Ne apropiem de sfârşitul „istoriei” JUST M.E…
Probabil un sfârşit cu multe aspecte…
Piesa de astăzi e una ce ar putea fi considerată… „ciudată” din mai multe puncte de vedere.
O fi… n-o fi?
M-am gândit mult la o pictură celebră atunci când am ascultat piesa înainte de a o posta. „The Scream”, un pastel al pictorului expresionist norvegian Edvard Munch, din 1895. Nu ştiu de ce mi s-a părut foarte potrivită…
WHY
Muzică şi text: Eugen Blaj
Burning inside, hiding inside,
is my heart…
why should I look around
why should I live with me
and my heart?
Why
should I cry again
to find myself,
to find my home?
Why
should I be
to find myself,
to find you?
Why?
Why?
Why should I find?
Why?
cetatea de piatră 
Ţi s-a părut foarte potrivită din cauza tuşei. Tulburarea e trădată în piesă de secvenţele armoniei disonante creeate de chitară, iar în grafica lui Munch de tuşă.
Am editat comentariul tău, SIW, ca să se înţeleagă ce ai spus referitor la TUŞĂ-TUŞARE şi să nu se înţeleagă că potrivirea e din cauza tusei. Nu de alta, dar nu tuşesc… 😀
Foarte posibil ceea ce spui. Ciudat mai e creierul ăsta! 🙂
Incerci sa imi transmiti ceva? 😀
Să transmit ceva? De regulă spun, nu transmit! 🙂
de ce sa se termine istoria just m.e.?
eu as vrea sa continue…
piesa asta e o pictura! o pictura!
Nici eu n-aş fi vrut să se termine, Emil. Dar toate se sfârşesc odată… Dacă JUST M.E. se termină, iată, rămâne muzica JUST M.E…. Nu este asta ceva frumos? Unora le place, altora, nu şi totuşi ea rămâne! Din acest punct de vedere, intr-adevăr, istoria JUST M.E. nu se termină… 🙂