Sâmbăta muzicală, Cetatea, morala şi… noi


Am lipsit o săptămână din Cetate. A fost împotriva voii mele… motive ce ţin de lucruri pe care nu le putem controla întotdeauna. Nu e momentul explicaţiilor. E un alt moment. Al unor lămuriri şi precizări care, constat, devin tot mai necesare.

O postare ce părea a fi oarecum „neutră” a devenit motiv de dezbateri aprinse. Uneori prea aprinse. Pentru cineva care şi-ar dori „rating” (cum mă suspecta cu ceva vreme în urmă o domnişoară pe nume Bianca) acest lucru n-ar fi decât un motiv de satisfacţie. Şi totuşi, nu e… Sau, poate e… Poate ambele…

E un motiv de satisfacţie să constaţi că oamenii sunt interesaţi (unii, doar interesanţi!). Nu e motiv de satisfacţie însă, pentru că observi că nu oricine e capabil să dialogheze fără patimă. Mi-au trebuit minute bune să parcurg toate comentariile. M-aş fi amuzat la unele. M-aş fi enervat la altele. N-am făcut niciuna dintre acestea. Fiindcă mi-am propus să le privesc cu calm şi detaşare… Apoi am stat pe gânduri. Mai mult decât mi-a trebuit ca să citesc. Şi e bine că a fost aşa.

Nu am de gând să fac nici o referire la vreunul dintre comentarii. Am speranţa că fiecare se va regăsi într-una dintre referirile şi constatările pe care le voi face. Asta dacă vor citi cu acelaşi gând şi cu aceeaşi linişte cu care scriu eu aceste rânduri…

Oamenii nu reuşesc să facă distincţie între lucruri esenţiale. De exemplu, o doctrină poate să pară corectă dacă este privită dintr-un anume punct de vedere. Dacă stăm şi judecăm drept, doctrina comunistă preia idealuri şi caracteristici care aparţin bisericii primare. Aplicarea lor, însă… De ce se întâmplă aşa? Cred că unul dintre motive este acela că nu reuşim să înţelegem principiile sau, şi mai rău, încercăm să le adaptăm propriilor dorinţe, dorinţelor inimii noastre. Ori, „inima omului e nespus de înşelătoare…”

Apoi, este una să priveşti un fenomen la vremea petrecerii lui, din „miezul” lui, şi cu totul altceva să-l priveşti prin prisma altora, la distanţă în timp. Amintiţi-vă câţi germani erau convinşi că nazismul face lucruri bune şi câţi mai cred şi acum că toate ororile acestuia sunt o propagandă, refuzând să accepte o realitate în afara timpului lor şi a unei alte realităţi pe care o trăiesc. Apoi, contează şi de unde îţi alimentezi opiniile. „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun” nu se referă doar la Scriptură şi la apologeţi, indiferent cât de „faimoşi” sunt consideraţi aceştia! E dificil să înţelegi atitudinea şi discursul lui Pavel din Areopag dacă nu ai habar cine au fost Epimenides, Menander, Aratus sau Cleantes, după cum nu e bine să-ţi faci iluzii că ai putea traversa oceanul la bordul unei ambarcaţiuni cu vele citind doar despre… cârmă!

Ceea ce este mai tragic e faptul că, în baza propriilor opinii, îi judecăm pe ceilalţi. Ajungem să transformăm până şi Scriptura într-un soi de pat al lui Procust, sărind poate cu bună ştiinţă peste versete precum Romani 14:10 sau Iacov 4:12. Şi, mai tragic decât atât, învăţăm să privim de sus în jos spre ceilalţi, uitând că Scriptura ne învaţă cu totul altceva. Devenim cu atât mai jalnici decât oricine cu cât ne credem superiori tuturor, scriam undeva…

Este o oră târzie… Mă voi opri aici. Pentru moment. Dar voi reveni asupra subiectului. Cum scriam la început, e un moment în care sunt necesare nişte lămuriri. Asta până nu ajungem să creăm un „jihad” creştin în vreme ce condamnăm Închiziţia sau să credem că suntem pe drumul cel bun doar pentru că vedem cerul deasupra.

