HOMĂLĂUN (1) – să mai şi râdem


Bănuiesc că aţi văzut cu toţii seria aceasta de filme… Un soi de comic de situaţie, pe alocuri burlesc, dar sunt faze pe care mi le amintesc şi acum, zâmbind.

Eh, dar nu despre acest film vreau să vă povestesc, ci despre un altul. Unul care „rulează” de aproape două săptămâni, de când am rămas… „homălăun” (pentru necunoscători, oferim şi „cheia” – „home alone”, pronunţat oarecum precum în titlu şi însemnând „singur acasă”). Păi, da! De când soţia a plecat să fie de faţă, martoră a „upgradării” mele de la tătic la bunic (unii ar putea crede că ar fi vorba despre „upgradarea” ei, dar soţia mă iubeşte atât de mult, zic eu, încât sunt sigur că s-a gândit la mine…), sunt… burlac de situaţie! Poate nu ştiţi ce înseamnă asta! Păi, asta înseamnă totul! Adică… trebuie să fac totul! În treacăt fie spus, după două săptămâni, realizând ce înseamnă să fii femeie, mă gândesc deja să torn soclul statuii pe care i-o voi ridica soţiei mele în curtea din spatele blocului!

N-are rost să fac vreun inventar… aş pomeni doar aşa, între altele, gătitul mâncării… Ah! Staţi puţin! Nu-s chiar singur acasă! Sunt cu Mihai, fiul nostru. Dar… el lucrează într-un sistem din care nu mă pot alege cu vreun folos. Două nopţi lucrează, două zile „liber” (liber să se refacă, eventual, aşa că…). Şi, dacă tot am început cu gătitul, trebuie să spun că mama noastră dragă (da, toţi din casă o numim „mama”, şi asta spune multe!) a muncit din greu două zile şi ne-a lăsat mâncare gătită pentru mai bine de o săptămână. Dar… nu ştiu cum se face (cred că e o chestie psihologică, dacă nu… patologică!), în trei zile am terminat tot. Mă uitam cu groază cum se împuţinează totul. Oarecum paralizat, n-am fost în stare să mă mobilizez şi să iau măsuri din timp (a se citi „să gătesc”). Oricum, am vaga impresie că bărbaţii căsătoriţi şi rămaşi singuri pentru o perioadă, reacţionează în două extreme: fie se grăbesc să umple frigiderul deja plin, astfel încât risipa capătă contururi foarte precise, fie „reacţionează” doar când ajung să privească în frigider la oul stingher, rămas acolo lângă o crăticioară cu „nuştiuce”, singura urmă a ceea ce a fost cu câteva zile în urmă mâncare gătită şi suficientă pentru hrănirea unui regiment.

Cam în cea de-a doua situaţie m-am trezit eu în cea de-a patra zi! Panică! Trebuie să gătesc! Unii rezolvă situaţiii ca acestea apelând la restaurante, catering, prieteni etc. Dar, unde e mândria când apelezi la „colacii ăştia de salvare”? Chiar să nu te descurci singur?

Aşa că… m-am apucat de treabă! Şi cum, scrierea acestor rânduri dovedeşte că sunt încă viu, îngăduiţi-mi să ofer câteva sfaturi utile bărbaţilor care se pot trezi cândva într-o situaţie similară!

1. Identificaţi lucrurile de care veţi avea nevoie

Cămara de alimente

În perioada aceasta a anului este locul în care veţi găsi cel mai sigur ceva ce nu trebuie gătit! Un borcănel cu zacuscă (atenţie, din afară poate fi foarte uşor confundat cu un borcan în care soţia şi-a pus pentru iarnă „chestiile” alea cu care face ciorbica atât de delicioasă!), un altul cu gem sau dulceaţă (nu vă chinuiţi să identificaţi tipul după culoare, mulţumiţi-vă să nimeriţi dulceaţă, nu pasta de roşii!). Ah! Am uitat să vă spun: cămara unei gospodine adevărate e acel loc din care, dacă iei ceva, sigur se va observa! Dacă apelaţi la rezervele de iarnă, încercaţi să rearanjaţi borcanele în aceeaşi ordine, mărind doar distanţa dintre ele, astfel încât să pară tot atâtea câte au fost înainte de „atac”. Trebuie ţinut cont, totuşi, că sistemul nu funcţionează dacă aţi depăşit un  număr de 5-6 borcane (în acest caz există riscul ca „peisajul” să semene cu o şedinţă… în plen a camerei deputaţilor).

