Căutare, necăutare şi „selfie” – Carismatici, neo-carismatici sau… altceva? (VIII)


Încerc, pe cât îmi este cu putinţă, să fiu echilibrat în judecarea fenomenului la care este expus mediul evanghelic românesc şi la efectele pe care apariţia a tot felul de curente, importate în pur stil românesc, adică un fel de „ca la noi”, dar cu rezultate „ca la ei”, le au.

Zilele acestea m-am gândit la cauzele care ar putea genera „succesul” de care toate aceste mişcări „carismatice, neo-carismatice… sau altceva” se bucură. Să fim bine înţeleşi, nu m-ar deranja deloc succesul acestora dacă el ar fi spre mântuirea oamenilor şi nu spre… succesul altora!
Este relativ uşor să arătăm cu degetul înspre superficialitatea doctrinară, spre aerul de „show”, spre lejeritatea cu care se abordează relaţia cu Domnul, spre multe lucruri care nu sunt, chiar şi la o fugară privire, biblice.

Totuşi…

După cum într-un divorţ este aproape imposibil, sau oricum, rar, ca doar una dintre părţi să aibă toată vina, tot aşa şi în această situaţie în care, cu precădere tinerii, se pleacă din bisericile etichetate drept „tradiţionale” înspre cele considerate „moderne”, nu poate fi considerată drept vină exclusivă a uneia dintre „părţi.”
Involuntar, pentru că sunt o persoană care foloseşte computerul, mă gândesc la sistemele de operare ale acestora. Un sistem mult mai stabil, Windows XP, este înlocuit de alte sisteme Windows (7, 8 etc) doar pentru că… e timpul pentru schimbare (nu vreau să intru în detalii tehnice, căci nu sunt specializat să susţin o discuţie pe aceste teme). Toate programele şi progrămelele care se creează după aceast dată hotărâtă de cei ce controlează piaţa sistemelor de operare sunt concepute să nu se mai potrivească la sistemul XP (mă rog, pentru necunoscători – şi vă rog să reţineţi această afirmaţie!).

Să revenim însă la ale noastre…
În primul rând, să contextualizăm.
Trăim într-o societate în care, fie că ne place, fie că nu, trebuie… „să ţinem pasul.”
Persoanele în vârstă constată că e mai uşor să ai pensia pe card, cumpărăturile online sunt, în general, mai ieftine (nu şi mai sigure – încă o afirmaţie de reţinut!), timpul devine tot mai… scump etc, etc.
Ce se întâmplă în bisericile noastre, cele cu care am fost obişnuiţi de-a lungul timpului?
Este evident că avem de-a face cu două moduri de abordare, moduri care ţin de perspectiva fiecărei categorii, dintre cele două existente, biologic, în primul rând, în biserică. Pe de o parte, avem persoanele în vârstă, cele pe care le caracterizează câteva lucruri specifice: maturitatea cu care privesc şi tratează actul închinării, maturitatea doctrinară şi, pur şi simplu, modul în care privesc viaţa. Pe de altă parte, avem tinerii sau adolescenţii, cei care abordează viaţa, în general, cu optimism şi energie, cei care sunt obişnuiţi să-şi simplifice în cel mai înalt grad raportarea la societate (deşi, între noi fie spus, şi-o complică mai mult decât îşi imaginează!). Implicit, această categorie îşi doreşte şi o abordare mai… tranşantă a relaţiei cu divinitatea. Cum, specific vârstei adolescenţei, insubordonarea este acceptată greu, lucrul acesta se reflectă şi în această relaţionare cu divinitatea. Astfel, este aproape normal ca, în schimbul unei biserici care promovează subordonarea „rob al lui Cristos”, ei să aleagă varianta „ce prieten am în Isus.” Este exact ceea ce nu li se transmite în bisericile „tradiţionale”, dar li se oferă din belşug în cele nou apărute.
Mai pe larg, am avut ocazia să asist, de-a lungul timpului, la un gen de „disciplină” impusă, prin predici, prin programe, în general, prin limitări ce nu au avut alt efect decât acela de a transmite sentimentul de „cazarmă eclesială”, cu precădere tinerilor. În loc să se apeleze la educarea creştină, cea în care tânărul să descopere singur, prin asimilarea învăţăturilor biblice, că un anume comportament nu este în concordanţă cu învăţăturile Domnului, s-a apelat la metoda mult mai simplă (nu şi mai sigură, după cum se vede!) a interdicţiilor directe.

stupidity-posterfoto

Totuşi, oricât ar părea de ciudat, există un soi de „masochism” în insubordonarea tinerilor. Astfel, ei refuză subordonarea directă, de genul celei în care li se spune „nu fă cutare lucru”, „nu te comporta în cutare fel”, dar sunt gata… să se subordoneze acţiunilor în care, sub linguriţa de zahăr se ascunde otrava dependenţei de ceea ce le place. Mai pe şleau, nu acceptă turma decât dacă în turmă li se permite să facă lucrurile care le plac. Iar oportuniştii ştiu să profite de lucrul acesta.
Vor muzică (în general proastă, dar ritmată)? Le dai muzică de acest gen şi… sunt ai tăi, trup şi (mai ales) suflet!
Vor să se afişeze cu muzica lor? Soluţia e să le dai voie, dar să o facă… în mod organizat! De tine, cel care vrei să controlezi ceea ce fac! Şi ei nu-şi dau seama că sunt, de fapt… subordonaţi!

Trebuie să recunosc, nici mie nu îmi plac „tiparele”! Sunt unii însă care ar fi în stare să facă toate eforturile să adapteze tiparele acestea după interesele care îi mână. Şi cărora le cad victimă tot mai mulţi. Un fel de a transforma „patul lui Procust” într-un fel de „pat al lui… prostuc!”

Dar, despre aceste „tipare”… data viitoare!

Reclame

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Întrebări întrebătoare, Întrebări... stânjenitoare, Întrebările tinerilor, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Pe gânduri, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Căutare, necăutare şi „selfie” – Carismatici, neo-carismatici sau… altceva? (VIII)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.