Nevoia de a fi cineva


De când ne naştem, dar nu chiar până murim, căci vârsta aduce (uneori) şi un plus de înţelepciune, ne străduim să fim „băgaţi în seamă”. Nu doar că am văzut copii, dar i-am şi studiat cum, în dorinţa de a fi luaţi în seamă, fac câte un lucru aparent fără noimă. Nu sunt psiholog, dar nu mi-a fost greu să observ cum spargerea unui bibelou, vărsarea unei căni sau un alt gest nu avea altă menire decât aceea de a transmite un mesaj de genul „Hei! Sunt şi eu aici… şi nu sunt un nimeni!”
          Cu trecerea timpului, am putut constata că tendinţa aceasta nu scade ci, dimpotrivă, creşte, şi nu atât cantitativ cât „calitativ.” O explicaţie există, căci, pe măsură ce creştem în vârstă devenim mai mult sau mai puţin conştienţi de valoarea noastră (în treacăt fie spus, de cele mai mult ori o impresie falsă şi foarte adesea în favoarea noastră). Ei bine, poate că cel mai greu lucru de făcut în zilele noastre este să poţi discerne între tendinţa de a fi „băgat în seamă” şi calitatea pusă în valoare fără această intenţie expresă. Suntem înconjuraţi de oameni care nu ştiu ce să mai facă şi ce să mai inventeze pentru a ieşi în evidenţă. Deşi nu am informaţii concrete, sunt absolut convins că, pentru cei ce îşi pot permite, există chiar consilieri care sugerează acţiuni sau declaraţii care să îi scoată din anonimatul în care se tem aceste persoane să nu se scufunde cumva. Vezi sau auzi pe canalele media de câte un gest făcut de anumite persoane, gest care atinge ridicolul, dar care atrage atenţia asupra lor.
          Vremurile pe care le trăim sunt „sufocate” de-a dreptul de această tendinţă. Suntem tentaţi să credem că doar tinerii sunt atinşi de această maladie, dar e o impresie falsă. Sunt, la propriu, oripilat să vad oameni în vârstă purtând diverse forme de piercing, tatuaje colorate, elemente vestimentare stridente sau făcând tot feluri de lucruri care, în condiţii normale, sunt caraghioase şi la vârste mai fragede!
          Ei bine, veţi întreba, ce are a face asta cu noi, creştinii? Sincer, sper că nimeni nu şi-a pus această întrebare citind până aici! Nu de alta, dar trebuie să fii orb să nu vezi câtă „băgare în seamă” există în bisericile noastre! Aţi întâlnit situaţii de acest gen? Dar personaje? Dar gesturi, vorbe sau atitudini?

          Vă invit să scriem împreună până la capăt acest articol.

Despre marinelblaj

... surghiunul în viaţă e greu...
Acest articol a fost publicat în Biserica, Pe gânduri, Uncategorized, Zâmbet sau rictus?. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Nevoia de a fi cineva

  1. eLioR. zice:

    eu nu inteleg nevoia asta a unora.

  2. marinelblaj zice:

    Of, oare să-mi permit să întreb de ce „eu nu dau f des pe la biserica”? Mai bine nu… 😉

    • L.I. zice:

      in primul rand pt ca ma plictisesc. ma plictiseste programul artistic si predicile (majoritatea lor). m-am saturat si nu ma simt obligata sa-mi pierd timpul acolo. consider ca sunt mai castigata daca raman acasa si citesc din biblie si ma rog. sau daca ma duc intr-o biserica ortodoxa sau intru in una catolica goala si stau acolo juma` de ora in liniste. posibil sa am eu o intelegere deficitara a ceea ce inseamna a merge la biserica, dar deocamdata asa simt.