Unii păstrează acolo şi cartofii, alimentul cel mai uşor de gătit (mă rog, dacă e vorba de cartofi prăjiţi, alte feluri de mâncare din cartofi ţinând de alchimie!). V-aş sfătui să vă uitaţi după cartofi în partea de jos şi nicidecum pe rafturi! Chestiile astea maro pot fi confundate foarte uşor cu fructul numit kiwi, un soi de cartof… cu păr.

Frigiderul

Frigiderul e acel obiect mare şi alb (de regulă), cu una sau două uşi, care se află de obicei pe hol sau în bucătărie. Atenţie! Există în unele case şi alte obiecte mari şi albe, cu una sau două uşi, dar acelea sunt dulapuri, şi e greu de presupus că veţi găsi ceva de mâncare acolo! În plus, pentru o recunoaştere mai uşoară şi pentru a-i ajuta pe bărbaţi să deosebească frigiderul de dulap, fabricantul a inventat un foarte ingenios sistem prin care, la deschiderea uşii, se aprinde o lumină! Apropo! Staţi liniştitţi. După închiderea uşii frigiderului lumina se stinge automat, nu trebuie să căutaţi întrerupătorul (acesta e şi motivul pentru care se crede că scoţienii nu prea îşi cumpără frigidere; nu sunt convinşi că după închiderea uşii lumina se stinge!).
Fiţi cu băgare de seamă, tot ceea ce scoateţi din frigider este rece!
Nu vă impacientaţi în cazul în care, căutând în partea cu uşă separată (sus sau joc, depinde de tipul frigiderului), aţi descoperit alimente într-o stare foarte solidă! Nu e vorba despre pietrificarea lor. Sunt doar congelate, iar acea parte a frigiderului unde le-aţi descoperit se numeşte… aţi ghicit, congelator! Nu vă sfătuiesc să apelaţi la alimentele aflate acolo. De regulă, utilizarea lor reclamă solicitarea unui concediu de la servici (cam atât e nevoie pentru decongelare şi utilizare normală! Ştiu, sunt anumite legende despre decongelarea prin folosirea cuptorului cu microunde, dar pentru folosirea acestuia e nevoie de diplomă de inginer!).

Bun! Ce putem găsi util în frigider? Pe uşa frigiderului (în interior, nu căutaţi aşa ceva în exterior!) se pot găsi ouă. Dacă nu le-aţi văzut, nu vă impacientaţi. Ouăle sunt acele obiecte care seamănă oarecum cu kiwi, dar n-au păr. Nu vă lăsaţi păcăliţi uitându-vă după ceva galben cu alb în jur; acelea sunt tot ouă, dar gătite! Ouăle negătite trebuie sparte. Spargerea lor nu presupune folosirea ciocanului. Se sparg uşor (veţi descoperi acest lucru după ce veţi reuşi să întindeţi – nu să ştergeţi – primul ou spart, de pe podeaua bucătăriei!). Dacă vreţi să vă pregătiţi acel fel de ouă pe care aţi crezut că îl veţi găsi pe uşa frigiderului, va trebui să identificaţi…

Aragazul, sau maşina de gătit

Ei, acesta este un obiect de regulă ascuns printre mobilele din bucătărie. Pentru a nu-l confunda cu maşina de spălat vase (dacă există aşa ceva), fiindcă e posibil, fiţi foarte atent, ambele fiind dotate cu o uşă frontală (atenţie! Aceste uşi nu se deschid în lateral, aşa că nu forţaţi. Ele se deschid cam la fel cu uşa portbagajului de la maşina break, numai că invers, respectiv, de sus în jos, prin folosirea unui mâner care seamănă oarecum cu bara de la uşa liftului, numai că e în poziţie orizontală!). Identificarea aragazului se poate face însă mult mai uşor dacă veţi căuta să îl găsiţi după ceea ce soţiile numesc ochiuri, un soi de rozete, de mărimi diferite, negre şi protejate, ca să nu vă ardeţi dumneavoastră când se aprinde focul, de un soi de grilaj asemănător oarecum cu cele de la vechile guri de canal. Ochiurile acestea se află pe suprafaţa de sus a „utilajului”. Se poate ca să vă confruntaţi cu o problemă, dacă soţia dumneavoastră a lăsat capacul maşinii de gătit în poziţie închis. Deschiderea e uşoară, prin ridicare din partea frontală. Dacă nu se deschide uşor, sigur aţi încercat să demontaţi blatul de la mobilierul de bucătărie! Mai încercaţi. Sigur veţi nimeri!