Domnul a vorbit despre calea îngustă şi despre poarta strâmtă. N-a spus nicăieri că ele trebuie strâmtate sau îngustate…

Acum, dacă mai aveţi nişte linişte la îndemână, vă propun un alt fel de „sâmbătă muzicală.” E muzica noastră. A fratelui meu, Eugen şi a mea. Le-am adunat pe toate într-o singură postare. Şi-aşa îmi spunea un prieten că ar fi bine „să le adun” într-un loc. Măcar despre muzica asta sper că nu se va spune că e… satanistă. E despre viaţă. Şi viaţa ne-a dat-o Dumnezeu. Iar noi o trăim mai mult sau mai puţin intens, mai mult sau mai puţin (ori chiar deloc!) cu şi pentru Domnul. Care poate fi văzut şi într-o floare, chiar dacă floarea nu ştie şi nu poate spune „aleluia!”

Şi, ca să nu vă lipsesc de implicare, ce-aţi spune să vă implicaţi cu… un clasament al preferinţelor? Poate… ne mai liniştim…

NOTĂ ABSOLUT NECESARĂ: Aceste piese sunt compuse în majoritate în perioada anilor 70-80 şi prelucrate ulterior între anii 90-95 (cu câteva excepţii). Deşi crescuţi într-o veche familie de baptişti, nu eram nici eu, nici Eugen, întorşi la Domnul. Pentru unii asta va fi… apă la moară. Pentru alţii va fi un argument… Pentru mai multe detalii despre fiecare piesă, accesaţi rubrica JUST M.E. din header…

 

Cetatea de piatră

Christmas prayer song

Radio

Tăcerea

Un zbor

Rugă

Cât am pierdut

Cain şi Abel

Acelaşi coşmar

Doamnă tainică din vis

Dacă n-aş fi, dacă ai fi…

Zorii de zi

Casa mea

Why?

Zeu şi sclav

Life like a whisper

In the mirror of the sky

Muzica

P.S. Iată, dau curs unei sugestii primite de la una dintre prietenele Cetăţii. O poezie scrisă de fratele meu, Eugen. Vorba Tabitei… „e de actualitate!”

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Dacă doriţi să revedeţi..., JUST M.E., Muzichie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Sâmbăta muzicală, Cetatea, morala şi… noi

  1. Este o muzică ,,de suflet“. Felicitări!

  2. ioan ardelean zice:

    Frate drag,
    Am ascultat muzica dumneavoasträ.Cum mi se pare?
    ,,De suflet” asa cum bine remarca fratele Bränzei.De multe ori avem tendinta sä confundäm sufletul cu inima.Nu este acelasi lucru.Pentru sufletul omului se dä bätälia.Dacä inima omului este predatä lui Dumnezeu sufletul este salvat.De aceea vrea Domnu inima omului pentrucä in inima noasträ se iau hotärärile care dau directia spre moartea sau spre viata vesnicä.Din prisosul inimii vorbeste gura nu-i asa?In primul ränd eu cred cä dumneavoasträ a-ti avut mare nevoie sä läsati sä vorbeascä sufletul.Si sufletul dumneavoasträ se bucurä cä inima vä este predatä lui Dumnezeu.Multumiti lui Dumnezeu pentru toate incercärile pe care le-a ingäduit peste dumneavoasträ.Aveti un talent deosebit care putea sä fie pentru dumneavosträ un obstacol in calea pocäintei.Iatä incä un motiv ca sä-i dati laudä si sä-i multumiti lui Dumnezeu cä a vegheat asupra voasträ.Muzica dumneavoasträ este inovativä.Pe alocuri un pic cam melancolicä.Indemnul meu -dacä i-mi este ingäduit- bucurati-vä,dati slavä lui Dumnezeu läsänd inima si sufletul sä cänte pline de nädejde si bucurie lui Dumnezeu.Ceea ce cäntä cei din lume vine din sufletul lor robit de päcatul inimilor lor- satisfäcänd poftele firii prin patimi.Muzica venitä dintr-o inimä predatä lui Dumnezeu are un alt izvor.Momentul creerii au motivatii diferite si ritmurile sänt asezate dupä poftele inimii.Pofte bune sau rele.Este aproape cu neputintä sä asculti doar ritmurile si sä faci abstractie de indemnurile mobilului care a stat la baza compozitiei.Dacä totusi cineva poate sä ,,guste” ritmurile färä sä fie ispitit mai rämäne un alt aspect: fäntäna din care bem.Dar stiti si dumneavoasträ cä majoritatea(vorbesc despre pocäiti aici) säntem slabi nemaivorbind de cei pentru care noi ar trebui sä fim un indicator spre Dumnezeu.Nu cred cä e bine sä scoatem inaintea lor prilejuri de cädere.Situatiile care creaza confuzii si intrebäri ,,nebune” trebuie evitate.Sä ne amintim de Sfäntul Apostol Pavel care spunea ceva,cuiva cu privire la problemele ce le avea cu stomacul säu…..Dar sfäntu apostol Pavel stia cui vorbeste si de ce Duh este cäläuzit Timotei.Stiti despre ce vorbesc nu?Ceea ce este ingäduit prin exceptie sau cu mäsurä poate deveni o dezlegare la dezmätz.

