E sâmbătă… ştiţi deja…


Este Ziua Naţională a României. Sunt român. Îmi iubesc ţara. Poate tocmai de aceea, gândindu-mă la multele ei probleme, am ales „tema muzicală” a acestei zile. După cum veţi putea asculta, piesele ating exact acele teme care ne îndurerează: disputele şi întrebările religioase, amărăciunea politică, sacrificiul, conflictul dintre generaţii.

M-am întors astăzi la acea „muzică de suflet”, cea în care instrumentul lasă loc poeziei şi mesajului ei.

Dincolo de toate acestea, postarea de astăzi se vrea un îndemn la meditaţie… Be my guests!

Bob Dylan – Blowing in the wind

How many roads must a man walk down
Before you call him a man?
Yes, n how many seas must a white dove sail
Before she sleeps in the sand?
Yes, n how many times must the cannonballs fly
Before theyre forever banned?
The answer, my friend, is blowin in the wind,
The answer is blowin in the wind.

How many years can a mountain exist
Before its washed to the sea?
Yes, n how many years can some people exist
Before theyre allowed to be free?
Yes, n how many times can a man turn his head,
Pretending he just doesnt see?
The answer, my friend, is blowin in the wind,
The answer is blowin in the wind.

How many times must a man look up
Before he can see the sky?
Yes, n how many ears must one man have
Before he can hear people cry?
Yes, n how many deaths will it take till he knows
That too many people have died?
The answer, my friend, is blowin in the wind,
The answer is blowin in the wind.

Notă: Un cântec mai mult decât celebru şi foarte discutat. Inspiraţia versurilor a generat şi generează încă dispute. S-a susţinut că textul, care este o interogaţie continuă şi retorică, ar fi fost inspirat din textul din Ezechiel 12:1-2. Bob Dylan recunoaşte că a fost inspirat din zona spiritualităţii, declarând că piesa este de fapt o adaptare a cântecului negro-spiritual „No More Auction Block”, ceea ce pare a fi corect, dacă ascultăm acest cântec vechi cu origini canadiene.

Cat Stevens – Father and son

Father
It’s not time to make a change,
Just relax, take it easy.
You’re still young, that’s your fault,
There’s so much you have to know.
Find a girl, settle down,
If you want you can marry.
Look at me, I am old, but I’m happy.

I was once like you are now, and I know that it’s not easy,
To be calm when you’ve found something going on.
But take your time, think a lot,
Why, think of everything you’ve got.
For you will still be here tomorrow, but your dreams may not.

Son
How can I try to explain, when I do he turns away again.
It’s always been the same, same old story.
From the moment I could talk I was ordered to listen.
Now there’s a way and I know that I have to go away.
I know I have to go.

Father
It’s not time to make a change,
Just sit down, take it slowly.
You’re still young, that’s your fault,
There’s so much you have to go through.
Find a girl, settle down,
If you want you can marry.
Look at me, I am old, but I’m happy.
(Son– Away Away Away, I know I have to
Make this decision alone – no)
Son
All the times that I cried, keeping all the things I knew inside,
It’s hard, but it’s harder to ignore it.
If they were right, I’d agree, but it’s them They know not me.
Now there’s a way and I know that I have to go away.
I know I have to go.
(Father– Stay Stay Stay, Why must you go and
Make this decision alone?)

Notă: Interesant că şi acest cântec are legătură cu Rusia. Mai precis, cu revoluţia rusă, câtă vreme chiar compozitorul declară că piesa a fost scrisă cu intenţia de a face parte dintr-un proiect muzical mai amplu, intitulat “Revolussia”, despre revoluţia rusă din 1917, conceput împreună cu actorul Nigel Hawthorne. Până la urmă proiectul a căzut, dar a rămas acest cântec, considerat ca o expresie a permanentului conflict dintre generaţii.

Cat Stevens – Morning has broken

Morning has broken, like the first morning.
Blackbird has spoken, like the first bird.
Praise for the singing, praise for the morning,
Praise for them springing fresh from the Word.

Sweet the rain’s new fall, sunlight from heaven.
Like the first dewfall, on the first grass.
Praise for the sweetnes of the wet garden,
Sprung in completeness where His feet pass.

Mine is the sunlight, mine is the morning.
Born of the one light Eden saw play.
Praise with elation, praise every morning;
God’s recreation of the new day.

Morning has broken, like the first morning.
Blackbird has spoken, like the first bird.
Praise for the singing, praise for the morning,
Praise for them springing fresh from the Word.

