Facerea şi desfacerea lumii – ziua 42


Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici”
(Exodul 33:15)

Interesant ce imperativ e Moise în această istorisire! Dar un fel de imperativ cu două tăişuri, căci acel „dacă” are  şi un revers: „nu ne lăsa.”

Astăzi sunt mulţi dintre cei care, înhămaţi la propriile ambiţii, au impresia că Domnul îi însoţeşte.
Şi nu-şi dau seama că singurul lucru care îi însoţeşte, de fapt, e praful… de pe drum.

 

 

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Picături și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s