    • marinelblaj zice:

      Frate Ardelean, cum am avut probleme cu computerul, n-am apucat să vă spun de la prima prezenţă în Cetate „bun venit.” O fac acum, chiar dacă e cu întârziere. V-aş propune un exerciţiu de imaginaţie, plecând de la paralela pe care o faceţi între inimă şi suflet, şi câteva întrebări.
      Aşadar, dacă inima este predată Domnului şi sufletul vibrează la frumuseţea naturii din jur, a nopţilor liniştite de vară, la farmecul muzicii (nu al lucrurilor ce stau în spatele unor muzici!), la frumuseţea soţiei, dacă sufletul păstrează sentimente de nostalgie şi melancolie după locuri şi oameni, se goleşte inima de dragostea şi loilaitatea faţă de Domnul, e inima împărţită? Dacă, aflat la malul mării, privind la un tânăr care face surf şi gândul îmi zboară la măreţia Dumnezeului care a creat marea atât de frumoasă, dar l-a creat şi pe acel băiat atât de armonios dezvoltat şi abil, este asta o atitudine greşită faţă de Dumnezeu?
      Dacă, iubindu-mi soţia, compun o piesă pe care i-o dedic, este acel cântec cântecul unui creştin, cu un mesaj potrivit unui creştin?
      Cât priveşte ideea „Dar stiti si dumneavoasträ cä majoritatea (vorbesc despre pocäiti aici) säntem slabi… Nu cred cä e bine sä scoatem inaintea lor prilejuri de cädere.Situatiile care creaza confuzii si intrebäri ,,nebune” trebuie evitate.”, asta mi-a amintit de o rudă mai îndepărtată care, de frică să nu i se îmbolnăvească cei doi copii pe care îi avea, îi culca şi vara cu o căciuliţă pe cap, bine înfofoliţi. Rezultatul? Au fost cei mai bolnăvicioşi copii din acel orăşel, răceau şi dacă se deschidea uşa… de la frigider (ca să exagerez puţin!). E bine aşa? De ce credeţi că s-a rugat Domnul Isus „nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău”?
      Evident, „este o măsură în toate”, dar a trăi ca şi copii ai Domnului în lumea aceasta cam cum trăiesc bieţii bolnavi de SIDA e ca şi cum ai nega într-un fel puterea Duhului, care este la dispoziţia oricui vrea să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor şi, implicit, care capătă călăuzirea Duhului.
      Personal, vreau să vă spun că nu cunosc nici măcar o persoană care să se fi lăsat de credinţă din cauza muzicii noastre (nu exclud asta, dar nu cunosc!). Dimpotrivă, au fost oameni care au ajuns în biserică fiindcă au plecat de la premiza că „uite, şi pocăiţii sunt oameni normali!” (e drept, cu o nuanţă particulară a termenului)

  3. ioan ardelean zice:

