Perspective…


through_the_lens_darkly_by_thatchsteve-d4yot7t

foto

Stătea acolo, în birtul de la colţ, cu paharul pe jumătate gol în faţă. La un moment dat, o muscă se aşeză pe masă, lângă pahar.

„Băi, te dai la dulce?”, gândi bărbatul, luând paharul şi golindu-l dintr-o sorbitură. Strâmbându-se uşor din cauza tăriei, în timp ce lăsa paharul înapoi, a văzut prin fundul de sticlă imaginea mărită a muştei.

„Bă, da urâtă-i bâzdâgania asta! Ce ţi-e şi cu optica asta de vedere!” îşi spuse, mai mult mormăind, dar înţelept, bărbatul…

…………………………………………………….

Musca se săturase de atâta colindat prin birtul acela. Se săturase şi să tot fie alungată cu mişcări de lehamite de câte un client mai supărat… L-a văzut pe bărbatul acela singur la masă şi s-a gândit că poate acolo se poate odihni puţin. A aterizat lângă paharul omului şi n-a observat când acesta l-a ridicat să-i soarbă conţinutul. A văzut doar chipul omului prin sticla paharului. Urât de tot…

„Măi, da’ urât e omul văzut prin pahar…” gândi musca…

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Disperări, Mioritice, Pe gânduri, Picături, Povestioare cu... mâlc, Simţul civic și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Perspective…

  1. Daniel zice:

    ”Bzzzzz, dit le vieux crapaud!” (am tradus cu google ptr cuvantul lingau, adica sa nu creada vreunul ca sunt destept sau prostovan!)

  2. Daniel zice:

    🙂 Marinel, tare chestia cu musca! Musca la Muscat… Otonel! 🙂

    • marinelblaj zice:

      E de râsu’-plânsu’, Daniel. Chestia asta mi-a trecut azi noapte prin minte. Nu puteam dormi gândindu-mă la perspectivele din care privim unii lucrurile şi la încăpăţânarea cu care credem că doar perspectiva noastră e cea corectă. Ce-i drept, asta nu înseamnă că toate sunt corecte. Dar e bine din când în când să te pui şi în papucii celuilalt… Măcar aşa îţi dai seama de ce… calcă strâmb 😉
      Dacă Răsvan ar citi răspunsul ăsta m-ar cataloga iar drept „blajinul”… 😀

  3. Daniel zice:

    Marinel, incapatanarea unora e buna… in schimb a altora se cheama fanatism fie el si „divin” … Referitor la mine sa stii ca de cele mai multe ori imi reprosez parerile cu privire la ceva sau cineva – am o senzatie de genul, mai mereu, ”daca taceai filozof ramaneai… dar cum n-ai tacut, bou te-ai facut!”…. Sunt constient ca, faptul ca un intelectual cum este Rasvan sau tu, nu da dreptul ca, in numele credintei, sa se purceada la o tragere de sireturi cu voi… Da, daca vorbim despre dragostea crestina e OK! Dar daca vorbim de datul cu parerea, atunci aia mai mici trebuie sa ne stim lungul nasului, si e si cazul meu! Problema insa este ca, in cazul de fata, pentru a-mi spune parerea nu trebuie sa va egalez pe vreunul din voi! Am o experienta de viata carea ma mandateaza si mai ales am o ravna pentru Hristos, aproape laudabila… Fiindca m-as fi laudat dar nu am cum! Trebuie sa-ti spun insa ca am remarcat ceva: unele adevaruri nu mai pot fi spuse fara a starni un rictus axiomatic datorita faptului ca, unele falsuri au fost contracarate prin falsuri si, ce sa vezi, din acest motiv nu mai pot fi contracarate devenind adevaruri… Logica, se pare biata de ea, ca nu mai fu la ea acasa de cand cu revolutia constiintei, cu contracultura ca fenomen… de cand cu drogurile si cu alte alea! Oamenii inebunesc pe zi ce trece, ma refer la narcisi! Si mie imi place sa vorbesc mult, dar nici chiar asa… Eu mai degraba as spune povesti la copii, cu eroi, cu feti frumosi, cu David si Goliat etc… Dar nu pot sa ma limitez la rolul meu ingust intrucat ceilalti, care au fruntea de zece ori mai larga, sunt prea ocupati cu meschinariile lor sau cu lasitatea lor… Daca ravna mea m-a dus pe drumuri gresite am sa aflu! Mereu am aflat unde am gresit, fiindca niciodata nu am vorbit ex cathedra! Cat despre Rasvan, el este un titan anonim… Un doctor frumos si puternic si satul… Zilele astea am fost cu un mai tanar amic la un spital, noaptea, tarziu… Ce jale era acolo! I-am vazut pe medicii nostri de garda, cu figurile lor reci dar triste! In conditii mizerabile se incapataneaza sa ajute bolnavii! Barbati si femei, medicii nostri atat de huliti in numele obisnuintei de a huli! I-am auzit pe unii cum boscorodeau si i-am mustrat: ”Mai uita si ei, ca sunt oameni! Ziceti mersi ca au ramas aici, in tara, sa se ocupe de voi!”
    Pe Rasvan l-am vazut intr-o foto mult mai slabit, si cu chipul cam alb… parea vlaguit de tot, saracul! Sa ai grija de el Marinel!