  3. Emanuel zice:

    nevoia de a fi cineva este in fiecare. difera cel mult felul in care ne impunem. aici e miezul. aici e acea nuanta usor vizibila care trimite spre calitate, in rest Dumnezeu cu mila! acum, eu am o problema cind merg la una din multele biserici evanghelice cu urmatorul aspect: nevoia adolescentilor si a tinerilor de a copia maniera cocalareasca si pitiponceasca de a se imbraca, de a vorbi, de a scoate telefonul si de a-l tine la urechi, de a argumenta intr-un fel aproape mistocaresc, maniera pe care am observat-o in urmatoarele medii vizuale: emisiuni precum Romanii au talent, Dansez pentru tine, Razvan si Dani, Xfactor, Mireasa pentru fiul meu, videoclipurile (non)muzicii romanesti contemporane si exemplele pot continua (5 minute numai de schimbat posturile pe TV ajung). maniera care a transformat barbatii in niste „femeiusti” si femeile in niste „accesorii” sclipicioase la bratul celor dintii.
    daca asta e o nevoie normala de a fi cineva atunci eu nu mai inteleg nimic. si nu sunt pensionar si nu am nici acreala aia specifica pensionarului care strimba din nas la orice trend. sunt si eu un tanar de 30 de ani, care a crescut printre carti, muzica buna si mai ales sport. astazi skyrunning. asadar merg la biserica si nu rezist mai mult de o ora la atitudinea galagioasa a tineretului mai sus amintit, precum nu mai reusesc sa fac fatza nivelului de liceu al multor predici in care se strecoara atitea si atitea greseli gramaticale si fonetice, dar mai grav greseli de argumentare si ideatie. unul din predicatori imi este prieten si culmea e ca isi face doctoratul in teologie pe un subiect de Henry de Lubac, l-am rugat sa predice si ceva mai profund, sa se simta faptul ca isi face un doctorat in teologie si mi-a raspuns ca nu poate. motivul: biserica vrea cit mai simplu cit mai scolareste totul. in fine. concluzia: biserica impune un trend subintelectual dar in acelasi timp accepta scaparile tinerilor (pentru a nu-i pierde) si totul din „nevoia de a fi cineva”!!!!!!!!

  4. Emanuel zice:

    si inca ceva: de ce se coboara de la an la an nivelul. cui foloseste acest tip de minerit retard. si cind te gindesti ca in atitea si atitea predici si cuvinte de incurajare am auzit ilustratia asta: viata ca un urcus pe un munte dificil?!!! si cind colo numai coboriri constat. mineritul asta in raspar isi bate joc de psalmul 121: imi ridic ochii spre munti, de unde imi va veni ajutorul? asadar pina si ochii cunosc o tendinta ascensionala. in loc sa avem alpinisti spirituali avem numai mineri sufocati de atita coborit.

    • marinelblaj zice:

      Corect, Emanuel. Numai că, din când în când, mai trebuie să ai grijă şi pe unde calci… Plus că mineritul îşi are şi el rostul lui. Important e să nu aibă acel trend de „retard”. Adevărul că acolo se vede calitatea reală a păstoririi şi chemarea la această slujire, unde se reuşeşte predicarea ce satisface nevoia spirituală a unor categorii cât mai largi (că n-ai cum să-i mulţumeşti pe toţi!)

      • Emanuel zice:

        nu e totul sa ii multumim pe toti ci sa multumim acei oameni care pot asigura o majoritate a calitatii care poate duce la o evolutie pozitiva a bisericii si nu o stagnare in efectul de turma. pina la urma miza e anihilarea spiritului gregar. caci bisericile noastre se hranesc cu acest spirit de turma ce tinde sa isi consume atit pastorii cit si vizionarii.

      • marinelblaj zice:

        Da, Emanuel, numai că nevoile, inclusiv cele spirituale, se exprimă diferit şi se „alină” tot diferit. Noi am avut un păstor, într-o biserică „de cartier”, care a ruşit în timp destul de scurt, „cu linguriţa” (ca să nu zic cu lapte), să ridice nivelul percepţiei spirituale a membrilor „apăsând” tot cu blândeţe şi răbdare şi pe „pedala” culturală. La acest gen de păstori mă refeream.

  5. Emanuel zice:

    exemplul cel mai amar care imi vine acum in minte, pentru ca l-am trait, s-a intimplat cind biserica a primit o delegatie nemteasca de posibili sponsori. eram in corul de tineret al acelei biserici. si dupa programul de seara al bisericii noi am ramas pentru a presta un nou program. ce simteam in acele momente? ca suntem o marfa care trebuie sa impresioneze sponsorii!!! am si recitat in limba engleza atunci vreo 2 poeme scrise cu un an in urma, ca vorba aia, eram poetul bisericii! in momentele alea n-am simtit nicio inaltare spirituala sau participare crestineasca, am simtit simplu si direct ca suntem o marfa ce trebuie sa genereze sponsorizari si chiar am reusit!!! traiasca nevoia de a fi cineva a bisericii!!!

  6. gh80iulian zice:

    Doamne Dumnezeule,Bunule Parinte,iti multumesc cu toata inima pt. adunarea minunata,(aproape)perfecta,spre care Tu m-ai calauzit si in care Tu ai binevoit sa ma nasti si sa ma cresti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.