Smochinul…


Mi-am amintit astăzi, la biserică, de două fotografii din vizita făcută la Casa memorială Edison din Fort Myers. Simultan, mi-a venit în minte versetul acesta:

„Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” (Efeseni 3:14-18).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Şi mă gândeam la biserică. Am şi spus că eu aşa mi-aş imagina biserica, asemeni acelui „banyan tree” văzut acolo (în limba română e cunoscut drept „ficus sau smochin indian”). El e un singur copac. Crengile sunt multe, dar toate îşi au rădăcina în acelaşi pământ şi toate împreună sprijină copacul. Mai mult, ce e interesant e faptul că fiecare nouă creangă ce creşte, pe lângă faptul că imediat îşi dezvoltă o rădăcină, care devine la rândul ei un fel de alt copac, care are crengi, care îşi dezvoltă rădăcini, care…

Caracteristica unui asemenea copac este că se întinde foarte mult pe orizontală, cucereşte mereu teren. Cel pe care l-am văzut eu acolo acoperea la data vizitei mele (2005) peste 4.000 de metri pătraţi.

Nu-i aşa că ne-ar place să arate aşa biserica? Din păcate ea nu arată deloc aşa. Multe ramuri, cu rădăcini aiurea, unele chiar „în aer”…

Nu vă grăbiţi să vă gândiţi la chestiuni de genul ecumenismului, sincretismului etc.

Nu de alta, dar „smochinul” indian e caracterizat, totuşi, de un singur trunchi principal şi de un singur teren în care îşi are rădăcinile. Curios, nu-i aşa, faptul că naţiunea lui Israel a fost mereu comparată cu smochinul. Eh, n-o fi fost el indian… dar… mai citiţi o dată versetul de mai sus. Poate vă ajută şi acesta:

„Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste” (Efeseni 4:16)

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Biserica, Jurnal de luptă şi... de pace, Pe gânduri, Picături, Trecător prin lume. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Smochinul…

  1. Felician B. zice:

    Un bonjour e necesar !
    Nu ne-am auzit de o buna bucatica de vreme !
    Interesanta imaginea, interesanta asocierea ta cu o posibila idee de „a fi” o biserica, ce constat insa ;
    – in loc sa marsezi, dezvoltand imaginea, mereu revii la o constatare a unei realitati deloc potrivita cu ceea ce ar trebui sa fie adevarata biserica, radacinile ei si totodata increngaturile ei
    – am senzatia ca esti mai mult preocupat de ce nu merge, ce nu-i standardizat… nu stiu exact, nu-mi gasesc cuvintele, dar presimt un simbure de nemultumire continuu in anumite postari ale tale !
    Ps. Ia interventia mea ca o dorinta de a te elibera de frica insucceselor, nu un sfat tutelar !
    Iubitor fiind de natura gasesc copacul acest unic in felul lui, imi place !

    • marinelblaj zice:

      Bonjour a toi, Felician.
      Nu dezvolt ideea din două motive – ştim cu toţii cum „ar trebui” şi… stau teribil de rău cu timpul ca să-mi permit „déjà vu-uri”
      Sunt obsedat, nu preocupat, de ce nu merge, fiindcă pur şi simplu nu pot spune… e bine şi aşa rău cum e!
      N-am avut deloc sentimentul unui sfat „tutelar”, ci mai degrabă prietenesc! Nu e „frică” de insuccese, e durerea lor. În plus, dacă nu scriu ce simt, nu scriu…
      P.S. Să vezi cum e să fii la faţa locului unde e aşa un copac. Să umbli printre crengi, tulpini şi rădăcini ca printr-o pădure, având în minte ideea că e totuşi doar UN copac!

      • felix1957 zice:

        -prima data si eu scrisem obsédat dar din cauza utilizari lui in alte conotatii l-am sters (tu esti mai dur cu tine insuti )
        -pt cuvantul „prietenesc”merci,eu uns cu miros de aloie!
        -eu marchez mult pe versetul ; Ochiul bun vede lucrurile bune ,cel critique. …..!
        -in majoritatea cazurilor in discutie cu „ai nostri” tot critica ,critica. Par ca-i o boala nationala ,le zic eu constipatii de grija altora
        -cand ma plimb intr-o padure sau gradina nu vad decat maretia Creatorului ,spini si uscaturile sunt nesemnificative pt mine
        Aici vroiam sa te aduc…pour le reste. ..la bonté de Dieu!

