Ieri am avut parte de o mare şi absolut neaşteptată surpriză! Am primit un e-mail. De la un prieten pe care nu-l mai văzusem de când am plecat din Râmnicu Vâlcea şi cu care am cântat în anii aceia. De aproape un sfert de secol! Este cel aflat în prim-planul fotografiei.
Nell Ciorăscu. Fondatorul şi liderul trupei „Lotus”. Cel care ne-a pus, lui Eugen, fratele meu, şi mie, porecla „Simion şi Telefunken”, cu „trimitere” la Simon şi Garfunkel, din pricina muzicii cu care ne-a cunoscut.
Este incredibil cum, odată cu reîntoarcerea prietenilor te năpădesc şi amintirile. Timpul a trecut peste ele… Dar nu le-a putut şterge…
Şi mi-am amintit de „Simion şi Telefunken”, de Simon şi Garfunkel şi, implicit de… „Old friends”
Ce poate să însemne când după mulţi, mulţi ani, se întorc prietenii?
Cand se intorc prietenii dupa multi ani poate sa insemne ca iti regasesti painea aruncata pe ape…
Posibil, SIW, posibil. Dar şi că îmbătrâneşti… 😦
N-ai inteles. 🙂
Evident! Nu-mi explici? 😀
Tu erai Simion sau Telefunken? 😀
Nu! Eu eram Marinel şi Eugen era Eugen. NOI eram „Simion şi Telefunken”! 😀
… ca vine primavara.
Ehei, dacă toţi prietenii se întorc, poate vine şi liniştea, nu doar primăvara! 😀
eu nu inteleg asta cu intorsul prietenilor. pai ce prieteni is aia care pleaca? prietenii eu stiu ca stau.
Jdiu. N-ai crede. :)) Dar nu exista BFF. :))
ce-i bff?
Best friends forever.
Oamenii vin si pleaca. Singura prietenie care determina locatia geografica a unui om e cea materializata prin casnicie. In rest, niet.
aha. asa este. 🙂
L.I., viaţa nu e ca o linie dreaptă între două puncte… 😉
asta e de bine, vremurile bune nu vor muri niciodata.
traieste muzica.
Da, Emil, câtă vreme trăieşte muzica, vremurile bune nu vor muri! Cel puţin în suflet! 🙂
Pingback: #6 – Guardian… long lost love of mine… « #2
Pingback: :)) « #2