„Apoi Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcâm; lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi înălţimea tot de un cot şi jumătate. L-a poleit cu aur curat pe dinăuntru şi pe din afară, şi i-a făcut un chenar de jur împrejur…”
(Exodul 31:1-2)
Citeam cu multă vreme în urmă despre unii care, urmând indicaţiile construirii chivotului, au pretins realizarea unui aparat de emisie-recepţie…
N-am citit nicăieri însă că ar fi şi reuşit să comunice cu cineva.
Cu Dumnezeu nici măcar atât… Deşi era, sau părea să fie, ACEL chivot!
Şi m-a dus astăzi gândul la unii care, mai ademenind pe unii, mai ispitind pe alţii, mai pretinzând revelaţii şi „linii” noi, „evanghelii” şi „secerişuri” moderne, în baza cuvintelor ce spun că „acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în (pentru) Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”, deschid tot felul de asociaţii şi cluburi religioase, crezând că vor avea o biserică.
Şi constată că…
cetatea de piatră 