurea…

  8. gh80iulian zice:

    cred ca isis e un scenariu 95%;adica brutele alea posedate( si nu e o figura de stil) ar fi ramas doar o „gasca de cartier” fara sprijin ocult din partea altor brute posedate dar care se imbraca in costum si cravata-deci un inceput de raspuns la ce putem noi face e ca am pute incepe sa postim si sa ne rugam (la modul cel mai serios )inainte de a merge la vot. clatitele erau o trimiter la esplicatiunea oficiala a investigatorilor oficiosi in legatura cu prabusirea wtc; si eu is intr-u totul de acord in privinta capcanei cospiratiilor la tot pasul si chiar incerc sa intorc totul pe toate partile inainte de a da credit,da’ e inspaimintator cum in ultimii ani o multime de chestiuni au trecut din subsolul obsedatilor de conspiratii in titluri de prima pagina care ne prezinta chestii precum bilderbegii(ca sa dau doar un exemplu)ca pe ceva normal si chiar banal…

    • gh80iulian zice:

      cit despre scop…sint mai multe si chiar evidente:incepind cu banii care ies la orice razboi-afacere,continuind cu controlul si mai mare pe care il vor obtine asupra cetatenilor terorizati gata sa renunte la putina libertate inca nefurata de dragul sigurantei in fata acestui „nou” monstru,un teren minat continuu in acea zona de multiplu interes si cine stie ce alte beneficii nobile pt viitoare nwo au aia in tartacutele lor interdimensinale….da’ chestia care nu imi da mie pace eun presentiment inspaimintator pe care il am inca din perioada post 9/11 ca toata chestia asta cu extremistii islamici ,pt. papusari nu e decit un antrenament,o repetitie generala pt . adevarata tinta,adevaratii extremisti religiosi pe care ii au in vizor(singurii dealtfel care le stau in cale la nivelul spiritual-adica in planul care conteaza cu adevarat)…

  9. Octi zice:

    Ce a pecetluit impresia mea ca este imposibil de argumentat cu salbaticii musulmani arabi este vizionarea unui documentar despre fotbal. Doi tineri americani care nu au reusit sa joace fotbal (soccer) profesionist s-au hotarit sa cutreiere lumea si sa filmeze lumea fotbalului. Au ajuns si in Israel si intr-o seara au filmat o miuta intre o echipa de arabi si una de evrei.La un moment dat evreii au inscris un gol contestat vehement de arabi. La care tinerilor americani le-a venit ideea sa revada faza pe camera de filmat. Cind au vazut filmul cu golul contestat americanii au facut stop cadru cu mingea in poarta arabilor. ……Ei chiar si atunci arabii sustineau ca nu e gol!
    De atunci prietenul meu israelian de cite ori auzim cite o scuza, sau justificare a arabilor imi spune: -NU E GOL!

  10. Cosmin zice:

    Diplomatic nu se poate rezolva cu acești oameni însetați de sânge pentru că ei nu sunt conduși de vreun stat anume, care ar putea interveni și să îi constrângă să înceteze atrocitățile. Alah și învățăturile lor sunt doar niște pârghii prin care ei își justifică acțiunile. Problema se pune că această organizație își dorește puterea și controlul în regiune, nu dorește neparat ca toți să fie musulmani, ei vor să conducă. O intervenție militară a creștinilor din vest este tot ceea ce își doresc pentru a se putea victimiza și a înrola mai mulți musulmani în acest conflict, pentru a prim finanțare din partea musulmanilor, care ar susține necondiționat un conflict musulmano-creștin. Musulmanii nu sunt puțini și nu mai sunt cei cu săbii, ci sunt înarmați binișor de persoane și țări din regiune care își urmăresc scopurile. Europa și America cu greu și-ar permite o intervenție masivă de trupe în regiune, ținând cont că războiul practicat de musulmani este unul de gherila, printre munți și văi, iar în condițiile acestea conflictul ar dura mulți ani și ar face un gol destul de mare în bugetele țărilor implicate. Amintindu-ne de eșecul intervențiilor din Irak și Afganistan ne dăm seama ce ar însemna un conflict în condițiile actuale. NATO stă în gardă și nu dorește ca fie implicata în conflict știind că Rusia are dorințele sale expansioniste în Europa. China apelează la o politică diplomatică extraordinară – pe deoparte împrumută bani SUA iar pe altă parte cumpără gaze din Rusia, astfel își urmărește doar bunăstarea sa, dar nu cred că ar zice nu, dacă ar fi să bată palma cu Rusia pentru a fura coroana SUA. Am zugrăvit în mare un tablou al situației actuale pentru a ne da seama și a înțelege lipsa de reacție a statelor din vest.
    Biblic vorbind, trebuie să se împlinească un număr, pe care doar Domnul îl știe, de oameni care au fost omorâți datorită credinței în El. Iar când acest număr se va împlini, Domnul va veni pe norii cerului. Vrem, nu vrem lucrurile acestea trebuie să se întâmple pentru că fac parte din planul lui Dumnezeu, care are totul sub control. Ne tulbură toate aceste vești, dar nădăjduim în Domnul și în planul Său.

  11. sara zice:

    Da, santem extrem de tulburati si rascoliti de ce vedem. Ismail sta ca arabul in pustie, un magar salbatic in fata fratilor sai, asa a zid D-zeu, asa va sta pana la sfarsit , dar are si el o promisiune de la D-zeu, ca va fi un neam mare. Cred ca sant mai sireti decat crestinii, pentru ca barbatii sant la carma si nu admit o altfel de conducere decat cea a lui Allah, au creat o cultura din religie, si nu se supun nimanui chiar daca ce cred si practica este gresit. Cred cu tarie ca D-zeu razbuna sangele nevinovat curs pentru NUmele Domnului Isus, pana se va implini numarul neamurilor care vor fi mantuite. Dar biserica LUI nu traieste in unitate, nu aplica principiile de viata pe care D-zeu ni le pune la dispozitie. In primul rand nu santem supusi Lui D-zeu, nici unii altora, am stricat randuielile sfinte , facem compromisuri si apoi le numim „voia Domnului” ,ori „noi lucruri pe care D-zeu ni le-a aratat” …..si daca nu credem ca la violenta si pericol de moarte se raspunde prin …….violenta……..nici nu punem deoparte un timp de post si rugaciune puternice, adevarate , in unitate, pentru ca D-zeu sa intervina…….si nici nu facem multi copii….pe cand Ismael se inmulteste mereu.
    Conspiratia a inceput in gradina , a stricat randuiala sfanta de acolo, si continua pana la venirea a doua a Mintuitorului.
    Dar toate lucrurile sant in mana Creatorului care asteapta de la noi sa ne luam responsabilitatea de slujitori ai Lui Cristos. Daca s-ar intimpla ca in intr-un stat din vest crestinii sa nu-i primeasca pe musulmani sau mai rau, sa-i persecute cam stim ce s-ar intimpla. Toleranta are totusi limite.
    Pentru mine ce se intimpla in domeniul /dimensiunea duhovniceasca este mult mai real decat ce vedem cu ochii de carne. Si ca atare rezolvarea tot de acolo vine.

    • marinelblaj zice:

      Din păcate, Sara, statul „creştin” (nu cred că mai există aşa ceva!) plăteşte acum cu vârf şi îndesat toleranţa arătată faţă de alte religii! Nu spun că trebuia arătată intoleranţă, dar, aşa cum spunea parcă primul ministru al Australiei: „Australia este o ţară liberă şi creştină, în care oricine este liber să vină. La fel cum este liber să plece dacă nu-i convine!” (am citat din memorie)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s