Bun! Odată identificat obiectul, va trebui să aprindeţi focul. Nu e nevoie să căutaţi arşice, lemne sau ghemotoace de ziar. Majoritatea au nevoie doar de o răsucire a unui buton şi apropierea unui chibrit (aveţi grijă ca acesta din urmă să fie aprins, simpla apropiere a unui chibrit neaprins nu duce la aprinderea focului… duce la altceva, Doamne fereşte!) de „ochiul” prin care iese gazul. Nu disperaţi dacă nu nimeriţi ochiul corespunzător butonului răsucit. În fond, aveţi maxim 4 încercări (alţii, mai ghinionişti, pot face faţă la 6 încercări)…

Există şi maşini de gătit care au aprinderea electrică. Aici e mai simplu, nu contează ce buton răsuciţi, toate ochiurile beneficiază de scânteie (cred că sistemul ăsta a fost inventat tocmai din cauză că a fost cineva care s-a plictisit să tot aprindă patru chibrituri până să nimerească ochiul potrivit!).

Eh, şi-acum urmează partea cea mai dificilă, gătitul propriu-zis, o adevărată aventură ce presupune lucruri şi etape extrem de complicate (ceva mă face să cred că de aceea ponderea bărbaţilor în spitalele de psihiatrie este mai mare decât cea a femeilor!).

Dar, despre aceste treburi foarte complicate, luni. Acum urmează weekend-ul, eu am gătit deja de incredibil de multe ori de când a plecat soţia, aşa că am nevoie de odihnă.
Multă, extrem de multă odihnă…

Evident, toate acestea sunt doar o încercare de a ajuta acei „homălăuni” care nu sunt la fel de descurcăreţi ca mine (eu am pus etichete peste tot înainte de a pleca soţia. Practic, aş putea spune că am tapetat apartamentul într-un mod foarte original!)

Domnul să aibă milă şi îndurare de voi, „homălăuni” şi burlaci de ocazie!

master cheffoto

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Jurnal de luptă şi... de pace, Mioritice, Smile... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la HOMĂLĂUN (1) – să mai şi râdem

  1. lidieluptx zice:

    Inainte de a ride copios, m-am straduit o bucata buna sa inteleg titlul postarii, am cautat cuvintul in dictionarul mintii mele si nu l-am gasit nicaieri. Am inceput sa citesc postarea si am gasit traducerea titlului, iar de acolo a inceput veselia. 😀 😀 Acum nu stiu daca barbatii se vor bucura de aceasta postare, caci primul gind care m-a cercetat, a fost sa plec in vacanta de una singura, ca sa invete si ai mei macar cum sint asezate ustensilele in bucatarie si alimentele in camara. Iar daca acest gind, va mai cutreiera si alte minti, s-ar prea putea sa te trezesti cu barbatii la usa cetatii, ca sa dai socoteala de cele scrise. 😀

    • marinelblaj zice:

      Lidie, e ora şase dimineaţa la noi, m-am trezit „cu noaptea-n cap” fiindcă trebuie să plec pentru două zile din localitate, aşa că îţi răspund că:
      – să mă ierte Domnul dacă te-am ispitit 😀 (apropo de gândul de a pleca în vacanţă!)
      – bărbaţii practici AR TREBUI să se bucure de postare, doar le dau sfaturi utile! 😀
      – dacă vor veni la uşa cetăţii, vin degeaba; sunt plecat! 😀
      În rest… Punct şi de la capăt. 😀

  2. Pingback: Sâmbăta muzicală a… bunicului | cetatea de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.