O seară de sâmbătă muzicală… cu temă


Deşi la o oară cam târzie, datorată absenţei de două zile de acasă (deh, sunt lucruri mai importante în această perioadă!), nu vreau să întrerup seria sâmbetelor muzicale din „Cetate” şi, mai ales, seria amintirilor sau aducerilor aminte despre muzica românească a anilor „de aur”  ai trupelor româneşti. Şi, pentru că evenimentul major al săptămânii a fost „upgradarea” mea de la tătic la bunic, şi pentru că unii s-au aşteptat să postez vreo simfonie sau vreun… lulaby :D, m-am gândit să selectez câteva piese ce pot avea legătură cu acest eveniment. Drept pentru care, mi-am amintit patru piese, dintre care trei aparţin unor formaţii ce au avut un cuvânt greu de spus în peisajul pop-rock al muzicii româneşti: Roşu şi Negru şi Mondial. De remarcat, dacă este să vorbim despre aceste formaţii ar fi faptul că „Mondial” este printre primele grupuri care au evoluat de la muzica beat (foarte la modă prin anii 60-70) la un rock mai de substanţă, trecând treptat spre hard rock şi chiar progresiv, în perioada de sfârşit. Piesa aleasă pentru astăzi, cu gândul la Gloria noastră, e din epoca „beat”. Era perioada pieselor ce aveau să devină adevărate şlagăre (Primăvara, Romanţă fără ecou, De va veni la tine vântul etc). Liderul trupei şi cel ce avea să fie membru constant al trupei, Filip Merca, „grecul” îşi aduce alături, după mai multe tatonări pe Romeo Vanica (excelent pianist şi compozitor), apoi pe Mircea Drăgan (orgă, ex-Sideral), pentru o vreme Gabriel Litvin, cel ce avea să înfiinţeze o altă trupă remarcabilă, F.F.N. şi alţii.

În ceea ce-i priveşte pe cei de la „Roşu şi Negru”, această trupă va purta amprenta unui lider incontestabil: basistul şi vocalistul Liviu Tudan. Trupa e înfiinţată în 1963, începe şi ea de la „beat”, evoluând spre rock-ul progresiv şi chiar glam. În componenţa trupei au evoluat muzicieni absolut remarcabili, precum  Nancy Brandes (ce „clăpar”!), Ovidiu Lipan (în opinia mea, „Ţăndărică” rămâne cel mai complet baterist din muzica românească, alături de Mişu Cernea – Sfinx), Florin Ochescu (ghitaristul care avea să treacă pe la multe trupe cunoscute, Iris, Holograf, Curtea Veche etc), Dan Bădulescu (fost coleg de conservator cu Dan Aldea şi Sorin Chifiriuc, ghitaristul ce avea să ajungă în final… preot!). Evident, multe ar fi de spus, dar eu mi-am propus nu o idtorie scrisă, ci una ascultată aici, în „Cetatea de piatră”!

Aşa că, dacă tot vorbim despre venirea în lume a Gloriei, prima mea nepoată, iată la ce piese m-a dus gândul (evident, toate cu… temă! 😀 ):

Phoenix – Mugur de fluier

 

Roşu şi Negru – Alfabetul

 

şi Pseudofabulă

 

Mondial – Atât de fragedă ( nu doar ideea frăgezimii Gloriei m-a dus cu gândul la această piesă, ci şi dorul după iubita mea soţie, aflată „la faţa locului”!)

 

 

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Dacă doriţi să revedeţi..., Mioritice, Muzichie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la O seară de sâmbătă muzicală… cu temă

  1. szromulus zice:

    Frumos remember cu Rosu si Negru, Phoenix 🙂 . A fost o surpriza, chiar si pentru mine, ce amintiri mi-au fost scoase din cufarul copilariei. Merci, Marinel, mi-ai inviorat seara 🙂

  2. adrian zice:

    Multumim, „batrane”! Pentru mine „Mugur de fluier” este cel mai frumos cantec in limba romana (deh, am si eu sensibilitatile mele 🙂 ). Fara nicio tenta nationalista, Phoenix este unul din motivele pentru care imi pare bine ca gandesc si simt in limba romana.

    • marinelblaj zice:

      Mă bucur să aud asta, „tinere”! 😀 Ca unul care am trăit dureros de viu vremurile acelea, apreciez cu totul altfel ceea ce spui!
      Şi lasă sensibilităţile să existe! La câte insensibilităţi ne înconjoară…

      • Marinel dragă, mă tot străduiesc de o vreme să trimit un comentariu la o postare anterioară despre muzică şi nu găsesc în ruptul capului comanda „replay”! Probabil că ai închis comentariile la acea postare. Voiam doar să spun că „bactiştii” noştri nu fac distincţie între cerul albastru şi cel violet! iar educaţia muzicală pe care o faci tu este aproape ezoterică pentru cultul nostru! Nici nu ştiu dacă trebuie să rîd sau să plîng din pricina aceasta!

  3. marinelblaj zice:

    Dragul meu Gabriel, bine ai revenit după o (cam) lungă absenţă, în Cetate! Da, am închis comentariile la acea postare fiindcă am avut pe cineva care bătea rău câmpii pe acolo (din păcate!).
    E, într-adevăr de râsu’-plânsu’ reacţia unora. Mă străduiesc să nu fie chiar atât de „ezoterică” încercarea mea de a mai „destupa” minţile, deşi mă tem că ai, în mare măsură, dreptate! Deşi chiar nu înţeleg ce e aşa mare lucru să faci deosebirea „dintre cerul albastru şi cel violet”! Cred că e vorba mai degrabă de… vrei sau nu vrei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s