Notă: Probabil că mulţi cunosc acest cântec. Se cântă, totuşi, destul de rar în bisericile noastre, deşi este un vechi imn celtic, „Leanabh an aigh” (Mary M. Macdonald – 1789–1872), tradus în engleză sub titlul „Child in a Manger”. Imnul a fost auzit şi scris pe note de Alexander Fraser, iar mai apoi a intrat în atenţia unor editori ai „Cărţii de imnuri” din 1925, care i-au cerut lui Eleanor Farjeon scrierea unui text pentru această melodie. Aşa s-a născut „Morning has broken”. Practic, de atunci, acest imn vechi a rămas cunoscut sub această formă şi titlu.
Şi încă un amănunt: acompaniamentul şi tema de pian la varianta făcută celebră de Cat Stevens sunt concepute şi interpretate de Rick Wakeman, din grupul YES.
Am omis să precizez încă un lucru: la vremea respectivă (decembrie 1977) m-a întristat profund trecerea lui Cat Stevens la islamism. Atât pentru deruta credinţei lui, cât şi pentru felul în care acest lucru i-a afectat cariera muzicală…

Joan Baez – Donna, Donna

On a waggon bound for market
There`s a calf with a mournful eye.
High above him there`s a swallow,
Winging swiftly through the sky.
How the winds are laughing,
They laugh with all their might.
Laugh and laugh the whole day through,
And half the summer`s night.
Donna, Donna, Donna, Donna; Donna, Donna, Donna, Don.
Donna, Donna, Donna, Donna; Donna, Donna, Donna, Don.
„Stop complaining! said the farmer,
Who told you a calf to be ?
Why don`t you have wings to fly with,
Like the swallow so proud and free?
Calves are easily bound and slaughtered,
Never knowing the reason why.
But whoever treasures freedom,
Like the swallow has learned to fly

Notă: Cântecul făcut celebru de Joan Baez este de fapt un cântec tradiţional evreiesc, דאָס קעלבל („Dos Kelbl” – “Viţelul”), cu un text tradus prin anii ’50, în engleză, de Arthur Kevess şi Teddi Schwartz.

Pete SeegerWHERE HAVE ALL THE FLOWERS GONE

Where have all the flowers gone?
Long time passing
Where have all the flowers gone?
Long time ago
Where have all the flowers gone?
Girls have picked them every one
When will they ever learn?
When will they ever learn?

Where have all the young girls gone?
Long time passing
Where have all the young girls gone?
Long time ago
Where have all the young girls gone?
Taken husbands every one
When will they ever learn?
When will they ever learn?

Where have all the young men gone?
Long time passing
Where have all the young men gone?
Long time ago
Where have all the young men gone?
Gone for soldiers every one
When will they ever learn?
When will they ever learn?

Where have all the soldiers gone?
Long time passing
Where have all the soldiers gone?
Long time ago
Where have all the soldiers gone?
Gone to graveyards every one
When will they ever learn?
When will they ever learn?

Where have all the graveyards gone?
Long time passing
Where have all the graveyards gone?
Long time ago
Where have all the graveyards gone?
Covered with flowers every one
When will we ever learn?
When will we ever learn?

Notă: Acest cântec este considerat unul dintre cele mai faimoase cântece politice din toate timpurile. Interesant de menţionat că el a fost inspirat, după cum spune însuşi Peter Seeger, din romanul „Donul liniştit” al lui Mihail Şolohov, iar primele versuri sunt citate aproape integral din cântecul căzăcesc „Товчу, товчу мак”, care apar în roman. Linia melodica este, de asemenea, inspirată din un cântec popular rusesc, „Колода Дуда”. Continuarea versurilor cântecului aparţine lui Joe Hickerson.

Anunțuri

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Galerie | Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebări întrebătoare, Frumuseţi, Muzichie, Pe gânduri, Poeme, Trecător prin lume și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la E sâmbătă… ştiţi deja…

  1. L.I. zice:

    oaaa ce de muzici! pacat ca nu-s tocmai pe gustul meu. 😀

    la multi ani, marinel! eu cred ca nu-mi iubesc tara.

  2. marinelblaj zice:

    La mulţi ani, românco! 😀 Cred că tu nu-ţi iubeşti ţara pentru că o confunzi cu mulţi dintre cei ce o locuiesc şi care au făcut ce au făcut cu ea! Avem, totuşi, o ţară frumoasă, orice am spune! Ţi-o spune unul care a văzut destul de multe…
    Cât priveşte muzica… încearcă, poate îţi vor place versurile! 😉

  3. emanuel zice:

    de ce te-as iubi tara mea? ce imi dai cu o mina imi iei cu cinci deodata.
    de ce te-as iubi cind tot ce imi oferi e o haita de maidanezi mai flaminzi decit mine
    gata sa ma atace numai pentru faptul ca tarai dupa mine o sacosa umflata de vant.