    Domnul sä vä binecuvänteze!
    Felul cum umbläm inaintea oamenilor si inaintea lui Dumnezeu este determinat de gradul in care ne däm seama din ce starea nenorocitä ne-a salvat Domnul precum si de jertfa ce a fost adusä pentru a fi posibilä salvarea sufletelor noastre.Dacä ne däm seama cä a doua sansä nu existä pentru salvarea sufletului nostru. Noi trebuie sä ne bucuräm pentru toate lucrurile,chiar säntem indemnati,,bucurati-vä intotdeauna- si anume-in Domnul. Noi trebuie sä rämänem in cele pe care Domnul le numeste bune.Cu toatä inima,cu tot sufletul,cu tot tot cugetul ……si asta este asa dacä-L iubim pe El.Stiind cä nu mai säntem ai nostri trebuie sä ne punem intrebarea -Domnul ar privi cu pläcere acolo unde privesc eu? ar asculta ceea ce ascult eu -este voia Lui sä fac ceea ce fac?Eu nu am pomenit nimic din ceea ce a-ti enumerat dumneavoasträ -a admira creatia lui Dumnezeu,natura muzica etc.Toate lucrurile sänt ingäduite – si pentru asta tot lui Dumnezeu trebuie sä-I däm slavä-dar nu toate ne sänt de folos.Ce ne este de folos dar dacä toate sänt ingäduite?Acelea care nu ne fac potrivnici cu Dumnezeu.Eu am spus cä nu este ingäduit sä bem din apele spurcate.Stricatii care-L resping si-L batjocoresc pe pe Dumnezeu si muzica lor nu mai trebuie primiti in viata noasträ si sä-i aducem in fata oamenilor ca pe niste ,,valori” demne de ascultat.Ca o pregätire de sämbäta pentru slujba de duminicä…..Ei sänt potrivnici Celui ce ne-a salvat.Nostalgie si melncolie dupä Fleetwood Mac?Dupä Rock Music?Inima ar trebui sä fie läcasul Duhului Sfänt nu-i asa?Vrea Duhul Sfänt pärtäsie cu trupele lumii si muzica lor? Si pentru cä m-ati intrebat- da Duhul se intristeazä si pleacä atunci cänd i se spune firii bun venit.Totusi ca oameni pocäiti sä oferim ca relaxare de sämbätä muzica celor stricati….. I-mi pare räu …..

    • marinelblaj zice:

      Frate Ardelean, îmi denaturaţi spusele. Eu am vorbit despre „nostalgie şi melancolie după locuri şi oameni”, nu după Fleetwood Mac! Pentru mine, muzica este muzică! Eu, când ascult Mozart nu mă gândesc că era mason, ci mă delectez cu superbele armonii ale muzicii lui. ŞI exemplele ar putea continua şi cu alţi mari muzicieni pe ale căror piese au fost puse texte creştine! Ştiaţi că una dintre cele mai celebre cântări creştine, cântată de aproape orice cor mixt, „N-am să-nţeleg nicicând a Ta iubire…”, este la origine un cântec de dragoste irlandez numit Danny Boy? Sau că acea mai nou celebra cântare „Tu mă ridici, să pot să stau pe munte/Tu mă ridici, să pot umbla-n furtuni/Pe-ai Tăi umeri, Doamne, sunt puternic/Căci mă ridici mai mult decât pot fi” a fost iniţial tot un cântec de dragoste lansat de trupa Secret Garden, având la origine acelaşi cântec popular irlandez? Şi exemplele sunt mai multe decât bănuiţi!
      Şi-apoi, când îmi cumpăr o banană, nu mănânc şi coaja, după cum atunci când vreau să mă delectez cu aroma unei coji de lămâie rase într-o prăjitură, nu pun toată lămâia.
      Dar asta e o discuţie ce se poartă de mult, şi va dura tot… cam pe-atâta!