      • marinelblaj zice:

        Dragul meu, sunt dur întâi cu mine ca să nu mi se spună că sunt doar cu alţii… 😉
        Totuşi, să admitem că nu sunt doar cu critica… Pe blogul meu găseşti şi multe lucruri frumoase.
        Te cred că spinii şi uscăturile sunt nesemnificative când te plimbi în natură, dar ce te faci când, din poziţia în care te afli, te tot încurci de spini, sau îţi mai intră câte unul în călcâi; îl mai ignori? 🙂
        Oricum, de multe ori critica mea e mai degrabă amuzată (sper că şi amuzantă!), ceea ce denotă tot un fel de… obsesie critică, doar că mai puţin încrâncenată…
        Zic amin la ultima frază! 🙂

  2. cungurean zice:

    Dar roadele,unde sunt roadele ? Sau copacul are doar frunze ? Noi ca oameni avem capacitatea de a imita structuri. Sunt atâtea organizații, „biserici” , care merg pe principiul creștin, dar merg până într-un punct…până la frunze. Rodul îl dă Domnul… iar darul acesta nu mai poate fi copiat și confiscat Duhului. Slavă Domnului !

  3. cungurean zice:

    felix1957 – Scuzați că intervin, dar Domnul Isus a venit fix pentru uscături și spini, nu a avut un mesaj dulce ci mesajul Lui a fost unul care să te facă conștient că ești un spin fără viață în tine. Situația este cum este, nu putem privi doar lucrurile bune iar cele rele sa le ignorăm sau să le ascundem sub preș. Răul este o realitate, noi Biserica suntem răspunsul lui Dumnezeu la prezența lui în lume. Doar cel ce stă în lumină poate vedea ceața întunecată de lângă el.

  4. Felician B. zice:

    Acusi intrasi si eu „chez moi” donc;
    -am in gradina un smochin si eu de care ma tot minunez fiindca fructele apar primele ,nici tu flori ,nici frunze .Demulte ori i-mi zic uf… ce fain ar fi sa-i semanam si noi crestini
    La noi sunt multe vorbe ,multe (frunze) ,apoi de mai rezista si roadele pana la coacere suntem printre cei alesi !!!
    Nu trebuie sa-mi spui ca se gaseste si altceva la inscrisurile tale ,stiu,le gust si eu, fii linistit ma bucur de ele.
    Congurene ,noi nu suntem Domnul Isus ,El ne advertizeaza de altfel ca avem tendinta de a vedea mai mult „paiul si nu barna”,sti tu versetul ! A face pe justitiari tare de multe ori avem tendinte partinice sau legaliste ,eu nu le iubesc
    Sunt momente in viata asta data de El cand ma bucur de „clipa” ,de lucrurile (verzi) las in grija Lui uscaturile amintite de tine
    Si eu ma inspin,imi intra cate unul pana-n gat ,dar dupa ce trece ,pentru ca stii toate sunt trecatoare ,iar ma uit la frumusetile create de Marele Creator
    Fiti iubiti !

  5. Daniel zice:

    Seara bună frate mai mare!
    Te felicit pentru articol, debutează miezos și se termină miezos! Iar la mijloc, ce să mai, iar miez!
    Cât despre poză, îmi inspiră un dulău de talie mijlocie, dar numai bun de luptă, care stă la poarta bisericii și nu lasă lupii să treacă de dânsul…
    Fie ca Domnul Isus să lupte El în locul tău!

    • marinelblaj zice:

      Bună dimineaţa, frate drag!
      Despre miez… dacă ai ştii cât din el mi-a rămas în gât!
      Iar chestia cu dulăul… Vezi, asta mi-a adus aminte de o anecdotă. Zice că pe poarta unei case scria: „Nu intraţi, câine rău!” Şi un tip, căruia nu îi era frică de câini, curios să vadă ce câine rău e dincolo de poartă, intră şi vede… un pechinez mic şi foarte nervos. Amuzat, tipul întreabă câinele: „Tu eşti câinele rău?” La care câinele îi răspunde: „Da, sunt rău. Că nu fac nani după masa şi nu beau tot lăpticul!”
      Aşa că nu-s eu chiar aşa de rău, dar, ce-i drept, când vine vorba de biserică… sunt cam câine…
      Cât despre urarea ta finală… ar trebui să scriu un AMIN cu litere şi mai mari!
      Închei cu un ardelenesc „Domnul să te alduiască!” 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s