  4. marinelblaj zice:

    Pentru că ţara asta, aşa cum e ea, nu trebuie confundată cu tot ceea ce o face de ruşine, chiar dacă e mai mult…
    Pentru că are încă bătrâni care au suferit pentru ea şi care, chiar dacă sunt duşi de copiii lor în ţări unde „curge lapte şi miere”, mor cu sufletul chinuit după coteţul lor cu găini, după vecinii cu care se ceartă şi se împacă în aceeaşi nevinovată naivitate…
    Pentru că nu poţi să priveşti în ochii copiilor şi să le spui că n-au viitor aici, ci trebuie să-i înveţi ce înseamnă cu adevărat viitorul…
    Pentru că erou e nu doar cel ce moare pe câmpul de luptă pentru ţara lui, ci şi cel ce se încăpăţânează să lupte în interior cu lichelele care o sfâşie pentru ca să existe un viitor…
    Şi dacă toate acestea nu sunt motive suficiente… atunci, pentru că ceea ce ţi s-a luat aici cu cinci mâini ţi se va da cu o sută în ceruri şi sacoşa umflată de vânt va fi înlocuită de o inimă umplută de fericire… Şi toate acestea pentru că ţi s-a dat posibilitatea să rămâi lângă Domnul chiar şi între lupi şi hiene…
    DE AIA, prietenu meu drag român, Emil!

    • Rodica zice:

      Marinel, daca răspunsurile tale pe tema de mai sus ar fi citite inopinat, de Întîi Decembrie viitor, în Parlamentul Romaniei, sub forma unui concis discurs, ar produce un cutremur al constiințelor. Extrem de sincer si la obiect. Chapeau!

      • marinelblaj zice:

        Crezi că ar produce, Rodica? Mă tem că acolo nu! Poate în altă parte! Şi asta e doar varianta „scurtă” pe care o am în minte de fiecare dată când e vorba de ţară…

  5. adrian zice:

    Marinel, imi place ca reusesti sa gasesti echilibrul intre nationalismul unsuros al unor ortodocsisti (pentru care orice critica si orice dubiu inseamna tradare) si cosmopolitismul antinational al unor neoprotestanti (cu justificari de genul „patria noastra e in ceruri”).
    Proiectul Romania, nascut in mintea pasoptistilor (cea mai de admirat generatie din istoria noastra) si desavarsit in 1918 sub domnia celui mai omenos conducator de care au avut parte aceste plaiuri merita pretuire, chiar daca de aproape o suta de ani politicienii nostri isi bat joc de el si sunt pe care sa-l distruga.
    Sa simti romaneste, dupa parerea mea, inseamna sa te opresti pe loc cand auzi o doina, sa te emotionezi cand asculti Rapsodiile lui Enescu sau Balada lui Porumbescu. Nu poti sa-ti negi radacinile insirand disconforturi economice si sociale.
    Cred ca e mai mult vorba de o rezonanta cu niste valori si traditii culturale, decat de „iubire de tara”.
    Eu nu ma plang ca m-am nascut „in limba romana”, fie si macar numai pentru Eminescu.
    Cred ca e bine sa criticam pana la suprasaturare ceea ce nu ne place, cu conditia sa nu uitam ca pe prin partile astea au mai trait si oameni de soi.

  6. marinelblaj zice:

    Adrian, echilibrul acesta nu e greu de găsit câtă vreme e exersat în vremurile „de tristă amintire şi odioasa lui soţie” şi câtă vreme nu se uită că, totuşi, visul nu poate fi interzis… Spuneam cândva ca ar trebui schimbat câte ceva din „imnologia” naţională şi că în loc de „pe-al nostru steag e scris UNIRE” ar trebui să cântăm mai degrabă „pe-al nostru steag e scris UIMIRE” şi că, vorba lui Pustan, „la trecutu-ţi mare, mare viitor” trădează tocmai lipsa permanentă a unui prezent pe care să ni-l asumăm. Trăim prea mult, vorba ta, cu capul plecat a pioşenie spre poveştile care ni s-au spus în trecut sub titulatura de istorie, într-un naţionalism în care tocmai aceia au fost adevăraţii ortodocşi, care nu s-au luat după linia scrisă de „sobor”, şi cu ochii holbaţi spre „patria cerească” pe care o putem rata tocmai din cauza încremenirii pe care o implică holbarea.
    Nu mă emoţionez doar când aud o doină, ori Enescu sau Porumbescu, ci mă emoţionez şi când văd culorile toamnei în Apuseniul încă având iz ancestral sau când am putut să văd dunga argintie a Mării Negre, privind de pe Vârful Omu într-o zi senină de vară. Ţi-o spune un om care a văzut Grand Canyon, valea Rinului şi Elveţia. Iar ideea cu valorile culturale trădează tocmai lipsa de cultură în a pune în valoare lucrurile şi locurile neatinse încă de mizeria aşa-zisei „culturi” urbane contemporane…
    Multe ţi-aş spune, dar m-aş opri la ultima ta afirmaţie. Da, TREBUIE să criticăm ce este de criticat şi să nu uităm că pe meleagurile acestea ÎNCĂ MAI TRĂIESC oameni de soi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s