      • Hm… Tu eşti mic copil, Marinel dragă! Steinhardt, ajungînd la Paris, la locuinţa soţilor Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, a ascultat un disc cu muzică de Mozart, pus de gazdele sale.
        A rămas în genunchi şi a plîns tot timpul. Era deja călugăr şi trecuse prin calvarul închisorilor comuniste. Era evreu creştinat.
        Ce imagine! nu-i aşa? Pune alături comentariul dlui Ardelean, creştin admirabil şi el, şi hai să facem comparaţia.
        Ai zis bine: un creştin puternic rezistă la orice, pentru că vede, ascultă şi citeşte totul în Hristos.
        Înţeleg- sau cred că înţeleg- ce vrea să spună dl. Ardelean. Că muzica din sîmbetele tale poate fi o pricină de poticnire pentru unii.
        Pe de altă parte, nu ştiu de ce întristează domnia sa pe prietenul meu pentru că el „mănîncă” şi alt fel de bucate.
        De foarte mult timp tinerii noştri nu mai sunt ţinuţi sub un clopot de sticlă. Prefer să afle ce şi cum de la unul ca Marinel, care a fost şi este un fin muzician, decît dintr-o întîlnire cu tinerii prin cine ştie ce locuri, fără nicio îndrumare din partea unui om trecut prin multe.
        El niciodată nu a spus: luaţi exemplu şi faceţi ce-au făcut muzicienii lumii.
        Are un mare curaj să recunoască: da, aceasta a fost muzica tinereţii mele! Eu nu l-aş fi avut!

      • marinelblaj zice:

        Răsvan, eu îmi asum trecutul, poate altfel decât a făcut-o Pavel, dar mi-l asum, fiindcă, spre deosebire de trecutul lui Pavel, al meu n-a făcut rău nimănui. Şi sunt încredinţat că nu face nici acum, căci, aşa cum spui, mai bine să le spun eu să-şi folosească mintea şi inima decât să le-o manipuleze alţii.
        Şi nu e o chestiune de curaj, e o chestiune de demnitate; nu mi-a plăcut niciodată să mă prezint altfel decât sunt. În fond, dincolo de judecata oamenilor, e judecata Domnului. Care contează cu adevărat!

  4. vioricaO zice:

    Fiul meu avea in liceu (liceu teologic baptist) un profesor de muzica, muzician/compozitor/concertant, un frate deosebit, pe care l-a luat Domnul de tanar , si el spunea: muzica este o traire si este intodeauna potrivita cu starea inimii omului.. daca inima e trista, asculta (compune) o melodie melancolica, daca inima e bucuroasa, asculta (compune) o melodie vesela…Nu te poti relaxa la ritm alert, si nici sa muncesti la „norma” pe muzica trista.. Si cum suntem creatii unice, Dumnezeu ne-a dat fiecaruia exact de cat avem nevoie sa ducem; altora le-a dat mai mult talent, sa ne poata bucura si pe acei cu mai putin…:))
    Fiti binecuvantati de Domnul in toate zilele si-n cele triste si-n cele voioase…

    • marinelblaj zice:

      Bun venit în Cetate, Viorica! E binevenit comentariul tău! Împărtăşesc opinia acelui profesor. NU de alta, dar prea privim tot ce e din afara bisericii ca pe o otravă! NU spun că multe n-ar fi, dar să ajungi… să-ţi fierbi apa şi din izvorul din vârful muntelui…
      E greu să explici cum adică este muzica o trăire… să aduci argumente că sunet e şi când scapi cheile pe scări şi când un pianist apasă clapa unui pian, doar că efectul nu e acelaşi. Greu…
      Binecuvântări vă doresc şi eu!

    • marinelblaj zice:

      Frate drag, mesajul a stat la moderare cât am fost eu ocupat cu alte treburi, nu de alta, dar sunt nişte link-uri… kilometrice! Doar două precizări: Liliana-Pindic Blaj e (respectiv, a fost 😦 ) verişoară primară cu mine! 😀 Fata unchiului meu dinspre tata.
      Ce înseamnă nr 1 offside? Mai în detaliu, vă rog! 😀

      • ion vizitiu zice:

        Draga frate, dumneavoastra propuneati un clasament si eu am incercat sa va ascult melodiile dar, daca-mi permiteti sa fiu sincer, m-au zgariat pe creier si n-am putut sa duc la bun sfarsit auditia. Asta poate sa se datoreze ignorantei mele in domeniu dar ar putea fi datorata si altei cauze. Asa ca am cautat o alta cantare „din afara jocului” care ar putea merita locul 1. Mi-am imaginat ca sora Liliana este ruda cu dumneavoastra dar nu am stiut ca a plecat la Domnul. Imi pare rau ca v-am starnit amintiri triste si imi cer scuze.