    • marinelblaj zice:

      Daniel, pare a fi din ce în ce mai greu să discerni ce se petrece în lumea de azi. Dacă nu stai lipit de Adevăr (şi am scris cu majuscule gândindu-mă la Ioan 14:6) nu ai cum să proclami adevărul într-o lume în care toţi pretind că îl au! Am mai spus-o şi cu alte ocazii, Aradul a fost supranumit „Ierusalimul României”, iar eu am adăugat la această sintagmă ideea că „poate de aceea sunt şi atât de mulţi farisei aici.” Din păcate, conotaţia termenului e azi mult mai largă. Dacă în original un fariseu era considerat un fanatic religios (dar măcar religios!), azi termenul a devenit unul cu aplicabilitate extrem de largă. Avem oameni care pretind că apără adevărul, dar numai adevăr nu este acela, avem oameni care se pretind religioşi dar a căror religie e cel puţin ciudată… Rătăcirea e mare! În ce mă priveşte, am încasat destul pentru că am cutezat să spun lucrurilor pe nume, şi mai mult ca sigur că voi mai încasa, căci n-am de gând să tac. Doar că, în ultima vreme m-am retras o vreme din prima linie virtuală pentru a putea fi mai eficient în cea practică…
      În ce-l priveşte pe Răsvan, deşi n-aş vrea să discutăm despre el în absenţa lui (nu-i frumos, nu-i aşa?), am să-ţi spun că are într-adevăr o viaţă grea ca medic. De altfel ca mulţi medici, majoritatea, oameni care sunt nevoiţi să ducă în spate un mort (mă refer la sistemul de sănătate românesc), dar în acelaşi timp şi opinia urâtă a oamenilor, generată de unele lepădături strecurate în sistem. E dureros să ştii că eşti cinstit, corect, dedicat într-un domeniu în care, ca în mai toate din ţara asta, există multă ticăloşie. Pentru Răsvan mă bucur că încă are puterea să se refugieze în cărţi şi în momente de reculegere reală pe nişte plaiuri care uşurează introspecţia. El este într-adevăr un titan, un monument de cultură, dar ce valoare mai are asta într-o lume în care cultura începe să însemne cu totul altceva decât ştiam noi? Dacă Domnul mă va ajuta, sper ca în vara asta să ne vedem. Ar fi cel mai frumos cadou pe care mi l-aş putea face de ziua mea! Şi sper să fie la fel şi pentru el, să ne bucurăm câteva zile împreună şi, poate, să ne… sihăstrim niţel! 😀
      Iar ţie nu pot decât să-ţi spun: continuă şi „Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori” Fii binecuvântat! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s