      • marinelblaj zice:

        Frate Ion, ce pot să zic… Îmi pare rău pentru zgârieturi 😀 Poate se rezolvă cu un… polish! 😀
        Ştiu o vorbă, pe care m-a ajutat viaţa să o adaptez: „gusturile (şi palmele) nu se discută!”
        Da, sunt aproape 10 ani de când cancerul a luat-o pe Liliana dintre noi…

      • szromulus zice:

        „m-au zgariat pe creier si n-am putut sa duc la bun sfarsit auditia”. Perceptia si gusturile in muzica se formeaza intr-un mod destul de complex. Factorii de baza care duc la conturarea perceptiei muzicale sunt, in general, ocurenti. La persoanele care isi educa aceste simturi se formeaza un discernamant de alta natura. Oamenii ignoranti prefera un anume gen de muzica, dar nici ei nu sunt constienti ce de o prefera pe aceea. Mai grav este faptul ca fac din propriile gusturi muzicale un standard care sa fie acceptat de altii. Nu tot la fel se intampla cu cei care isi educa gusturile muzicale, acestia inteleg de ce le place un anume gen muzical, isi formeaza perceptia si cu ajutorul inteligentei. In esenta gusturile muzicale se formeaza aposteriori. Problema este cum evolueaza ele.

        Faptul ca „ma zgarie pe creier” (exprimare grobiana, de balta) ceva se datoreaza ocurentei, istoria evenimentelor personale. Nu are legatura cu calitatea acelor lucruri, ci cu un mod haotic, necontrolat de formarea perceptiei. In general, inainte de a spune cuiva ca „asa cum canti ma zgarie pe creier” trebuie sa ma asigur ca gusturile mele nu sunt cele care ma zgarie pe creier. La manelisti, in general, le place orice gen muzical daca is manele 🙂 . Dar asta nu inseamna ca gama limitata de gusturi pe care o au este un standard de apreciere a muzicii. Denota doar ca si-au format gusturile in mod inconstient, ocurential. Ce este deranjant este fudulia lor de a da verdicte despre muzica cantata de cineva care a facut muzica toata viata(si nu manele).

  5. tabyta22 zice:

    Impresionant!
    Bravo pentru aceastã postare!Chiar v-am cãutat pe internet (blog, youtube) sã vã ascult şi mai nimic!Acum sunteţi aici!
    Şi vã ascult.

    Fiti binecuvântat!

    P.S.: fratele dvs are o poezie cu/ despre ipocriţi, este pe youtube, o puteţi posta aici?(dacã vreţi şi puteţi)Mi se pare actualã.

  6. vioricaO zice:

    Maria Pindic-Blaj, banuiesc fiica Lilianei, avea o caseta audio cu cantecele pentru copii; fiica mea cea mare asculta ore intregi caseta, si stia toate cantarile, le canta odata cu Maria:) Chiar vorbeam intr-o zi cu fiica-mea, oare mai canta si la maturitate tot asa de frumos, sau a fost doar o etapa a copilariei?

    • marinelblaj zice:

      Din păcate a fost doar o etapă a copilăriei. N-am mai auzit ulterior despre alte înregistrări. E drept, legăturile s-au cam rărit după moartea Lilianei… 😦

  7. tabyta22 zice:

    Am vrut sã scriu la reply un merci:-D
    Dar n-am gãsit şi scriu aici!:-)
    Sper numai sã nu fiu taxatã
    Cã stric limba românã…toatã!

    • marinelblaj zice:

      N-ai motiv să-ţi fie frică
      Sunt destui care o strică!
      😀

      • tabyta22 zice:

        „Bãtrâne vultur, cum sã scriu !?!
        Cã multe lucruri eu nu ştiu!!!
        Dar ca sã ştiţi: sunt ne’nfricatã,
        Cã Dumnezeu imi este Tatã!” 😀

        Cât despre greşuri toţi greşim
        Chemarea noastrã-i sã iubim…

        P.S.: bãtrâne vultur este un compliment!

      • marinelblaj zice:

        Dacă nu era acel „vultur”… wow, ce m-aş fi supărat! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s